Zyuban și alții împotriva Rusiei

DECIZIA nr. 31666/07 Dmitriy Igorevich ZYUBAN împotriva Rusiei și a altor 13 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 28 iunie 2016 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la mai multe date, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat în diferite date care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU O listă a reclamanților este prezentată în apendice.

Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții se plângea că perioada de detenție anterioară lor a fost de lungă durată nerazonabilă și că nu s-a bazat pe motive relevante sau suficiente. Solicitările au fost comunicate guvernului. În diferite date, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile și a solicitat în continuare Curții să elimine cererile, în conformitate cu art. 37 din Convenție.

În declarațiile menționate mai sus, Guvernul a recunoscut că toate reclamantele au fost reținute „să nu se justifice pe baza hotărârilor dictate de instanțe”, care „nu respectă cerințele articolului 5 § 3 din Convenție” și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție echitabilă: (a) 1,550 euro (EUR) către dl Zyuban pentru detenția anterioară între 28 ianuarie 2007 și 5 mai 2008; b) 4,400 euro către dl Matveyev pentru detenția anterioară între 27 februarie 2009 și 26 ianuarie 2010; c) 2,900 EUR către dl Satyukov pentru detenția anterioară între 12 mai 2009 și 29 septembrie 2011; d) 2,850 EUR către dl Podolin pentru detenția anterioară între 18 Decembrie 2007 și 30 aprilie 2010; (e) 950 EUR către dl Rozhenko pentru detenția anterioară între 3 septembrie 2009 și 16 iunie 2010; (f) 2,550 EUR către dl Dubinkin pentru detenția anterioară între 19 noiembrie 2009 și 27 decembrie 2011; (g) 1.350 EUR către dl Mayorov pentru detenția anterioară între 29 septembrie 2009 și 2 noiembrie 2010; (h) 2.300 EUR către dl Davydov pentru detenția anterioară între 28 aprilie 2009 și 28 martie 2011; (i) 1.300 EUR către dl Bugayev pentru detenția anterioară între 29 octombrie 2009 și 26 noiembrie 2010; (j) 1.450 EUR către dl Korchagin pentru detenția anterioară între 5 februarie 2010 și 20 aprilie 2011;

(k) 3.100 EUR către dl Ivanov pentru detenția anterioară între 25 mai 2010 și 18 decembrie 2012; (l) 1 000 EUR către dna Repina pentru detenția sa preventivă între 21 octombrie 2011 și 17 august 2012; (m) 2,640 EUR către dl Yelchev pentru detenția sa preventivă între 25 februarie 2012 și 25 iunie 2013; (n) 2,050 EUR către dl Demin pentru detenția preventivă între 31 octombrie 2012 și 18 iulie 2014. Restul fiecărei declarații prevăzute după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisori separate cu date diferite, reclamanții au respins ofertele guvernului, exprimând opinia că sumele menționate în declarațiile guvernamentale sunt insuficiente. HOTĂRÂREA având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie.

Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să elimine o cauză în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” De asemenea, acesta observă că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea constată la început că, de la prima hotărâre privind detenția prelungită în Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 §§ 104-121 CEDO 2002 VI), a constatat în mai mult de o sută de cazuri împotriva Rusiei o încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere o detenție prelungită excesiv de mult timp, fără justificare adecvată. Rezultă că plângerile formulate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții.

Referindu-se la natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu contestă acuzațiile formulate de reclamanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor preliminară a fost încălcată de art. 3 din Convenție. În ceea ce privește recursul preconizat care urmează să fie acordat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume ca o satisfacție. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere în soluționare.

Curtea este convinsă că sumele propuse nu sunt irezonabile în comparație cu premiile formulate de Curte în cazuri similare (a se vedea Yuriy Yakovlev c. Rusia , nr. 5453/08 , § 95, 29 aprilie 2010; Valeriy Kovalenko c. Rusia , nr. 41716/08 , § 67, 29 mai 2012; și Kislitsa c. Rusia , nr. 29985/05 , § 49, 19 iunie 2012). Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri. Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili cererile, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, în lista sa de cazuri în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nos.

