AFFAIRE PERINATI c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété;Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
AFFAIRE PERINATI c. ITALIE (CtEDO, 2009)
SECȚIA A DOUA
CAUZA
PERINATI c. ITALIEI
(Cererea nr. 8073/05)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
6 octombrie 2009
DEFINITIVĂ
06/01/2010
Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile prevăzute la articolul 44 § 2 din Convenție. Ea poate suferi modificări de formă.
În cauza Perinati c. Italiei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a doua), reunită într-o cameră compusă din:
Françoise Tulkens, președintă,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Nona Tsotsoria, judecători,
și Sally Dollé, grefier de secție,
După ce a deliberat în camera de consiliu la 15 septembrie 2009,
Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la această dată:
PROCEDURA
La originea cauzei se află o cerere (nr. 8073/05) îndreptată împotriva Republicii Italiene și prin care un cetățean al acestui Stat, dl. Giovanni Perinati («reclamantul»), a sesizat Curtea la 28 februarie 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale («Convenția»).
Reclamantul este reprezentat de avocații A. Casalini și G. Greppi, avocați la Casale Monferrato. Guvernul italian («Guvernul») este reprezentat de agentul său, dna E. Spatafora, și de coagentul său, N. Lettieri.
La 14 februarie 2006, președintele secției a treia a decis să comunice cererea Guvernului. Așa cum permite articolul 29 § 3 din Convenție, s-a decis în plus că camera se va pronunța simultan asupra admisibilității și a fondului.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
Reclamantul s-a născut în 1940 și locuiește la Vercelli.
Era proprietarul unui teren construibil de 20.850 metri pătrați, situat la Vercelli și înregistrat în cadastru, foaia 32, parcelele 45, 50, 386 și 387.
Printr-un decret din 4 februarie 1985, consiliul municipal din Vercelli a aprobat un proiect de construire a locuințelor cu chirie modestă pe terenul reclamantului.
Printr-un act din 26 ianuarie 1988, notificat reclamantului la 26 ianuarie 2006, municipalitatea din Vercelli a ordonat ocuparea de urgență a terenului în vederea exproprierii sale.
La 12 iunie 1991, reclamantul a introdus o acțiune în daune-interese în fața tribunalului din Vercelli împotriva municipalității din Vercelli, susținând ilegalitatea ocupării terenului său.
Printr-un decret din 22 februarie 1993, municipalitatea a decretat exproprierea terenului reclamantului. La 23 februarie 1993, a oferit reclamantului suma de 218.769.940 ITL cu titlu de indemnizație de expropriere.
Printr-un act de citare notificat la 20 septembrie 1993, reclamantul a introdus în fața curții de apel din Torino o acțiune vizând contestarea cuantumului indemnizației de expropriere oferite de municipalitate.
În cursul procedurii, o expertiză a fost depusă la grefă. Expertul a evaluat la 1.563.750.000 ITL, adică 807.609,48 EUR, valoarea de piață a terenului reclamantului în 1993, și la 783.178.115 ITL, adică 404.477,74 EUR, cuantumul indemnizației de expropriere calculate conform articolului 5 bis din Legea nr. 359 din 1992.
Printr-o hotărâre depusă la grefă la 6 decembrie 2000, curtea de apel din Torino a obligat municipalitatea din Vercelli să plătească reclamantului suma de 404.477,74 EUR cu titlu de indemnizație de expropriere calculată conform articolului 5 bis din Legea nr. 359 din 1992.
Printr-o hotărâre depusă la grefă la 4 septembrie 2004, Curtea de Casație a respins recursul municipalității din Vercelli.
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA INVOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1
Reclamantul se plânge de o atingere a dreptului său la respectarea bunurilor sale, pe motiv că indemnizația nu este adecvată și că a fost calculată pe baza articolului 5 bis din Legea nr. 359 din 1992. El invocă articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Guvernul contestă această teză.
Curtea constată că capătul de cerere nu se opune niciun motiv de inadmisibilitate înscris la articolul 35 din Convenție. Trebuie deci să fie declarat admisibil.
În ceea ce privește fondul, Curtea notează mai întâi că părțile sunt de acord să spună că a avut loc un transfer de proprietate în beneficiul administrației.
Apoi, ea constată că cel interesat a fost privat de terenul său conform legii și că exproprierea urmărea un scop legitim de utilitate publică (Mason și alții c. Italiei, citată anterior, § 57; Scordino c. Italiei (nr. 1) [MC], nr. 36813/97, § 81, CEDO 2006-... (nr. 1)). De altfel, este vorba de un caz de expropriere izolat, care nu se situează într-un context de reformă economică, socială sau politică și nu se leagă de nicio altă circumstanță particulară.
