CtEDO 21.06.2016 Auto

CASE OF LÄHTEENMÄKI v. ESTONIA

RESPONDENT
EST
HOTĂRÂRE
21.06.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6-2 - Presumption of innocence)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF LÄHTEENMÄKI v. ESTONIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

La 31 ianuarie 2006, reclamantul a prezentat un raport privind accidentul de trafic unei companii de asigurări. Potrivit acestui raport, ea a fost implicată într-un accident de trafic în mașina sa la 26 ianuarie 2006. La 3 martie 2006, reclamantul a depus explicații suplimentare societății de asigurări. Ea a declarat că nu cunoștea celelalte persoane implicate în accident, că a finalizat raportul accidentului în vehiculul ei după accident și că prietenul ei P. Am venit s-o iau la locul accidentului. Compania de asigurări a suspectat fraudă și a informat poliția. La 6 aprilie 2006 au fost deschise proceduri penale. Reclamantul a fost acuzat de fraudă de asigurări și de incitarea P. Cu conștiință să dea mărturie falsă. Ceilalți acuzați au fost P., K., T. și V. La 16 mai 2008, un procuror a elaborat un proiect de procuror de acuzare împotriva reclamantului, P., K., T. și V. Potrivit proiectului de pronunțare, în ancheta penală s-a stabilit că reclamantul, în contravenție cu acuzațiile sale, nu a fost la locul presupusului accident. Acest lucru a fost confirmat prin poziționarea telefonului ei mobil la momentul accidentului, înregistrările telefonice și declarația lui P.. S-a stabilit că reclamantul împreună cu celălalt acuzat au depus informații false societății de asigurări privind apariția unui eveniment asigurat, a persoanelor care au fost implicate în accidentul de trafic și a circumstanțelor accidentului. Prin urmare, reclamantul a fost acuzat de fraudă în materie de asigurări. În plus, s-a stabilit că reclamantul a solicitat P. să dea mărturie falsă cu privire la faptul că ea a plecat să ia reclamantul la locul accidentului. Acest lucru a fost confirmat de declarația lui P.. Prin urmare, reclamantul a fost acuzat de a incita o altă persoană cu cunoștință să dea mărturie falsă. În declarația de acuzații, s-a observat că nu au fost cauzate prejudiciu material de infracțiuni, deoarece societatea de asigurări a refuzat să efectueze plata corespunzătoare atunci când a apărut suspiciune de infracțiune. Pe baza acestei declarații de acuzații reclamantul a fost comis pentru proces. La 2 și 3 decembrie 2008, Tribunalul județului Tartu a depus o audiere în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului, P., K., T. și V. În această ședință, procurorul a solicitat instanței să întrerupă procedura penală împotriva reclamantului și a lui P. în temeiul articolului 202 alineatul (1) din Codul de Procedură Penală (Kriminaalmenetluse seadustik). Potrivit procesului-verbal al audierii, procurorul a declarat că reclamantul a comis infracțiuni mai puțin grave (“în gradul al doilea”), că a fost implicată în comisia acestor infracțiuni la instigarea coacusului, demonstrând astfel că vina ei este mai mică și că nu a avut condamnare anterioară. În solicitarea impunerii anumitor obligații de drept public, procurorul a luat, de asemenea, în considerare faptul că reclamantul creștea un copil mic pe cont propriu. Reclamantul și avocatul ei au acceptat în mod explicit acest argument prezentat de procuror în sprijinul discontinuării procedurii penale. De asemenea, ei au acceptat cererea procurorului ca reclamantul să fie ordonat să plătească costurile procedurale și să efectueze serviciul comunitar. Prin o hotărâre din 3 decembrie 2008, Tribunalul județului Tartu a întrerupt procedura penală în ceea ce privește reclamantul și P. pe baza articolului 202 alineatele (1) și (2) din Codul de procedură penală („CCrP”). Reclamantul a fost ordonat să plătească 1.178 kooni (EEK) (75 euro (EUR) poșta publică și să efectueze optzeci de ore de serviciu comunitar. În cazul în care reclamantul nu a îndeplinit aceste obligații, instanța ar relua procedurile penale la cererea procurorului public. Hotărârea Curții de Conturi conține o descriere detaliată a acuzațiilor împotriva reclamantului și a P. De asemenea, a remarcat că procurorul a solicitat discontinuarea procedurii penale în ceea ce privește reclamantul și P. pe baza articolului 202 din Codul de Procedință Penală, deoarece infracțiunile în cauză au fost o infracțiune în gradul al doilea, atât reclamantul, cât și P. au fost implicate în ea în instigarea altor persoane, și nici unul dintre acestea nu a avut un caz penal anterior. Vina lor a fost neglijabilă și nu a existat niciun interes public în continuarea procedurii penale. Procurorul a solicitat impunerea reclamantului obligațiilor menționate mai sus. Curtea a remarcat, de