PAȘCA v. ROMANIA

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 39809/22 Răzvan PAȘCA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 10 decembrie 2024 în calitate de comitet compus din: Anne Louise Bormann , Președintele Sebastian Rădulățu, András Jakab , judecători și Simeon Petrovski, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 39809/22) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 9 august 2022 de către un național român, dl Răzvan Pașca, care s-a născut în 1987 și locuiește în Baia Mare („reclamantul”) și a fost reprezentat de dna L. Giurgiu, un avocat care practică în Baia Mare; după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o carantină instituționalizată de două săptămâni în timpul pandemiei Covid-19. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 5 și 8 din Convenție. La momentul faptelor care dau naștere prezentei cereri, reclamantul a fost administrator al unei societăți de transport. În mijlocul pandemiei Covid-19, la 12 martie 2020, prin Ordinea Ministerului Sănătății nr. 414/2020, persoanele care intrau în România au fost supuse de carantină în anumite condiții și cu anumite excepții. La 16 martie 2020 Președintele român a emis decretul de stat de urgență (Decret nr. 195/2020) care a introdus o stare de urgență de treizeci de zile în România cu efect imediat și care a fost extinsă în continuare (pentru detalii, a se vedea Terheș c. România (dec.), nr. 49933/20, §§ 5 și 8 9, 13 aprilie 2021). La 5 mai 2020, reclamantul a transportat o persoană cu mașină de la spitalul Baia Mare la aeroportul de Viena. Când s-a întors în România la 6 mai 2020, el se presupune că a așteptat douăsprezece ore la trecerea graniței Arad-Nădlac împreună cu 300-400 de persoane care încercau să intre în Statul pârât. După verificarea documentelor și a certificatelor medicale, Hotărârea de Sănătate Publică Arad („Ard DPH”) a plasat reclamantul în carantină obligatorie timp de două săptămâni și l-a escortat la un hotel din orașul său de origine, Baia Mare, unde a rămas pentru durata de carantină. La 7 și 8 mai 2020, în timp ce în hotelul desemnat, reclamantul a contactat prin e-mail Hotărârea Sănătății Publice Maramureș („DPH Maramureș”) și a solicitat să fie autorizat să facă carantină acasă, explicând că ar putea face acest lucru în condiții de siguranță. La 15 septembrie 2020, reclamantul a inițiat o procedură împotriva Maramureș DPH, a Inspectorării Centrale pentru Situații de Urgență, a Inspectorării Maramureș pentru Situațiile de Urgență, a Direcției Situațiilor de Urgență a Ministerului Afacerilor Interne și a Oficiului Prefectului Maramureș. El a căutat compensații morale pentru daunele aduse onoarei, demnității și reputației sale cauzate de modul în care a fost tratat la întoarcerea sa în România. El a explicat că a trebuit să aștepte la trecerea frontierei Arad-Nădlac în condiții inumane, că carantină de la hotel a constituit o privare ilegală a libertății sale și că familia sa a fost lăsată suferință în timpul carantinei sale departe de casă. În plus, angajații săi nu au primit salarii în timpul absenței sale de două săptămâni de muncă. De asemenea, s-a plâns că nu a primit răspuns la cererile sale din 7 și 8 mai 2020. Curtea județului Maramureș a analizat reglementările în vigoare și a observat că reclamantul nu a aparține unei categorii de persoane scutite de carantină și nu a avut motive de a pretinde altfel, întrucât atât reglementările, cât și restricțiile prevăzute în aceasta au fost publicate în mod corespunzător de autoritățile. Prin urmare, el a luat riscul de călătorie în Austria fiind conștient de situația epidemiei și de măsurile instituite de autoritățile interne. În orice caz, instanța a remarcat că măsura plângută de către reclamant a fost luată de Arad DPH și că niciuna dintre presupusele acte ilegale menționate în acțiunea reclamantului nu ar putea fi reproșată oricărei autorități. Prin urmare, cu o hotărâre din 28 octombrie 2021, instanța a respins acțiunile pentru lipsa de ședință a acuzaților. Cu o hotărâre finală din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Cluj a susținut concluziile Curții de județ și a reiterat faptul că reclamantul nu a demonstrat că acuzații au fost responsabile pentru daunele reclamate. În baza articolului 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns că carantină de 14 zile constituie o privare ilegală a libertății sale, că legea nu era clară cu privire la cine a fost scutită de carantină obligatorie și că ar fi trebuit să-i fie permisă carantină acasă. El a susținut, de asemenea, că, din cauza modului în care a fost organizată carantină, el a fost în pericol de a fi infectat cu Covid-19 de alte persoane limitate cu el în acele 14 zile. 10. În conformitate cu art. 8 din Convenție, el s-a plâns că nu a avut nici un mod de a contacta soțul său și copiii sub vârsta în timpul carantinei și că nu a primit nici un răspuns la cererile sale de a fi permisă carantină la domiciliu. EVALUAREA TRIBUNALULUI 11. Curtea se referă la principiile bine stabilite ale jurisprudenței sale privind obligația de a epuiza căile de recurs interne (a se vedea Comunicate genevoise d’action syndicalale (CGAS) vs. Elveția [GC], nr. 21181/20, §§ 138 45, 27 noiembrie 2023, cu alte referințe. În special, obligația de a epuiza căile de recurs interne impune reclamanților să utilizeze în mod normal remediile care sunt disponibile și suficiente în ceea ce privește reclamațiile lor din Convenția. Existența remediilor în cauză trebuie să fie suficient de sigure nu numai în teorie, ci în practică, în lipsa acestora de accesibilitatea și eficacitatea necesare (ibid., § 139, cu alte referințe). 12. În cazul în cauză, cererea reclamantului a fost respinsă de către instanțele interne la două niveluri de competență, din cauza faptului că nu a fost depusă împotriva autorității responsabile pentru măsura reclamată. Instanțele interne au indicat în mod clar Arad DPH ca autoritate responsabilă (a se vedea punctele 7 și 8 mai sus). Reclamantul nu a introdus o procedură împotriva acestei autorități și nu există nimic în dosar pentru a indica că el a fost în nici un fel împiedicat să depună o astfel de acțiune. În plus, el nu a susținut că o acțiune împotriva Arad DPH ar fi fost obligat să eșueze (ibid., § 141) 13. Curtea consideră că, prin faptul că nu și-a depus reclamația împotriva autorității competente, reclamantul nu a luat măsurile adecvate pentru a permite instanțelor interne să își îndeplinească rolul fundamental în sistemul de protecție al Convenției, și anume, să împiedice sau să pună în aplicare eventualele încălcări ale Convenției prin propriul sistem juridic (ibid., § 164). 14. În consecință, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Eliberată în limba engleză și notificată în scris la 16 ianuarie 2025. Simeon Petrovski Anne Louise Bormann Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 39809/22

