CtEDO 24.06.2016 Auto

AKÇAY c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.06.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKÇAY c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 24 iunie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr 27328/11 Ahmet AKçay și Beyrete AKCAY împotriva Turciei introduse la 19 ianuarie 2011 EXPOSAT DEFICIENȚII, dl Ahmet Akçay și dl Beyrete Akçay, sunt resortisanți turci născuți în 1965 și domiciliați în stanbul. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul F. Tamer și dl G. Yoleri, avocați din Istanbul. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt tatăl și mama domnului Abdullah Akçay, născut în 1992. La o dată nespecificată, acesta din urmă a fost condamnat la peste 34 de ani de închisoare pentru fapte de furt și furt cu violență comise la vârsta de 15 ani. În al doilea an al detenției sale, leucemie a fost diagnosticată la fiul reclamanților. La 24 august 2009, acesta din urmă a fost transferat la Spitalul Okmeydan 5275 privind executarea pedepselor și a măsurilor de securitate sau a articolului 104 din Constituție. În raportul lor din 12 februarie 2010, medicii de la spitalul Okmeydan Pe 3 martie 2010, pacientul a fost examinat de Institutul de Medicină Legală. Într-un raport din 22 martie, spitalul din Okmeydan a indicat faptul că pacientul a suferit patru chimioterapii, că o a cincea cură era în curs de desfășurare, că fratele său era propus pentru un transplant de măduvă care era compatibil, și că cererile fuseseră prezentate diferitelor spitale universitare din Istanbul pentru această operație. La 12 mai 2010, când a împlinit vârsta de 18 ani, fiul reclamantului a fost transferat la o instituție de corecție pentru adulți. La 21 mai 2010, institutul și-a prezentat raportul privind examinarea din 3 martie 2010. Experții au considerat că chimioterapia pacientului continua și că a fost găsit un donator. Ei au considerat că continuarea detenției în spital nu prezenta nicio problemă și au decis că oportunitatea medicală de a suspenda executarea pedepsei ar trebui să fie examinată la sfârșitul tratamentului. Acest raport nu ar fi fost transmis reclamanților că la 1 iulie 2012. La 18 iunie 2010, consiliul medical al spitalului din Okmeydan a prezentat un raport care a recomandat eliberarea fiului reclamanților. Pacientul a fost declarat refractar la chimioterapie, iar transplantul a fost contraindicat din punct de vedere hemogramic. La 24 iunie 2010, reclamanții au solicitat Parchetului să solicite un aviz din partea Institutului de Medicină Legală pentru ca fiii lor să poată fi eliberați și astfel să își petreacă ultimele zile cu familia sa. La 13 iulie 2010, pacientul a fost prezentat serviciului de sănătate al spitalului universitar Cerrahpașa. Profesorul de la Universitatea lacului, care a fost examinat, a confirmat că pacientul era refractar la un tratament primar și că transplantul de sânge nu era posibil. În opinia sa, boala sa era incurabilă, iar pacientul se afla în fază terminală. Dacă anumite tratamente ar fi permis eventual prelungirea duratei sale de viață, aceasta ar fi fost cuprinsă între 3 și 6 luni. La 14 iulie 2010, institutul a solicitat eliberarea temporară a pacientului pentru o perioadă de trei luni. La 15 iulie 2010, instanța de judecată a dispus suspendarea executării pedepsei fiului reclamanților pentru o perioadă de trei luni. Cu toate acestea, nu ar fi fost repusă în libertate în măsura în care această ordonanță a Parchetului se referă numai la executarea unor pedepse definitive, în timp ce aceasta era deținută nu numai ca condamnări definitive, ci și în temeiul unui ordin de detenție provizorie în cadrul unei cauze pendinte în fața Curții de Casație. Eliberarea sa ar fi necesitat, în plus față de ordonanța Parchetului, o hotărâre a Înaltei Instanțe. La 21 iulie 2010, fiul reclamanților a murit la spitalul Okmeydan a fost transferat. Dreptul și practica internă relevante Dispoziții diverse referitoare la sănătatea deținuților Regulamentul nr. 2006/10218 privind administrarea instituțiilor penitenciare și executarea pedepselor și a măsurilor de securitate din 20 Martie 2006 prevede că examinarea și tratamentul medical al deținuților sunt efectuate în cadrul unității medicale de către medicul de la locul de muncă. Deținuții de care starea de sănătate necesită acest lucru sunt transferați la instituțiile publice de sănătate atunci când examinarea sau tratamentul nu poate fi efectuat în cadrul unității. În plus, art. 16 din Legea nr. 5275 privind executarea pedepselor și a măsurilor de siguranță prevede că condamnații bolnavi își pot ispăși pedeapsa în secțiuni care le sunt rezervate în cadrul instituțiilor de sănătate. Ei pot sta în aceste instituții împreună cu rudele lor apropiate, dacă medicul care le tratează consideră necesare. În plus, în ceea ce îi privește pe deținuții aflați în închisoare și a căror stare de sănătate necesită asistență din partea unei terțe părți, o instrucțiune scrisă din partea Ministerului Justiției, datată 8 aprilie 2011 și adresată tuturor