asemenea, că atât reclamantul, cât și P. - precum și avocații lor - au fost de acord cu discontinuarea procedurii și impunerea obligațiilor solicitate de procuror. Partea hotărârii care stabilește concluzia Curții de județ a citit după cum urmează: „Procedura penală în ceea ce privește acuzațiile împotriva [reclamantului] ... trebuie întrerupte pe baza articolului 202 alineatele (1) și (2) din [Codul de procedură penală], deoarece toate cerințele juridice au fost îndeplinite. Aceaceasta este o infracțiune în gradul al doilea, vina acuzatului este neglijabilă, nu s-a cauzat nicio daune proprietară și nu există niciun interes public în continuarea procedurii. Pe baza articolului 202 alineatul (2) punctele 1 și 2 din [Codul de procedură penală], obligațiile solicitate de procuror trebuie impuse reclamantului ... “ 10. Prin hotărârea din 3 decembrie 2008, în cadrul procedurii de decontare privind același caz penal, Curtea de județ Tartu a condamnat K., T. și V. de fraudă de asigurare. A fost remarcat în hotărârea că V. și reclamantul - al cărui nume a fost înlocuit cu inițialele în hotărârea - nu au fost prezente la locul presupusului accident. De asemenea, s-a declarat că reclamantul și K. au fost redactate și că reclamantul, T. și V. să semneze și să depună documentelor societății de asigurări care conțin informații false cu privire la accidentul de trafic. În plus, s-a afirmat că prin aceste acte K., reclamantul, T. și V. a creat împreună iluzia apariției unui eveniment asigurat, în scopul de a solicita o plată de asigurare. 11. La 4 martie 2009, reclamantul a solicitat EEK 190.282.71 (12.161 EUR) de la societatea de asigurare prin compensare a accidentului de trafic care a avut ca rezultat procedurile penale de mai sus. Compania de asigurări a respins reclamația, susținând că a fost stabilită de hotărârea Curții de Conturi de la Tartu din 3 decembrie 2008 că accidentul de trafic a fost înființat. 12. Până la 23 mai 2009, reclamantul a îndeplinit obligațiile impuse ei în hotărârea din 3 decembrie 2008. 13. La 2 iunie 2009, reclamantul a introdus o procedură civilă împotriva companiei de asigurări. În sprijinul cererii de asigurare, reclamantul a prezentat în calitate de probă instanței cererile trimise societății de asigurare după evenimentul din 2006, o copie a hotărârii de 3 decembrie 2008 care ordonă discontinuarea procedurii penale, precum și documentele care dovedesc extinderea prejudiciului. Compania de asigurări, din partea sa, a depus instanței hotărârea din 3 decembrie 2008 în cauza penală (a se vedea punctul 10 de mai sus). Acuzatul a susținut că hotărârea, împreună cu hotărârea care ordonă discontinuarea procedurii, a fost suficientă pentru a nega afirmația reclamantului că un accident de trafic real a avut loc așa cum a afirmat ea. 14. Cererea reclamantului a fost respinsă de o hotărâre a Curții de județ Tartu la 23 decembrie 2009. Curtea a hotărât după cum urmează: „Curtea județului Tartu înființată prin o hotărâre finală în cazul penal ... că accidentul de trafic care, în conformitate cu acuzațiile [aplicantului], a avut loc la 26 ianuarie 2006. Conform hotărârii... Trei persoane au fost considerate vinovate pentru că au efectuat o coliziune între un Opel Ascona, un Audi A6 și un Volvo S60, presupus condus de [aplicantul] la ora 9:00. la 26 ianuarie 2006. [aplicantul] a declarat [societatei de asigurare] o cerere de compensare pentru daunele cauzate vehiculului de presupusul accident de trafic ... Potrivit afirmației, [aplicantul] conducea masina care a fost implicată în accident. Acesta a fost înființat prin hotărârea Curții de județ Tartu din 3 decembrie 2008 ... că [aplicantul] nu a fost la locul accidentului de trafic și că a fost organizat. Cu toate acestea, ... [aplicantul] a prezentat [societatei de asigurare] o declarație care conține informații false și o cerere de compensare pentru daunele cauzate de un presupus eveniment de asigurare. [aplicantul] a fost acuzat de o infracțiune în temeiul articolului 212 § 1 din [Codul penal], și anume determinând intenționat să se întâmple un eveniment asigurat și creând iluzia apariției unui eveniment asigurat cu intenția de a obține compensații de la asigurator. Procurorul a cerut... interzicerea procedurii penale pe baza articolului 202 din [Codul de procedură penală], deoarece a fost o infracțiune în gradul al doilea, vina acuzatului a fost neglijabilă și nu a existat niciun interes public în continuarea procedurii. [aplicantul] a concluzionat în mod eronat că, din cauza cererii [proceditorului] și a discontinuării procedurii penale, [ea] a avut dreptul de a solicita plata asigurărilor. O plată de asigurare este efectuată de un asigurator numai dacă a avut loc un eveniment asigurat. În