Răzvan PAȘCA

against Romania

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10

December 2024 as a Committee composed of:

Anne Louise Bormann

, President

,

Sebastian Rădulețu,

András Jakab

, judges

,

and Simeon Petrovski,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

39809/22) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 9 August 2022 by a Romanian national, Mr Răzvan Pașca, who was born in 1987 and lives in Baia Mare (“the applicant”) and was represented by Ms L. Giurgiu, a lawyer practising in Baia Mare;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The application concerns a two-week forced institutionalised quarantine during the Covid-19 pandemic. The applicant complains under Articles 5 and 8 of the Convention.

2.

At the time of the facts giving rise to the present application, the applicant was an administrator of a transport company.

3.

In the midst of the Covid-19 pandemic, on 12 March 2020, by Order of the Ministry of Health No. 414/2020, people entering Romania were subject to quarantine under certain conditions and with certain exceptions. On 16

March 2020 the Romanian President issued the State of Emergency Decree (Decree no.

195/2020) which introduced a thirty-day state of emergency in Romania with immediate effect and which was further extended (for details, see

Terheș v. Romania

(dec.), no. 49933/20, §§ 5 and 8

‑

9, 13

April 2021).

4.

On 5 May 2020 the applicant transported a person by car from Baia Mare hospital to Vienna airport. When he returned to Romania on 6

May

2020, he allegedly waited for twelve hours at the Arad-Nădlac border crossing together with 300-400 people who were trying to enter the respondent State. After checking his papers and medical certificates, the Arad Directorate of Public Health (“the Arad DPH”) placed the applicant in mandatory quarantine for two weeks and escorted him to a hotel in his home town, Baia Mare, where he remained for the duration of the quarantine.