750025/01 și al., 23 martie 2006, și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor; ia notă de faptul că, în acest sens, este necesar să se întocmească o serie de cazuri. în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să elimine cererile din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 21 iulie 2016. Fatoș Aracı Helen Keller grefier adjunct Președintele APENDIX nr. Cerere nr. Locată la reclamant Data reședinței Reprezentat la 31666/07 05/07/2007 Dmitriy Igorevich ZYUBAN 03/04/1959 Kursk 15615/09 25/02/2009 Denis Vladimirovich MATVEYEV 06/07/1979 Kirovskiy 9546/10 03/02/2010 Andrey Nikolayevich SATTYUKOV 01/01/1985 Angarsk 23667/10 30/03/2010 Yevgeniy Maryanovich PODOLIN 05/04/1967 Moscova 26372/10 22/03/2010 Andrey Ignatyevich ROZHENKO 06/09/1981 Kostomusha 37048/10 07/06/2010 Sergey Vasilyevich DUBINKIN 09/03/1955 Yekaterinburg Mikhail Ivanovich TREPASHKIN 43419/10 05/07/2010 Yevgeniy Muratovich MAYOROV 08/06/1975 Omsk 59771/10 20/09/2010 Vadim Gennadyevich DAVYDOV 08/08/1970 Kyshtym 74851/10 27/11/2009 Grigoriy Aleksandrovich BUGAYEV 28/03/1979 Usinsk 13678/11 28/01/2011 Sergey Yevgenyevich KORCHAGIN 17/01/1962 Moscova Vladimir Vladimir GERALTOVSKIY 3180/12 06/05/2012 Andrey Yurievich IVANOV 11/12/1971 Kashira Valeriy Vladimirovich SHUKHARDIN 5494/13 05/12/2012 Yelena Olegovna REPINA 15/02/1964 St Petersburg 10172/13 14/01/2013 Gennadiy Konstantinovich YELCHEV 18/05/1952 Komsomolsk-On-Amour 50191/13 02/06/2013 Aleksandr Valentinovich DEMIN 03/10/1983 Bessonovka

THIRD SECTION

DECISION Application no. 31666/07 Dmitriy Igorevich ZYUBAN against Russia and 13 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28 June 2016 as a Committee composed of: Helen Keller, President, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on various dates, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on various dates requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to those declarations, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

A list of the applicants is set out in the appendix. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights. The applicants complained that the period of their pre-trial detention had been unreasonably long and that it had not been based on relevant or sufficient reasons. The applications were communicated to the Government. On various dates the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further asked the Court to strike out the applications, in accordance with Article 37 of the Convention.

In the above-mentioned declarations, the Government acknowledged that all the applicants had been detained “without well-founded justification on the basis of the decisions rendered by the courts”, which did “not comply with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention” and stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: (a) 1,550 euros (EUR) to Mr Zyuban for his pre-trial detention between 28 January 2007 and 5 May 2008; (b) EUR 4,400 to Mr Matveyev for his pre-trial detention between 27 February 2009 and 26 January 2010; (c) EUR 2,900 to Mr Satyukov for his pre-trial detention between 12 May 2009 and 29 September 2011; (d) EUR 2,850 to Mr Podolin for his pre-trial detention between 18 December 2007 and 30 April 2010; (e) EUR 950 to Mr Rozhenko for his pre-trial detention between 3 September 2009 and 16 June 2010; (f) EUR 2,550 to Mr Dubinkin for his pre-trial detention between 19 November 2009 and 27 December 2011; (g) EUR 1,350 to Mr Mayorov for his pre-trial detention between 29 September 2009 and 2 November 2010; (h) EUR 2,300 to Mr Davydov for his pre-trial detention between 28 April 2009 and 28 March 2011; (i) EUR 1,300 to Mr Bugayev for his pre-trial detention between 29 October 2009 and 26 November 2010; (j) EUR 1,450 to Mr Korchagin for his pre-trial detention between 5 February 2010 and 20 April 2011;

