CtEDO 05.07.2016 Auto

SÖNMEZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.07.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SÖNMEZ c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 iulie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 55763/11 Bilal SÖNMEZ împotriva Turciei introdusă la 25 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul Bilal Sönmez este un resortisant turc născut în 1963 și rezident în Tunceli. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul C. Söylemez, avocat în Tunceli. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 28 ianuarie 1982, fratele reclamantului, Haydar Sönmez, a fost arestat în incinta jandarmeriei Mazgirt. La o dată nespecificată, la începutul lunii martie 1982, el a murit în sediul conducerii securității din Tunceli și, la 8 martie 1982, corpul său a fost predat familiei sale la spitalul militar din Elaz Din dosar reiese că, la o dată nespecificată, instanța de judecată i-a condamnat pe acuzații H.S., M.G. și K.K. la o pedeapsă cu închisoarea de două luni și zece zile, însoțită de o pedeapsă suplimentară de interdicție de a-și exercita funcțiile de aceeași durată pe motiv că cauzaseră moartea lui Haydar Sönmez. Ca urmare a abrogării articolului 15 provizoriu din Constituție prin referendumul din 12 În septembrie 2010, reclamantul a solicitat Parchetului din Tunceli, la 25 septembrie 2010, redeschiderea anchetei privind moartea fratelui său, susținând că nu numai ofițeri de poliție în cadrul Direcției de Securitate din Tunceli și jandarmeria Mazgirt, ci și generalii loviturii de stat din 12 septembrie 1980, inclusiv domnul M. Kenan Evren, au fost responsabili pentru acest deces și că această infracțiune trebuia să fie considerată infracțiune împotriva umanității. El a arătat în această privință că, ca urmare a loviturii de stat din 1980, represiunea condusă de junta militară a fost sistematică și sălbatică, că mai mult de 650 La 21 februarie 2011, procurorul general al Republicii Tunceli a emis un ordin de nejudiciare fără a se pronunța asupra argumentului reclamantului întemeiat pe noțiunea de crimă împotriva umanității. În acest scop, Tribunalul a constatat în primul rând că persoanele responsabile de decesul lui Haydar Sönmez au făcut obiectul unei proceduri penale care se soluționase printr-o condamnare. În plus, nu există elemente noi care să justifice redeschiderea anchetei penale. La 2 martie 2011, reclamantul a contestat acest refuz. El a susținut că, deși trei polițiști fuseseră condamnați la sentințe reduse (adică la închisoare de două luni și zece zile) nu însemna că circumstanțele care au înconjurat moartea fratelui său erau elucidate și că cei responsabili fuseseră pedepsiți. El susținea, printre altele, că moartea fratelui său nu a fost rezultatul unei infracțiuni individuale, ci că a fost inclusă în cadrul unei represiuni organizate de stat și că, prin urmare, această infracțiune trebuia considerată o infracțiune împotriva umanității în sensul articolului 77 din Codul penal și că aceasta era de nedescris. El a adăugat că aceasta a fost comisă sub controlul și autoritatea unui lanț de comandă. În opinia sa, nici un act d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 22 martie 2011, tribunalul din Erzincan a respins opoziția formulată de solicitant fără a se pronunța cu privire la dacă faptele pe care le denunțase se refereau la noțiunea de crimă împotriva umanității. Invocând articolele 2, 3, 6 și 13 din Convenție, reclamantul susține că fratele său a decedat din cauza actelor de tortură pe care le-ar fi suferit în timpul arestării sale, declarând că moartea fratelui său a făcut parte dintr-o represie organizată de stat în urma loviturii de stat din 1980. Prin urmare, în opinia sa, a existat o politică de stat represivă generalizată și sistematică și, prin urmare, această infracțiune ar fi trebuit considerată o infracțiune împotriva umanității, de nedescris prin natura sa. El reproșează autorităților naționale că au refuzat să redeschidă ancheta, pretinzând condamnarea a trei ofițeri de poliție la culpă redusă de către o curte militară, în timp ce, în opinia sa, aceasta este o infracțiune împotriva umanității. Acesta arată că, în realitate, aceasta este numai după abrogarea articolului 15 provizoriu din Constituție că o anchetă care ar putea să aducă la lumină circumstanțele exacte care au înconjurat moartea fratelui său și să stabilească astfel responsabilitatea lanțului de comandă în actele de denunțare ar putea fi