procurorilor generali, reamintește că asistența acordată persoanelor interesate pentru gesturile zilnice poate fi asigurată de deținuții care lucrează în serviciile interne ale închisorii sau de personalul penitenciar. În plus, acesta arată că, atunci când acest lucru se dovedește necesar, această asistență poate fi asigurată prin utilizarea serviciilor externe remunerate. (l) Informare precizează, de asemenea, că este necesar să se permită acestor deținuți să locuiască în celule speciale în compania familiilor lor. Dispozitive referitoare la eliberarea din motive de sănătate (a) Grație prezidențială La art. 104 litera (b) din Constituție îi atribuie președintelui Republicii dreptul de a grația total sau parțial deținuții condamnați definitiv și care prezintă o stare de senescență, de boală sau de handicap permanent. (b) Suspendarea detenției din motive medicale la art. 16 alineatul (6) din Legea nr. 5275 prevede, de asemenea, că un deținut poate beneficia de o suspendare a executării sentinței sale atunci când nu poate să-și întrețină singur necesitățile în închisori, cu condiția ca acesta să nu constituie un pericol grav și concret pentru siguranță. Această suspendare a executării pedepsei este condiționată de un raport favorabil al Institutului de Medicină Legală sau al unui spital recunoscut ca având competență în acest sens de Ministerul Justiției. În al doilea caz, raportul va trebui aprobat de către Institutul de Medicină Legală. GRIFS Invocând articolele 2 și 3 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de eliberare a fiului lor. În acest sens, ei contestă relevanța rapoartelor medicale care au considerat că starea de sănătate a persoanei respective este compatibilă cu detenția. În plus, reclamanții consideră că eliberarea fiului lor i-ar fi permis să beneficieze de asistență medicală din partea altor medici și că ar fi putut favoriza remisiunea acestuia și că menținerea sa în detenție ar fi privat de o astfel de posibilitate. În plus, reclamanții critică condițiile materiale în care a fost deținut fiul lor. Ei susțin că numărul de însoțitori ar fi fost limitat în unele zile de către spital. În plus, reclamanții se plâng de întârzieri nejustificate în examinarea cererii de eliberare a fiului lor ; întârzierile din cauza cărora persoana în cauză nu ar fi avut posibilitatea de a-și petrece ultimele zile cu rudele sale. În cele din urmă, reclamanții consideră că suferința pe care au suferit-o ei înșiși constituie un tratament contrar articolului 3. Reclamanții au calitatea de a acționa pentru a se plânge de tratamentul pretins contrar dispozițiilor art. 3 de către fiul lor decedat? Având în vedere starea sa de sănătate, menținerea în detenție a fiului reclamanților între 18 iunie 2010 (data raportului medical care recomanda suspendarea executării pedepsei) și 21 iulie 2010 (data decesului) a fost compatibilă cu interdicția de tratament inuman sau degradant prevăzută la art. 3 din convenție? Cererea sa de eliberare a fost discutată cu celeritatea dorită și fără întârzieri inutile De altfel, de ce fiul celor care nu au fost eliberați după ordinul de suspendare la executarea pedepsei sale din 15 iulie 2010? Motivele pentru această lipsă de eliberare sunt compatibile cu art. 3 din Convenție? Care sunt tratamentele și asistența medicală zilnică de care reclamantul a beneficiat în timpul privării sale de libertate? Acestea au fost suficiente în temeiul art. 3 din Convenție Reclamanții au suferit ei înșiși un tratament contrar art. 3 din Convenție din cauza menținerii în detenție a fiului lor

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-03-05
0,97
AKÇAY c. TURQUIE
çay fut transféré à l’hôpital d’Okmeydanı à Istanbul pour y recevoir un traitement médical. 7. En janvier 2010, les requérants demandèrent la remise en liberté de leur fils en raison de son état de santé sur le fondement de l’article 16 de
CtEDO 2020-09-22
0,93
ULUCUTSOY ET AUTRES c. TURQUIE
le tribunal administratif d’Istanbul. 42. Relevant que M. Y. Ulucutsoy avait été détenu en prison nonobstant un cancer avancé, ils plaidaient qu’une détention en établissement pénitentiaire dans un tel cas était inappropriée et que la respo
CtEDO 2016-09-02
0,93
ERDEN c. TURQUIE
Communiquée le 2 septembre 2016 DEUXIÈME SECTION Requête n o 54901/10 Erkan ERDEN contre la Turquie introduite le 19 août 2010 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Erkan Erden, est un ressortissant turc né en 1985, résidant à Eskişehir. Il est
CtEDO 2020-01-28
0,93
AKTAȘ c. TURQUIE
trois personnes dans la même prison, où il s’y trouve actuellement en compagnie de deux détenus à mobilité réduite. L’état de santé du requérant et les différentes procédures qui y sont liées a) Le suivi médical du requérant 14. Le dossier
CtEDO 2016-08-29
0,93
GERÇEK ET ADIGÜZEL c. TURQUIE
’assurer la prise en charge médicale des intéressés. Le 24 février 2010, la direction générale des prisons près le ministère de la Justice fournit les explications suivantes : « (...) Les intéressés ont subi un examen médical, réalisé par l
Sursă