Curtea face trimitere la hotărârea Scordino c. Italiei (nr. 1) citată anterior (§§ 93-98) pentru recapitularea principiilor relevante și pentru o prezentare a jurisprudenței sale în materie.
Ea constată că despăgubirea acordată reclamantului a fost calculată în funcție de articolul 5 bis din Legea nr. 359 din 1992. Cuantumul definitiv al despăgubirii a fost stabilit la 404.477,74 EUR, în timp ce valoarea de piață a terenului estimată la data exproprierii era de 807.609,48 EUR.
Rezultă că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă care nu poate fi justificată printr-un interes general legitim urmărit de autorități.
Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1.
II. CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA INVOCATĂ A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE
Reclamantul susține că adoptarea și aplicarea articolului 5 bis din Legea nr. 352 din 1992 la procedura sa constituie o ingerință legislativă contrară dreptului său la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1 din Convenție.
Reiterând argumentele sale în cauza Scordino c. Italiei (nr. 1), citată anterior (§§ 118-125), Guvernul se opune.
Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și nu se opune niciun alt motiv de inadmisibilitate. Trebuie deci să fie declarat admisibil.
În ceea ce privește fondul, ea observă că a tratat deja cauze ridicând întrebări similare cu cele din speță și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (Scordino c. Italiei (nr. 1) citată anterior, §§ 126-133; Gigli Costruzioni S.r.l. c. Italiei, nr. 10557/03, §§ 59-61, 1 aprilie 2008). Curtea a examinat acest capăt de cerere și consideră că Guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să poată duce la o concluzie diferită în cazul prezent. Ea apreciază deci că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.
III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE
Rămâne de examinat chestiunea aplicării articolului 41. Pentru prejudiciul material, reclamantul solicită o sumă corespunzând diferenței între valoarea de piață a terenului și cuantumul indemnizației acordate la nivel național, reevaluată și însoțită de dobânzi de la data exproprierii terenului. Cel interesat solicită de asemenea 70.000 EUR cu titlu de reparare a prejudiciului moral, precum și, pe baza de documente justificative, 34.000 EUR pentru cheltuielile și costurile angajate în fața Curții.
Guvernul contestă pretențiile reclamantului.
Inspirându-se din criteriile generale enunțate în jurisprudența sa relativă la articolul 1 din Protocolul nr. 1 (Scordino c. Italiei (nr. 1) citată anterior, §§ 93-98; Stornaiuolo c. Italiei, nr. 52980/99, § 61, 8 august 2006; Mason și alții c. Italiei (satisfacție echitabilă), nr. 43663/98, § 38, 24 iulie 2007), Curtea apreciază că indemnizația de expropriere adecvată în speță ar fi trebuit să corespundă valorii de piață a bunului la momentul privării de acesta.
În consecință, ea acordă o sumă corespunzând diferenței între valoarea terenului la momentul exproprierii, astfel cum reiese din elementele dosarului, și indemnizația de expropriere obținută la nivel național, plus indexare și dobânzi susceptibile să compenseze, cel puțin în parte, lungul interval de timp care s-a scurs de la deposedarea terenului. În ochii Curții, aceste dobânzi trebuie să corespundă dobânzii legale simple aplicate asupra capitalului reevaluat progresiv. Ținând cont de aceste elemente și statuând în echitate, Curtea apreciază rezonabil să acorde reclamantului suma de 740.000 EUR, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit asupra acestei sume, pentru prejudiciu material.
În plus, ea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert pe care constatările de încălcare nu l-au reparat suficient. Statuând în echitate, ea alocă 5.000 EUR cu acest titlu.
În sfârșit, Curtea amintește că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și costurilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor. Ținând cont de circumstanțele cauzei, Curtea alocă reclamantului 5.000 EUR pentru cheltuielile expuse la Strasbourg.
C. Dobânzi moratorii
Curtea consideră potrivit să alinieze rata dobânzilor moratorii la rata dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
Declară cererea admisibilă;
Hotărăște că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1;
Hotărăște că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție;
Hotărăște
a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție, următoarele sume:
(i) 740.000 EUR (șapte sute patruzeci de mii de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciu material;
(ii) 5.000 EUR (cinci mii de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciu moral;
(iii) 5.000 EUR (cinci mii de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit de reclamant, pentru cheltuieli și costuri;
b) că, începând de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă pe parcursul acestei perioade, majorată cu trei puncte procentuale;
Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.
Întocmită în franceză, apoi comunicată în scris la 6 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 §§ 2 și 3 din Regulament.
S. Dollé Françoise Tulkens
Grefier Președintă