- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 iunie 2016
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
S.O. împotriva Austriei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE DECIZIE Nr. 44825/15 S.O.
împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), care așezează la 28 iunie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 septembrie 2015, Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și faptul că această măsură intermediară a fost respectată, având în vedere decizia de acordare a anonimității reclamantului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dl S.O., este național nigerian, născut în 1994 sau 1996. Președintele a acordat reclamantului cererea de identitate a acestuia să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4 din Regulamentul Curții).
El a fost reprezentat în fața Curții de către dna N. Lorenz, avocat practicant la Viena. Guvernul austriac („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl H. Tichy, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe. Guvernurile maghiare și sârbe au hotărât să nu beneficieze de posibilitatea prevăzută în art. 36 § 2 din Convenția și în art. 44 § 3 a) din Regulamentul Curții de a interveni în acest caz. Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a acceptat invitația Curții de a interveni în cadrul procedurii (art. 36 § 3 din Convenție și art. 44 § 3 a) din Regulamentul Curții) și a prezentat observații scrise. Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați a refuzat invitația Curții de a interveni.
Reclamantul, un reclamant de azil, s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că transferul său planificat în Ungaria în temeiul Regulamentului Dublin III îl va supune la tratamente inumane și degradante și că va avea riscul de depășire în Serbia. El a depus o cerere la Curte în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și a încercat să rămână expulzată. Curtea și-a acordat cererea la 14 septembrie 2015 și a arătat guvernului că reclamantul nu ar trebui expulzat în Ungaria până la 28 septembrie 2015. La 22 septembrie 2015, Curtea a hotărât să prelungească măsura intermediară indicată în temeiul articolului 39 până la decizia finală a Curții în cauză și a comunicat reclamațiile reclamantului guvernului.
Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul la 10 noiembrie 2015, informand Curtea în același timp că locul în care reclamantul era în prezent necunoscut. La cererea Curții, avocatul reclamantului a confirmat prin scrisoarea din 23 februarie 2016 că ea a fost încă în contact cu clientul ei și a prezentat, de asemenea, o declarație semnată de reclamant că intenționează să-și continue cererea cu Curtea. Din cauza îndoielilor cu privire la identitatea reclamantului și a anumitor nereguli cu semnarea sa, Curtea a considerat necesar să solicite guvernului să prezinte observații suplimentare. În răspunsul lor din 28 aprilie 2016, Guvernul a subliniat că locația reclamantului era încă necunoscută.
10. După ce reprezentantul reclamantului a fost înaintat cu alte observații ale Guvernului, ea a informat Curtea prin scrisoarea din 27 mai 2016 că în prezent nu a fost în contact cu reclamantul și că nici locul său nu era cunoscut de ea. 11. Reprezentantul reclamantului a fost atras atenția asupra articolului 1 (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.
13. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul și să se întrerupă aplicarea măsurii intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista de cazuri și decide să întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 iulie 2016. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 44825/15 S.O. against Austria The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 28 June 2016 as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 September 2015, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this interim measure has been complied with, Having regard to the decision to grant the applicant anonymity, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the comments in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr S.O., is a Nigerian national, who was born in 1994 or 1996. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4 of the Rules of Court). He was represented before the Court by Mrs N. Lorenz, a lawyer practising in Vienna.
The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr H. Tichy, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Europe, Integration and Foreign Affairs.
The Hungarian and Serbian Governments decided not to avail themselves of the possibility afforded under Article 36 § 2 of the Convention and Rule 44 § 3 (a) of the Rules of Court to intervene in the case.
The Council of Europe Commissioner for Human Rights accepted the Court’s invitation to intervene in the proceedings (Article 36 § 3 of the Convention and Rule 44 § 3 (a) of the Rules of Court) and submitted written comments. The United Nations High Commissioner for Refugees declined the Court’s invitation to intervene.
The applicant, an asylum seeker, complained under Article 3 of the Convention that his planned transfer to Hungary under the Dublin III Regulation would subject him to inhuman and degrading treatment and that he would run risk of refoulement to Serbia. He filed a request with the Court under Rule 39 of the Rules of Court and sought to have his expulsion stayed.
The Court granted his request on 14 September 2015 and indicated to the Government that the applicant should not be expelled to Hungary until 28 September 2015.
On 22 September 2015 the Court decided to prolong the interim measure indicated under Rule 39 until the Court’s final decision in the matter, and communicated the applicant’s complaints to the Government.
The Government submitted their observations on the admissibility and merits on 10 November 2015, informing the Court at the same time that the applicant’s whereabouts were currently unknown. Upon the Court’s request, the applicant’s counsel confirmed by letter dated 23 February 2016 that she was still in contact with her client and also submitted a statement apparently signed by the applicant that he intended to pursue his application with the Court.
Because of doubts as to the applicant’s identity and certain irregularities with his signature, the Court considered it necessary to request the Government to submit further observations. In their reply of 28 April 2016 the Government pointed out that the applicant’s whereabouts were still unknown to them.
After the applicant’s representative was served with the Government’s further observations, she informed the Court by letter dated 27 May 2016 that she currently was not in contact with the applicant, and that his whereabouts were not known to her either.
The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. THE LAW
The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list and to discontinue the application of the interim measure under Rule 39 of the Rules of Court. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases, and Decides to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court. Done in English and notified in writing on 21 July 2016. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Deputy Registrar President