5.

On 7 and 8 May 2020, while in the designated hotel, the applicant contacted by e-mail the Maramureș Directorate of Public Health (“the Maramureș DPH”) and asked to be allowed to quarantine at home, explaining that he would be able to do so safely. He allegedly received no answer to his request.

6

.

On 15 September 2020 the applicant instituted proceedings against the Maramureș DPH, the Central Inspectorate for Emergency Situations, the Maramureș Inspectorate for Emergency Situations, the Directorate for Emergency Situations of the Ministry of Internal Affairs and the Maramureș Prefect’s Office. He sought non-pecuniary compensation for the damage to his honour, dignity and reputation caused by the manner in which he was treated upon his return to Romania. He explained that he had had to wait at the Arad-Nădlac border crossing in inhuman conditions, that the quarantine at the hotel had amounted to an unlawful deprivation of his liberty and that his family had been left suffering during his quarantine away from home. Furthermore, his employees had not received salaries during his two-week absence from work. He also complained of not having received an answer to his requests of 7

and 8 May 2020.

7

.

The Maramureș County Court analysed the regulations in place and observed that the applicant did not belong to any category of people exempted from quarantine and he had no grounds to claim otherwise, since both the regulations and the restrictions prescribed therein had been duly published by the authorities. He thus took the risk of travelling to Austria being aware of the epidemic situation and of the measures put in place by the domestic authorities. In any event, the court noted that the measure complained of by the applicant had been taken by the Arad DPH and that none of the alleged unlawful acts noted in the applicant’s action could be reproached to any of the authorities sued. Consequently, with a decision of 28 October 2021 the court rejected the action for lack of standing of the defendants to be sued.

8

.

With a final decision of 9

June 2022 the Cluj Court of Appeal upheld the County Court’s findings and reiterated that the applicant had failed to prove that the defendants sued had been responsible for the damage claimed.

9.

Relying on Article 5 of the Convention the applicant complained that the fourteen-day quarantine constituted an unlawful deprivation of his liberty, that the law was not clear as to who had been exempted from mandatory quarantine and that he should have been allowed to quarantine at home. He also alleged that, because of how the quarantine had been organised, he had been at risk of being infected with Covid-19 by other persons confined with him during those fourteen days.

10.

Under Article 8 of the Convention he complained that he had had no means to contact his spouse and underaged children during the quarantine and that he had received no answer to his requests to be allowed to quarantine at home.

THE COURT’S ASSESSMENT

11.

The Court refers to the well-established principles of its case-law concerning the requirement to exhaust domestic remedies (see

Communauté genevoise d’action syndicale (CGAS) v. Switzerland

[GC], no. 21881/20, §§

138

‑

45, 27 November 2023, with further references). In particular, the obligation to exhaust domestic remedies requires applicants to make normal use of remedies which are available and sufficient in respect of their Convention grievances. The existence of the remedies in question must be sufficiently certain not only in theory but in practice, failing which they will lack the requisite accessibility and effectiveness (ibid., § 139,

with further references).

12.

In the present case, the applicant’s claim was rejected by the domestic courts at two levels of jurisdiction on the ground that it had not been lodged against the authority responsible for the measure complained of. The domestic courts had clearly indicated the Arad DPH as the responsible authority (see paragraphs 7 and 8 above). The applicant did not bring proceeding against that authority and there is nothing in the file to indicate that he was in any way prevented from lodging such an action. Furthermore, he did not claim that an action against the Arad DPH would have been bound to fail (ibid., § 141).

13.

The Court considers that, by having failed to lodge his claim against the competent authority, the applicant did not take appropriate steps to enable the domestic courts to fulfil their fundamental role in the Convention protection system, namely, to prevent or put right eventual Convention violations through their own legal system (ibid., § 164).

14.

Accordingly, the application must be rejected under Article

35 §§

1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 16 January 2025.

Simeon Petrovski

Anne Louise Bormann

Deputy Registrar

President