efectuată. Întrebările părților pot fi considerate compatibile Raționalizată în conformitate cu dispozițiile Convenției 2. Se poate considera că actele comise de agenții de stat după lovitura de stat militară din 12 septembrie 1980 se încadrează în noțiunea de crimă împotriva umanității în sensul articolului 77 din Codul penal turc? În această privință, infracțiunile denunțate de reclamant sunt prescripbile? Aceste acte, despre care este vorba, au fost comise în cadrul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială, au făcut obiectul, ținând cont de natura lor, unei anchete naționale efective conforme cu criteriile care decurg din jurisprudența Curții cu privire la articolele 2 și 3 din Convenție? Se poate considera că reclamantul a cunoscut, în urma abrogării articolului 15 provizoriu din Constituție și în cadrul unei anchete aprofundate, adevărul referitor la ceea ce s-a întâmplat între 1980 și 1982? Părțile sunt invitate să răspundă la această întrebare având în vedere dreptul la adevăr (a se vedea □ Studiu privind dreptul la adevăr Raportul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, E/CN/.4/2006/91. Se poate considera că art. 77 din Codul penal turc a fost luat în considerare în mod corespunzător de instanțele interne, cu condiția ca acesta să se refere la infracțiunile împotriva umanității În special, în circumstanțele din speță, aplicarea termenului de prescripție poate fi considerată compatibilă cu caracterul legal al actelor de tortură comise în cadrul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială (a se vedea, printre altele, Asociația din 1989 și altele c. România, n 33810/07 și 18817/08, § 144, 24 mai 2011 și Mocanu și alții [GC], nr 10865/09, 45886/07 și 32431/08, § 346, CEDH 2014 (extracturi) ]? În acest sens, la aprecierea termenului de prescripție de către instanțele interne, fără a se ține seama de art. 15 provizoriu (abrogat prin referendumul din 12 Septembrie 2010) și la art. 90 alineatul (5) din Constituție a încălcat principiul securității juridice și principiile generale de drept considerate a fi suc cogens (a se vedea Al-Adsani c. Regatul Unit [GC], nr 35763/97, § 57, CEDH 2001 XI)? Pe de altă parte, având în vedere principiul de nedescriere al actelor de tortură comise în cadrul unui plan sistematic în sensul articolului 77 din Codul penal turc, interpretarea termenelor de prescripție prevăzute de dreptul intern în favoarea inculpaților, în conformitate cu art. 2 alineatul (2) din Codul penal turc, poate fi considerată conformă cu garanțiile procedurale prevăzute la articolele 2 și 3 din Convenție, luate fie în scris, fie combinate cu articolul Guvernul este rugat să răspundă la această întrebare, în special prin luarea în considerare a respingerii cererilor de redeschidere a anchetelor penale pentru expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 102 din Codul de procedură penală. În plus, guvernul este invitat să furnizeze orice informație relevantă privind practica judiciară referitoare la aplicarea termenului de prescripție prevăzut la art. 102 din Codul de procedură penală pentru actele comise ulterior datei de 12 septembrie 1980. Se solicită, de asemenea, să se țină seama de considerațiile referitoare la aplicarea termenului de prescripție menționat de instanța judecătorească din Ankara în hotărârea sa din 18 iunie 2014 (a se vedea faptele de mai jos). Guvernul este invitat, de asemenea, să prezinte orice informații relevante privind jurisprudența înalților instanțe turce cu privire la aplicarea articolului 77 din Codul penal turc, cu condiția ca aceasta să se refere la actele de tortură comise în temeiul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială din partea autorităților naționale, după cum se menționează în raportul comisiei de anchetă a Adunării parlamentare turce. Guvernul este invitat, de asemenea, să prezinte copii ale dosarelor de anchetă ale prezentei cereri. Anexă Dreptul și practica internă relevantă Constituția din 1982 Constituția din 1982 a fost elaborată la data de intervenție militară din 1980. Ea este lucrarea Adunării consultative formate ca urmare a loviturii de stat din 12 septembrie 1980. Ea a intrat în vigoare la 9 septembrie 1980. noiembrie 1982. - Amendamentul constituțional din 7 mai 2004 Dispozițiile relevante în speță ale Constituției, care a intrat în vigoare la 7 mai 2004, se citesc astfel: art. 90 mai 2004 Convențiile internaționale în vigoare au forță de lege. Constituționalitatea lor nu poate fi contestată în fața Curții Constituționale. Pe de altă parte, art. 15 provizoriu a împiedicat inițierea urmăririi penale împotriva juntei (Consiliul de Securitate Națională) care a efectuat lovitura de stat din 1980, precum și împotriva înalților birocrați. Această dispoziție a fost abrogată prin Legea nr. 5982 din 7 mai 2010. Înainte de revizuirea constituțională din 2010, aceasta a fost astfel modificată prin Legea nr. 4709 din 3 octombrie 2001. ] Consiliul de Securitate Națională instituit în temeiul Legii nr. 2356 și care exercită competențele legislative și executive în numele națiunii turce, guvernele formate în temeiul acestui Consiliu și Adunarea consultativă care își îndeplinește atribuțiile în temeiul Legii nr. 2485 privind Adunarea Constituantă nu poate suporta nicio responsabilitate penală, financiară sau juridică din cauza diverselor decizii și măsuri de executare pe care le-au adoptat în perioada cuprinsă între 12 septembrie 1980 și data la care va fi constituit Biroul prezidențial al Marii Adunări Naționale a Turciei rezultate din primele alegeri generale și nu se poate introduce nicio acțiune în acest scop în fața niciunei instanțe judiciare. Dispozițiile paragrafului de mai sus se aplică și celor care au adoptat decizii și măsuri de executare sau de executare a actelor materiale în cadrul punerii în aplicare de către administrație sau de către organismele, organismele și agenții competenți ale deciziilor și măsurilor menționate. ii. Legea penală nr. 765 Dispozițiile relevante ale legii penale n 765, în vigoare la data faptelor, se citeau astfel Art. 2 alin. (2) □ În cazul în care dispozițiile legii în vigoare în momentul comiterii infracțiunii sau a infracțiunii diferă de cele ale unei legi ulterioare, se aplică dispozițiile cele mai favorabile autorului infracțiunii sau infracțiunii. □ Prescripția, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel, stinge acțiunea publică după 20 de ani, dacă persoana fizică este acuzată de o infracțiune pedepsită cu pedeapsa cu moartea sau cu pedeapsa cu închisoarea pe viață după 15 ani, dacă persoana fizică este acuzată pentru o infracțiune pedepsită cu o condamnare de cel puțin 20 de ani; (...) În ceea ce privește infracțiunile care fac obiectul unei pedepse cu închisoarea maximă de cinci ani, cum ar fi încălcarea dispozițiilor articolului 243 din Codul penal, art. 102 prevede un termen de prescripție de cinci ani. În cazul în care deschiderea acțiunii publice este condiționată de o autorizație, de o decizie sau de soluționarea unei probleme în timpul unei alte instanțe (...), prescripția este suspendată până la acordarea autorizației, adoptarea deciziei sau soluționarea problemei. □ Oricine, funcționar (...), tortureză un inculpat sau recurge la tratamente crude, inumane sau degradante pentru a-l face să mărturisească o infracțiune, este condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de maximum cinci ani, precum și la o radiere definitivă sau provizorie a funcției publice. Dacă există moarte da om, pedeapsa care trebuie pronunțată în temeiul art. 452 (...) este majorată cu o treime la jumătate. □ Orice agent al forțelor de ordine (...) care, în exercitarea funcțiilor sale (...) și în afara condițiilor prevăzute de lege (...), abuzat sau rănit o persoană, îi poartă pumni sau îi cauzează o suferință fizică, este condamnat la o pedeapsă de închisoare care poate varia de la trei luni la trei ani, precum și la o interdicție provizorie de a exercita în funcția publică. (...) art. 452 □ În cazul în care moartea are loc ca urmare a loviturilor și a violenței comise fără intenția de a ucide, autorul este, în cazurile prevăzute la art. 448 (...), cu o pedeapsă minimă de opt ani de reținere fermă (...). În cazul în care moartea apare ca urmare a unui concurs de circumstanțe anterioare (...) infracțiunii și necunoscute a autorului sau ca urmare a unor circumstanțe întâmplătoare pe care autorul nu le-ar fi putut prevedea, acesta este, în cazurile prevăzute la art. 448 din Codul penal turc nr. 5237, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2005, se citește astfel art. 67 mai 1) În cazurile în care instanța de judecată și urmărirea penală depind de o autorizație, de adoptarea unei decizii sau de soluționarea necesară a unei probleme în fața unei alte instanțe (...), prescripția este suspendată până la [acordarea] autorizației, adoptarea deciziei sau soluționarea problemei (...) În cazul unei încălcări a dreptului comunitar, se suspendă prescrierea acțiunii atunci când: depoziția sau interogarea unei persoane suspectate sau acuzate în fața procurorului; o hotărâre de plasare în detenție provizorie a unei persoane suspectate sau acuzate; de luare a unui act de acuzare cu privire la încălcarea dreptului comunitar; o condamnare, chiar dacă se referă doar la o parte din inculpați. Când se întrerupe prescrierea acțiunii, începe să curgă un nou termen de prescripție. În cazul în care există mai mult de un motiv de întrerupere a prescripției, noua prescripție începe de la data la care a avut loc ultimul motiv de întrerupere (...) Orice infracțiune menționată mai jos, comisă în cadrul unui atac sistematic împotriva unei părți a populației cu intenție politică, filozofică, etnică sau religioasă, este aceea a unei infracțiuni împotriva omenirii, a oricărei infracțiuni intenționate împotriva integrității fizice, a torturii sau a reducerii în sclavie, a privării de libertate, (...) (2) Oricine comite o infracțiune menționată la lit. (a) este condamnat la închisoare pe viață; infracțiunile menționate la celelalte paragrafe sunt pedepsite cu minimum opt ani de închisoare. (...) (4) Aceste infracțiuni sunt de nedescris prin natura lor. Orice agent public care comite acte incompatibile cu demnitatea umană, susceptibile de a provoca suferințe corporale și psihice, d ] Această infracțiune este de nedescris prin natura sa (...) iv. Practica internă la 4 decembrie 2013, 1 Camera penală a Curții de Casație a pronunțat (2013/2656 E.-2013/7378 K.) pe fondul unui litigiu referitor la problema dacă actele comise în custodie în urma loviturii de stat militare din 12 septembrie 1980 erau de nedescris. În această hotărâre, Curtea de Casație a constatat mai întâi că, în ceea ce privește obiecțiunile trase din articole 2 și 3 din Convenție, de la data intrării în vigoare a art. 90 alin. (5) din Constituție, și anume 7 mai 2004, termenele de prescripție nu au fost aplicabile. Părțile relevante în speță ale hotărârii se citesc după cum urmează [...] Modificările constituționale au constituit un punct de plecare în această privință, deoarece, începând cu [7 mai 2004], jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a devenit o sursă de drept în ordinea juridică internă. Turcia întârziase ratificarea convenției și a protocoalelor sale. În cele din urmă, îndoielile au fost eliminate prin modificarea constituțională din 7 mai 2004. (...) La data intrării în vigoare a art. [90 alin. (5) ], termenele de prescripție de opt și douăzeci de ani referitoare la acuzațiile de încălcare a dreptului la tortură și la viață au expirat. În conformitate cu art. 2 alin. (2) din Codul penal [n] 765], conform căruia dispozițiile cele mai favorabile sunt aplicate, termenul de prescripție de douăzeci de ani expirase în 2004. Într-adevăr, dispozițiile convențiilor internaționale nu pot fi aplicate în detrimentul persoanei acuzate la data expirării termenului de prescripție. Cu toate acestea, acțiunea este oprită din cauza prescripției (...)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-06-06
0,94
SÖNMEZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 55763/11 Bilal SÖNMEZ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 juin 2019 en un comité composé de : Ivana Jelić, présidente, Arnfinn Bårdsen, Darian Pa
CtEDO 2016-07-05
0,93
ÖZDEMİR c. TURQUIE + 1 autre affaire
’État militaire du 12 septembre, des personnes sont mortes sous la torture pendant leur garde à vue ainsi que dans les prisons, notamment dans celles de Diyarbakır et de Mamak. Vous êtes-vous efforcé d’empêcher ces incidents? Il ressort de
CtEDO 2012-03-12
0,92
GUNER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION Requête n o 10914/11 Birol GÜNER contre la Turquie introduite le 8 novembre 2010 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Birol Güner, est un ressortissant turc né en 1980 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par
CtEDO 2010-02-02
0,92
HULKİ GÜNEȘ c. TURQUIE
3 février 2010 DEUXIÈME SECTION Requête n o 17210/09 présentée par Hulki GÜNEŞ contre la Turquie introduite le 18 mars 2009 EXPOSÉ DES FAITS EN FAIT Citoyen turc né en 1964, le requérant est actuellement détenu à la maison d’arrêt de Diyarb
CtEDO 2025-05-19
0,92
SÖMER ET AUTRES c. TÜRKİYE et 1 autre affaire
ès des proches des requérants a-t-elle permis d’établir la pleine et entière responsabilité des agents de l’État pour leur rôle dans ces événements et de garantir la mise en œuvre effective des dispositions du droit interne assurant le resp
Sursă