(k) EUR 3,100 to Mr Ivanov for his pre-trial detention between 25 May 2010 and 18 December 2012; (l) EUR 1,000 to Ms Repina for her pre-trial detention between 21 October 2011 and 17 August 2012; (m) EUR 2,640 to Mr Yelchev for his pre-trial detention between 25 February 2012 and 25 June 2013; (n) EUR 2,050 to Mr Demin for his pre-trial detention between 31 October 2012 and 18 July 2014. The remainder of each declaration provided as follows: “The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” By separate letters of various dates, the applicants rejected the Government’s offers. They expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were insufficient. THE LAW Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.” It also observes that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government, even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles established in its case-law (see Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). The Court notes at the outset that since its first judgment concerning lengthy pre-trial detention in Russia (see Kalashnikov v. Russia , no. 47095/99, §§ 104-121 ECHR 2002 VI), it has found in more than one hundred cases against Russia a violation of Article 5 § 3 of the Convention on account of an excessively lengthy pre-trial detention without proper justification. It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.

Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government does not dispute the allegations made by the applicants and has explicitly acknowledged that their pre-trial detention was in breach of Article 5 § 3 of the Convention. As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts as just satisfaction. The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in the event of a delay in settlement.

The Court is satisfied that the proposed sums are not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in similar cases (see Yuriy Yakovlev v. Russia , no. 5453/08, § 95, 29 April 2010; Valeriy Kovalenko v. Russia , no. 41716/08, § 67, 29 May 2012; and Kislitsa v. Russia , no. 29985/05, § 49, 19 June 2012). The Court therefore considers that it is no longer justified to continue examining these cases. The Court is satisfied that respect for human rights, as defined in the Convention (Article 37 § 1 in fine ), does not require it to continue the examination of the cases. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision that it might take to restore the applications, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, to its list of cases should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations (see Aleksentseva and 28 Others v. Russia (dec.), nos.

75025/01 et al., 23 March 2006, and Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 5 § 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 21 July 2016. Fatoș Aracı Helen Keller Deputy Registrar President APPENDIX No. Application No. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 31666/07 05/07/2007 Dmitriy Igorevich ZYUBAN 03/04/1959 Kursk 15615/09 25/02/2009 Denis Vladimirovich MATVEYEV 06/07/1979 Kirovskiy 9546/10 03/02/2010 Andrey Nikolayevich SATYUKOV 01/01/1985 Angarsk 23667/10 30/03/2010 Yevgeniy Maryanovich PODOLIN 05/04/1967 Moscow 26372/10 22/03/2010 Andrey Ignatyevich ROZHENKO 06/09/1981 Kostomuksha 37048/10 07/06/2010 Sergey Vasilyevich DUBINKIN 09/03/1955 Yekaterinburg Mikhail Ivanovich TREPASHKIN 43419/10 05/07/2010 Yevgeniy Muratovich MAYOROV 08/06/1975 Omsk 59771/10 20/09/2010 Vadim Gennadyevich DAVYDOV 08/08/1970 Kyshtym 74851/10 27/11/2009 Grigoriy Aleksandrovich BUGAYEV 28/03/1979 Usinsk 13678/11 28/01/2011 Sergey Yevgenyevich KORCHAGIN 17/01/1962 Moscow Vladimir Vladimirovich GERALTOVSKIY 31980/12 06/05/2012 Andrey Yuryevich IVANOV 11/12/1971 Kashira Valeriy Vladimirovich SHUKHARDIN 5494/13 05/12/2012 Yelena Olegovna REPINA 15/02/1964 St Petersburg 10172/13 14/01/2013 Gennadiy Konstantinovich YELCHEV 18/05/1952 Komsomolsk-On-Amour 50191/13 02/06/2013 Aleksandr Valentinovich DEMIN 03/10/1983 Bessonovka