cazul în cauză, s-a constatat prin hotărâre și hotărârea unei instanțe că nu s-a produs nici un eveniment asigurat și că accidentul de trafic a fost înființat. Prin urmare, [aplicantul] nu avea motive pentru a susține plata ... de la [societatea de asigurare]. ... În acest caz, nu a avut loc niciun accident. [aplicantul] este greșit în înțelegerea ei că ea nu este vinovat din cauza discontinuării procedurii penale împotriva ei [pe baza] articolului 202 § 2 § (1) și (2) [codul de procedură penală]. art. 202 § 1 [din Codul de procedură penală] prevede că, în cazul în care obiectul procedurii penale este o infracțiune penală în gradul al doilea și vina persoanei suspectate sau acuzate de infracțiune este neglijabilă, iar el sau ea a remediat sau a început să remedieze daunele cauzate de infracțiune sau a plătit cheltuielile legate de procedură penală, sau a asumat obligația de a plăti astfel de cheltuieli și nu există niciun interes public în continuarea procedurii penale, Procuratura publică poate solicita discontinuarea procedurii penale de către o instanță cu consimțământul suspectului sau acuzat. Din această dispoziție rezultă că vina persoanei există, dar este neglijabilă și că el sau ea a început să-l remedieze sau a asumat obligația de a plăti cheltuielile legate de procedura penală.” 15. Reclamantul a apelat, plângând, printre altele, despre încălcarea dreptului ei la presupunerea de nevinovăție de către Curtea Județeană. Deși nu s-a constatat că este vinovat în legătură cu accidentul de trafic din 26 ianuarie 2006, Tribunalul județului, în hotărârea sa din 23 decembrie 2009, într-un caz civil, a considerat că este vinovat de infracțiune. Ea a susținut că consimțământul ei pentru a plăti cheltuielile legate de procedura penală nu a însemnat că a comis infracția. Prin hotărârea sa din 3 decembrie 2008 într-un caz penal Curtea de județ Tartu a condamnat K., T. și V. dar nu reclamantul. 16. La 3 mai 2010, Curtea de Apel Tartu a respins recursul și a susținut hotărârea Curții Județene, hotărând după cum urmează: „7. [aplicantul] se înșeală în argumentarea că Curtea județului a interpretat în mod greșit natura juridică și valoarea dovezii, în ceea ce privește admiterea vinovăției persoanei, de decizia de discontinuare a procedurii penale. Curtea județului a constatat corect, bazandu-se pe ceea ce a fost stabilit prin hotărârea și hotărârea județului Tartu din 3 decembrie 2008, că [aplicantul] a participat la ... în stadiul unui accident de trafic, care a avut ca scop să facă să se întâmple un eveniment asigurat și să creeze iluzia apariției acestui eveniment asigurat cu intenția de a obține compensații de la asigurator. În conformitate cu art. 272 alineatul (2) din [Codul civil], hotărârile judecătorești în alte cazuri sunt considerate documentare. ... ... Discontinuarea procedurilor penale în temeiul articolului 202 § 1 din [Codul de procedură penală] nu dovedește că suspectul sau acuzatul nu a comis actul de care este acuzat. Prezenta premisă a discontinuării procedurii penale conform dispoziției menționate este că obiectul procedurii penale este o infracțiune penală în gradul al doilea și vina persoanei suspectate sau acuzate de infracțiune este neglijabilă și că el a remediat sau a început să remedieze daunele cauzate de infracțiunea penală sau a plătit cheltuielile legate de procedura penală sau a asumat obligația de a plăti aceste cheltuieli și că nu există niciun interes public în continuarea procedurii penale, dar că actul astfel a fost totuși comis. Curtea de Apel constată că faptul că reclamantul a comis actul care constă în cauzarea evenimentului asigurat să se întâmple și să creeze iluzia apariției unui eveniment asigurat cu intenția de a obține compensații de la asigurator a fost stabilită prin hotărârea Curții de județ Tartu din 3 decembrie 2008. Dacă poziția [a aplicantului] a fost că nu a comis acest act, ea ar fi prezentat dovezi pentru a dovedi argumentul ei, dar nu a făcut acest lucru. Pur și simplua afirmație a [aplicantului] că ea nu a comis actul menționat în hotărârea Curții de Conturi de Tartu din 3 decembrie 2008 nu implică concluzia că reclamantul nu a participat la o fraudă de asigurare care vizează obținerea unei compensații. ... În cazul în cauză, se stabilește că [aplicantul], în calitate de titular al politicii, a cauzat în mod intenționat evenimentul asigurat și [societatea de asigurare] este, prin urmare, scutită de obligația de a satisface cererea.” 17. Reclamantul a apelat la Curtea Supremă repetând, printre altele, plângerea ei despre încălcarea dreptului ei la presupunerea de inocence. 18. La 22 iunie 2010, Curtea Supremă a hotărât să nu examineze recursul.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă