ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 05.07.2016 Auto

KIRBAYIR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.07.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză 
KIRBAYIR c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 iulie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 11947/12 Berfo KIRBAYIR și Mikail KIRBAYIR împotriva Turciei, introdusă la 26 octombrie 2011 EXPOSAT DEFICIENȚII, dl Berfo K În februarie 2013, reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către domnul E. Keskin, avocată la Istanbul. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 septembrie 1980, fiul reclamantei și fratele reclamantului, Cemil K La 7 octombrie 1980, la miezul nopții, în timpul unei percheziții efectuate de poliție în casa tatălui său, polițiștii l-au informat pe fiul său că fugise. Cemil K La 3 octombrie 2002, procurorul general al Republicii Kars a emis un ordin de nejudiciare privind crimele cu acte de tortură reprobabile împotriva ofițerilor de poliție care aparțin secției antiteroriste a Direcției de Securitate a lui Kars. A fost arestat de ofițerii de poliție din conducerea securității lui Kars și a fost eliberat din institutul de educație al Dedekorkut în care se afla pentru interogatoriu. El a considerat că actele incriminate intră sub incidența art. 450 alin. (3) din legea penală nr. 765, art. 102 din codul menționat anterior, care prevede o perioadă de prescripție de 20 de ani; totuși, a reieșit că, având în vedere posibilitatea de a ridica o problemă în ceea ce privește drepturile omului, ancheta penală a continuat să fie desfășurată fără a se lua în considerare termenele de prescripție. Acțiunile autorităților naționale și raportul comisiei de anchetă din cadrul Adunării Parlamentare din 6 februarie 2010, prim-ministrul la momentul faptelor, dl Recep Tayip Erdo februarie 2011 în cadrul Marii Camere Naționale a Turciei. Printr-o scrisoare din 6 decembrie 2010, procurorul districtual al Republicii Erzuum a informat părțile interesate că nu a fost declanșată nicio anchetă penală cu privire la decesul rudelor lor. Din dosar reiese că, la o dată nespecificată, Președinția Comandamentului Forțelor Armate ar fi informat tribunalele că nu s-a inițiat nicio anchetă nouă asupra acuzațiilor de tortură. La cererea comisiei de anchetă a Marii Camere Naționale a Turciei, procurorul Republicii Kars a inițiat o anchetă penală (n 2011/899) cu privire la dispariția lui Cemil Kdbayar în timpul arestului său. La diferite date, comisia de anchetă a agenților serviciilor de informații turce, precum și ofițerii de poliție angajați în Kars la momentul faptei. În 2011, la o dată nespecificată, a fost întocmit un raport de către comisia de anchetă a Marii Camere Naționale din Turcia. Acest raport a fost redactat după cum urmează în părțile sale relevante în speță (...) Comisia de anchetă atestă credibilitatea mărturiilor persoanelor care au împărtășit spațiile de detenție cu C. K Comisia consideră că, în pofida numărului de ani care au trecut, martorii au depus în mod clar și coerent și consideră că C. K În lipsa unei anchete efective (...) este unul dintre factorii care au jucat un rol în stabilirea avizului comisiei de anchetă. În acel moment, autoritățile aflate în funcție de Kars nu au deschis o anchetă oficială pe baza acuzațiilor de crimă și tortură, astfel încât acestea au contribuit la promovarea opiniei publice, larg răspândite în rândul populației, potrivit căreia persoanele implicate în acte de tortură, crime și tratamente inumane acționau cu impunitate. Elementele necesare pentru ca o încălcare sistematică a drepturilor fundamentale să fie caracterizată sunt repetarea actelor și toleranța oficială. Prin repetarea actelor, trebuie să se înțeleagă un număr mare de acte de tortură sau rele tratamente care corespund unei situații generale la momentul faptelor. Prin toleranță oficială, se înțelege că acte de tortură sau de maltratare, deși ilegale, sunt tolerate în sensul că superiorii persoanelor direct responsabile au cunoștință de aceste acte, dar nu fac nimic pentru a-i pedepsi pe autori sau pentru a împiedica repetarea lor. După lovitura de stat din 12 septembrie 1980 și până la mijlocul anilor 1990, execuțiile extrajudiciare, crimele politice neelucidate, actele de tortură și relele tratamente comise în întreaga țară au stârnit îngrijorări serioase în rândul publicului. În cursul examinării cazului din speță, lipsa de răspunsuri din partea Ministerului Apărării în ceea ce privește cererile de desemnare și audiere a personalului militar în funcție la fața locului a întărit suspiciunile comisiei de anchetă cu privire la existența unei toleranțe oficiale față de personalul în cauză, ceea ce a condus la acuzații de încălcări grave dreptul la viață și dreptul la interdicție al torturii. (...) La 11 octombrie 2013, ordonanța de nejudiciare din 3 octombrie 2002 a fost vărsată în dosarul anchetei nzz99 desfășurată de procurorul Republicii Kars și notificată reclamanților la 10 ianuarie 2014. La 13 ianuarie 2014, reclamantul, dl Mikail K Printr-un act de punere în aplicare din 3 ianuarie 2012, procurorul Republicii Dahkinaya a intentat o acțiune împotriva a doi ex-generali ai loviturii de stat militare, și anume a dlui Kenan Evren și a dlui Tahsin Șahinkaya, în temeiul articolului 146 din Codul penal care reprimă ordinul constituțional al statului. La 6 aprilie 2012, Curtea din Ankara a alertat Parchetul cu privire la actele sistematice de tortură pentru a iniția o anchetă penală pe această temă. Dosarul nu conține nici o informație cu privire la rezultatul acestei acțiuni. La 6 aprilie 2012, reclamanții au fost implicați în procedura ținută în fața instanței de judecată din Ankara. La 21 februarie 2013, reclamanta, dna Berfo K Evren și Tahsin Șahinkaya la o sentință de condamnare pe viață în temeiul articolului 146 care reprimă încercarea de a pune în aplicare ordinea constituțională. Aceasta consideră în special că, în ceea ce privește încercarea de a pune în aplicare ordinea constituțională, în timp ce prescrierea a fost suspendată începând cu 9 noiembrie 1982, data intrării în vigoare a articolului 15 provizoriu al Constituției, termenul a început din nou la 23 septembrie 2010, data la care rezultatele referendumului din 12 septembrie 2010 au fost publicate în Jurnalul Oficial. În cursul examinării recursului, întotdeauna în timpul Curții de Casație, dnii Kenan Evren și Tahsin Șahinkaya au decedat. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului la viață al rudelor lor și se referă în acest sens la raportul de cercetare al comisiei de anchetă a Marii Camere Naționale din Turcia. Invocând art. 6, ei denunță lipsa de echitate și durata excesivă a procedurii penale, precum și lipsa de imparțialitate și de independență a instanțelor interne. Invocând art. 13, ei denunță lipsa unei căi de atac interne care le-ar fi permis să-și prezinte obiecțiile întemeiate pe Convenție. Se poate considera că cererea este compatibilă rațional cu dispozițiile Convenției 2. Se poate considera că actele comise de agenții de stat după lovitura de stat militară din 12 septembrie 1980 intră sub incidența noțiunii de infracțiune împotriva umanității în sensul articolului 77 din Codul penal turc? În această privință, sunt infracțiunile denunțate de reclamanți prescripbile? Aceste acte, despre care este vorba, au fost comise în cadrul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială, au făcut obiectul, având în vedere natura lor, la nivel național, unei anchete efective, în conformitate cu criteriile care decurg din jurisprudența Curții privind articolele 2 și 3 din Convenție Se poate considera că, în urma abrogării articolului 15 provizoriu din Constituție și a unei anchete aprofundate, reclamanții au putut cunoaște adevărul despre ceea ce s-a întâmplat între 1980 și 1982? Părțile sunt invitate să răspundă la această întrebare ținând cont de dreptul la adevăr (vezi documentul privind dreptul la adevăr) Raportul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, E/CN/.4/2006/91. Se poate considera că art. 77 din Codul penal turc a fost luat în considerare în mod corespunzător de instanțele interne, cu condiția ca acesta să se refere la infracțiunile împotriva umanității În special, în circumstanțele din speță, aplicarea termenului de prescripție poate fi considerată compatibilă cu caracterul legal al actelor de tortură comise în cadrul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială (a se vedea, printre altele, Asociația din 1989 și altele c. România, n 33810/07 și 18817/08, § 144, 24 mai 2011, Mocanu și alții [GC], nr 10865/09, 45886/07 și 32431/08, § 346, CEDH 2014 (extracturi) ]? În acest sens, la aprecierea termenului de prescripție de către instanțele interne, fără a se ține seama de art. 15 provizoriu (abrogat prin referendumul din 12 Septembrie 2010) și la art. 90 alineatul (5) din Constituție a încălcat principiul securității juridice și principiile generale de drept considerate a fi suc cogens (a se vedea Al-Adsani c. Regatul Unit [GC], nr 35763/97, § 57, CEDH 2001 XI)? Pe de altă parte, având în vedere principiul de nedescriere al actelor de tortură comise în cadrul unui plan sistematic în sensul articolului 77 din Codul penal turc, interpretarea termenelor de prescripție prevăzute de dreptul intern în favoarea inculpaților, în conformitate cu art. 2 alineatul (2) din Codul penal turc, poate fi considerată conformă cu garanțiile procedurale prevăzute la articolele 2 și 3 din Convenție, luate fie în scris, fie combinate cu articolul Guvernul este rugat să răspundă la această întrebare, în special prin luarea în considerare a respingerii cererilor de redeschidere a anchetelor penale pentru expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 102 din Codul de procedură penală. În plus, guvernul este invitat să furnizeze orice informație relevantă privind practica judiciară referitoare la aplicarea termenului de prescripție prevăzut la art. 102 din Codul de procedură penală pentru actele comise ulterior datei de 12 septembrie 1980. Se solicită, de asemenea, să se țină seama de considerațiile referitoare la aplicarea termenului de prescripție menționat de instanța judecătorească din Ankara în hotărârea sa din 18 iunie 2014 (a se vedea faptele de mai jos). Guvernul este invitat, de asemenea, să prezinte orice informații relevante privind jurisprudența înalților instanțe turce cu privire la aplicarea articolului 77 din Codul penal turc, cu condiția ca aceasta să se refere la actele de tortură comise în temeiul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială din partea autorităților naționale, după cum se menționează în raportul comisiei de anchetă a Adunării parlamentare turce. Guvernul este invitat, de asemenea, să prezinte copii ale dosarelor de anchetă ale prezentei cereri. Anexă Dreptul și practica internă relevantă Constituția din 1982 Constituția din 1982 a fost elaborată la data de intervenție militară din 1980. Ea este lucrarea Adunării consultative formate ca urmare a loviturii de stat din 12 septembrie 1980. Ea a intrat în vigoare la 9 septembrie 1980. noiembrie 1982. - Amendamentul constituțional din 7 mai 2004 Dispozițiile relevante în speță ale Constituției, care a intrat în vigoare la 7 mai 2004, se citesc astfel: art. 90 mai 2004 Convențiile internaționale în vigoare au forță de lege. Constituționalitatea lor nu poate fi contestată în fața Curții Constituționale. Pe de altă parte, art. 15 provizoriu a împiedicat inițierea urmăririi penale împotriva juntei (Consiliul de Securitate Națională) care a efectuat lovitura de stat din 1980, precum și împotriva înalților birocrați. Această dispoziție a fost abrogată prin Legea nr. 5982 din 7 mai 2010. Înainte de revizuirea constituțională din 2010, aceasta a fost astfel modificată prin Legea nr. 4709 din 3 octombrie 2001. ] Consiliul de Securitate Națională instituit în temeiul Legii nr. 2356 și care exercită competențele legislative și executive în numele națiunii turce, guvernele formate în temeiul acestui Consiliu și Adunarea consultativă care își îndeplinește atribuțiile în temeiul Legii nr. 2485 privind Adunarea Constituantă nu poate suporta nicio responsabilitate penală, financiară sau juridică din cauza diverselor decizii și măsuri de executare pe care le-au adoptat în perioada cuprinsă între 12 septembrie 1980 și data la care va fi constituit Biroul prezidențial al Marii Adunări Naționale a Turciei rezultate din primele alegeri generale și nu se poate introduce nicio acțiune în acest scop în fața niciunei instanțe judiciare. Dispozițiile paragrafului de mai sus se aplică și celor care au adoptat decizii și măsuri de executare sau de executare a actelor materiale în cadrul punerii în aplicare de către administrație sau de către organismele, organismele și agenții competenți ale deciziilor și măsurilor menționate. ii. Legea penală nr. 765 Dispozițiile relevante ale legii penale n 765, în vigoare la data faptelor, se citeau astfel Art. 2 alin. (2) □ În cazul în care dispozițiile legii în vigoare în momentul comiterii infracțiunii sau a infracțiunii diferă de cele ale unei legi ulterioare, se aplică dispozițiile cele mai favorabile autorului infracțiunii sau infracțiunii. □ Prescripția, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel, stinge acțiunea publică după 20 de ani, dacă persoana fizică este acuzată de o infracțiune pedepsită cu pedeapsa cu moartea sau cu pedeapsa cu închisoarea pe viață după 15 ani, dacă persoana fizică este acuzată pentru o infracțiune pedepsită cu o condamnare de cel puțin 20 de ani; (...) În ceea ce privește infracțiunile care fac obiectul unei pedepse cu închisoarea maximă de cinci ani, cum ar fi încălcarea dispozițiilor articolului 243 din Codul penal, art. 102 prevede un termen de prescripție de cinci ani. În cazul în care deschiderea acțiunii publice este condiționată de o autorizație, de o decizie sau de soluționarea unei probleme în timpul unei alte instanțe (...), prescripția este suspendată până la acordarea autorizației, adoptarea deciziei sau soluționarea problemei. □ Oricine, funcționar (...), tortureză un inculpat sau recurge la tratamente crude, inumane sau degradante pentru a-l face să mărturisească o infracțiune, este condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de maximum cinci ani, precum și la o radiere definitivă sau provizorie a funcției publice. Dacă există moarte da om, pedeapsa care trebuie pronunțată în temeiul art. 452 (...) este majorată cu o treime la jumătate. □ Orice agent al forțelor de ordine (...) care, în exercitarea funcțiilor sale (...) și în afara condițiilor prevăzute de lege (...), abuzat sau rănit o persoană, îi poartă pumni sau îi cauzează o suferință fizică, este condamnat la o pedeapsă de închisoare care poate varia de la trei luni la trei ani, precum și la o interdicție provizorie de a exercita în funcția publică. (...) art. 452 □ În cazul în care moartea are loc ca urmare a loviturilor și a violenței comise fără intenția de a ucide, autorul este, în cazurile prevăzute la art. 448 (...), cu o pedeapsă minimă de opt ani de reținere fermă (...). În cazul în care moartea apare ca urmare a unui concurs de circumstanțe anterioare (...) infracțiunii și necunoscute a autorului sau ca urmare a unor circumstanțe întâmplătoare pe care autorul nu le-ar fi putut prevedea, acesta este, în cazurile prevăzute la art. 448 din Codul penal turc nr. 5237, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2005, se citește astfel art. 67 mai 1) În cazurile în care instanța de judecată și urmărirea penală depind de o autorizație, de adoptarea unei decizii sau de soluționarea necesară a unei probleme în fața unei alte instanțe (...), prescripția este suspendată până la [acordarea] autorizației, adoptarea deciziei sau soluționarea problemei (...) În cazul unei încălcări a dreptului comunitar, se suspendă prescrierea acțiunii atunci când: depoziția sau interogarea unei persoane suspectate sau acuzate în fața procurorului; o hotărâre de plasare în detenție provizorie a unei persoane suspectate sau acuzate; de luare a unui act de acuzare cu privire la încălcarea dreptului comunitar; o condamnare, chiar dacă se referă doar la o parte din inculpați. Când se întrerupe prescrierea acțiunii, începe să curgă un nou termen de prescripție. În cazul în care există mai mult de un motiv de întrerupere a prescripției, noua prescripție începe de la data la care a avut loc ultimul motiv de întrerupere (...) Orice infracțiune menționată mai jos, comisă în cadrul unui atac sistematic împotriva unei părți a populației cu intenție politică, filozofică, etnică sau religioasă, este aceea a unei infracțiuni împotriva omenirii, a oricărei infracțiuni intenționate împotriva integrității fizice, a torturii sau a reducerii în sclavie, a privării de libertate, (...) (2) Oricine comite o infracțiune menționată la lit. (a) este condamnat la închisoare pe viață; infracțiunile menționate la celelalte paragrafe sunt pedepsite cu minimum opt ani de închisoare. (...) (4) Aceste infracțiuni sunt de nedescris prin natura lor. Orice agent public care comite acte incompatibile cu demnitatea umană, susceptibile de a provoca suferințe corporale și psihice, d ] Această infracțiune este de nedescris prin natura sa (...) iv. Practica internă la 4 decembrie 2013, 1 Camera penală a Curții de Casație a pronunțat (2013/2656 E.-2013/7378 K.) pe fondul unui litigiu referitor la problema dacă actele comise în custodie în urma loviturii de stat militare din 12 septembrie 1980 erau de nedescris. În această hotărâre, Curtea de Casație a constatat mai întâi că, în ceea ce privește obiecțiunile trase din articole 2 și 3 din Convenție, de la data intrării în vigoare a art. 90 alin. (5) din Constituție, și anume 7 mai 2004, termenele de prescripție nu au fost aplicabile. Părțile relevante în speță ale hotărârii se citesc după cum urmează [...] Modificările constituționale au constituit un punct de plecare în această privință, deoarece, începând cu [7 mai 2004], jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a devenit o sursă de drept în ordinea juridică internă. Turcia întârziase ratificarea convenției și a protocoalelor sale. În cele din urmă, îndoielile au fost eliminate prin modificarea constituțională din 7 mai 2004. (...) La data intrării în vigoare a art. [90 alin. (5) ], termenele de prescripție de opt și douăzeci de ani referitoare la acuzațiile de încălcare a dreptului la tortură și la viață au expirat. În conformitate cu art. 2 alin. (2) din Codul penal [n] 765], conform căruia dispozițiile cele mai favorabile sunt aplicate, termenul de prescripție de 20 de ani expirase în 2004. Într-adevăr, dispozițiile convențiilor internaționale nu pot fi aplicate în detrimentul persoanei acuzate la data expirării termenului de prescripție. Persoanele care participă la un sit-in la Taksim (Istanbul) în fiecare sâmbătă pentru a atrage atenția publicului asupra dispariției rudelor lor ca urmare a interpelării lor de către forțele de ordine.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2020-04-28
0,94
KIRBAYIR c. TURQUIE
par le Parlement national en vue d’établir ce qu’il était advenu des personnes disparues dans des circonstances non élucidées (« la commission d’enquête sur les personnes disparues »), le procureur de la République de Kars ouvrit une enquêt
CtEDO 2015-12-15
0,92
ERDAL c. TURQUIE
sariat de l’état de siège à Diyarbakır rendit un non-lieu. Cette ordonnance ne fut pas notifiée aux proches du défunt. 9. Le 2 juillet 2009, le lien de filiation unissant le requérant à son père décédé, Mustafa Erdal, fut établi. 10. Le 20
CtEDO 2016-07-05
0,92
BAL c. TURQUIE
Communiquée le 5 juillet 2016 DEUXIÈME SECTION Requête n o 44938/12 Duman BAL contre la Turquie introduite le 3 mai 2012 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Duman Bal, est un ressortissant turc né en 1958 et résidant à Mersin. Il a été représ
CtEDO 2016-04-26
0,92
ÇOBANOĞLU c. TURQUIE
’aucune négligence n’était attribuable aux autorités militaires. 7. Le requérant fit opposition contre cette ordonnance de non-lieu. 8. Le 14 avril 2005, le tribunal militaire de Diyarbakır ordonna un complément d’information judiciaire. 9.
CtEDO 2016-01-26
0,92
KIZILÖZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 62101/12 Nevin KIZILÖZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 janvier 2016 en un comité composé de : Ksenija Turković, présidente, Jon Fr
Sursă