CtEDO 05.07.2016 Auto

BAL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.07.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BAL c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 iulie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 44938/12 Duman BAL împotriva Turciei introdusă la 3 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Duman Bal, este un resortisant turc născut în 1958 și rezident în Mercin. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A.N. Bozlu, avocat în Mercin. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 februarie 1981, reclamantul a fost reținut în arest de către comandantul statului Kahramanmaraș. La 18 mai 1981, acesta a fost pus în custodia Curții Militare a Comandamentului statului de asediu. La 28 mai 1981, procurorul militar aflat în apropierea conducerii statului de sediu l-a acuzat pe reclamant de apartenență la o organizație ilegală. Din dosar reiese că, la 9 martie 1982, reclamantul a fost achitat de curtea marțială din statul de sediu. La 11 noiembrie 2011, reclamantul a depus o plângere la Parchetul din Mercin împotriva militarilor în funcție de comanda statului de sediu la data de fapte pentru acte de tortură, acte pe care le-a comis ca infracțiune împotriva umanității. În aceeași zi, procurorul Republicii Mercin l-a auzit pe reclamant. La 5 ianuarie 2012, procurorul general al Republicii a emis un ordin de nejudiciare cu privire la actele de tortură reproșate și a considerat că actele incriminate intră sub incidența articolului 243 din Legea penală nr. 765, pentru care art. 103 alineatul (3) din Legea nr. 765 prevedea un termen de prescripție de 10 ani. La 20 ianuarie 2012, reclamantul a contestat respingerea procedurii, susținând că termenul de prescripție nu se aplica atâta timp cât art. 15 din Constituție era în vigoare și a adăugat că, fiind o formă de infracțiune împotriva umanității, tortura era de nedescris prin natura sa. La 17 februarie 2012, tribunalul din Gaziantep a respins opoziția formulată de solicitant. La 15 martie 2012, această decizie a fost notificată reclamantului. Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de o lipsă de eficiență a anchetei penale desfășurate cu privire la acuzațiile de tortură care au fost comise în mod obișnuit la momentul faptei, în special din cauza aplicării dispozițiilor privind prescrierea. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, el denunță lipsa independenței și imparțialității Curții Marțiale a statului de sediu militar. Invocând art. 14 din Convenție, acesta consideră că este victima unui tratament discriminatoriu din cauza aplicării prescripției în cazul său. În acest sens, se referă la încheierea procedurii penale desfășurate de instanța de judecată din Ankara împotriva ex-generalelor loviturii de stat militare. cu dispozițiile Convenției 2. Se poate considera că actele comise de agenții de stat după lovitura de stat militară din 12 septembrie 1980 se încadrează în noțiunea de infracțiune împotriva umanității în sensul articolului 77 din Codul penal turc? În acest sens, infracțiunile denunțate de reclamant sunt prescripbile? Aceste acte, despre care este vorba, au fost comise în cadrul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială, au făcut obiectul, ținând cont de natura lor, unei anchete naționale efective conforme cu criteriile care decurg din jurisprudența Curții cu privire la articolele 2 și 3 din Convenție? Se poate considera că reclamantul a cunoscut, în urma abrogării articolului 15 provizoriu din Constituție și în cadrul unei anchete aprofundate, adevărul referitor la ceea ce s-a întâmplat între 1980 și 1982? Părțile sunt invitate să răspundă la această întrebare având în vedere dreptul la adevăr (a se vedea □ Studiu privind dreptul la adevăr Raportul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, E/CN/.4/2006/91. Se poate considera că art. 77 din Codul penal turc a fost luat în considerare în mod corespunzător de instanțele interne, cu condiția ca acesta să se refere la infracțiunile împotriva umanității În special, în circumstanțele din speță, aplicarea termenului de prescripție poate fi considerată compatibilă cu caracterul legal al actelor de tortură comise în cadrul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială (a se vedea, printre altele, Asociația din 1989 și altele c. România, n 33810/07 și 18817/08, § 144, 24 mai 2011 și Mocanu și alții [GC], nr 10865/09, 45886/07 și 32431/08, § 346, CEDH 2014 (extracturi) ]? În acest sens, la aprecierea termenului de prescripție de către instanțele interne, fără a se ține seama de art. 15 provizoriu (abrogat prin referendumul din 12 Septembrie 2010) și la art. 90 alineatul (5) din Constituție a încălcat principiul securității juridice și principiile generale de drept considerate a fi suc cogens (a se vedea Al-Adsani c. Regatul Unit [GC], nr 35763/97, § 57, CEDH 2001 XI)? Pe de altă parte, având în vedere principiul de nedescriere al actelor de tortură comise în cadrul unui plan sistematic în sensul articolului 77 din Codul penal turc, interpretarea termenelor de prescripție prevăzute de dreptul intern în favoarea inculpaților, în conformitate cu art. 2 alineatul (2) din Codul penal turc, poate fi considerată conformă cu garanțiile procedurale prevăzute la articolele 2 și 3 din Convenție, luate fie în scris, fie combinate cu articolul Guvernul este rugat să răspundă la această întrebare, în special prin luarea în considerare a respingerii cererilor de redeschidere a anchetelor penale pentru expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 102 din Codul de procedură penală. În plus, guvernul este invitat să furnizeze orice informație relevantă privind practica judiciară referitoare la aplicarea termenului de prescripție prevăzut la art. 102 din Codul de procedură penală pentru actele comise ulterior datei de 12 septembrie 1980. Se solicită, de asemenea, să se țină seama de considerațiile referitoare la aplicarea termenului de prescripție menționat de instanța judecătorească din Ankara în hotărârea sa din 18 iunie 2014 (a se vedea faptele de mai jos). Guvernul este invitat, de asemenea, să prezinte orice informații relevante privind jurisprudența înalților instanțe turce cu privire la aplicarea articolului 77 din Codul penal turc, cu condiția ca aceasta să se refere la actele de tortură comise în temeiul unui plan sistematic și cu o toleranță oficială din partea autorităților naționale, după cum menționează raportul comisiei de anchetă a Adunării parlamentare turce (solicitarea nr. 44938/12 de mai jos).În plus, guvernul este invitat să prezinte o copie a dosarelor de anchetare a cererii nr. 44938/12. ANEXA Dreptul și practica internă relevantă Constituția din 1982 Constituția din 1982 a fost elaborată la data intervenției militare din 1980. Ea este opera Adunării consultative formate ca urmare a loviturii din 12 septembrie 1980. Ea a intrat în vigoare la 9 noiembrie 1982. - Amendament constituțional la 7 mai 2004 Dispozițiile relevante în acest caz ale Constituției, intrată în vigoare la 7 mai 2004, se citesc astfel: art. 90 Convențiile internaționale în vigoare în mod corespunzător au putere de lege. Constituționalitatea lor nu poate fi contestată în fața Curții Constituționale. Pe de altă parte, art. 15 provizoriu a împiedicat inițierea urmăririi penale împotriva juntei (Consiliul de Securitate Națională) care a efectuat lovitura de stat din 1980, precum și împotriva înalților birocrați. Această dispoziție a fost abrogată prin Legea nr. 5982 din 7 mai 2010. Înainte de revizuirea constituțională din 2010, aceaceasta a fost astfel modificată prin Legea nr. 4709 din 3 octombrie 2001. ] Consiliul de Securitate Națională instituit în temeiul Legii nr. 2356 și care exercită competențele legislative și executive în numele națiunii turce, guvernele formate în temeiul acestui Consiliu și Adunarea consultativă care își îndeplinește atribuțiile în temeiul Legii nr. 2485 privind Adunarea Constituantă nu poate suporta nicio responsabilitate penală, financiară sau juridică din cauza diverselor decizii și măsuri de executare pe care le-au adoptat în perioada cuprinsă între 12 septembrie 1980 și data la care va fi constituit Biroul prezidențial al Marii Adunări Naționale a Turciei rezultate din primele alegeri generale și nu se poate introduce nicio acțiune în acest scop în fața niciunei instanțe judiciare. Dispozițiile paragrafului de mai sus se aplică și celor care au adoptat decizii și măsuri de executare sau de executare a actelor materiale în cadrul punerii în aplicare de către administrație sau de către organismele, organismele și agenții competenți ale deciziilor și măsurilor menționate. ii. Legea penală nr. 765 Dispozițiile relevante ale legii penale n 765, în vigoare la data faptelor, se citeau astfel Art. 2 alin. (2) □ În cazul în care dispozițiile legii în vigoare în momentul comiterii infracțiunii sau a infracțiunii diferă de cele ale unei legi ulterioare, se aplică dispozițiile cele mai favorabile autorului infracțiunii sau infracțiunii. □ Prescripția, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel, stinge acțiunea publică după 20 de ani, dacă persoana fizică este acuzată de o infracțiune pedepsită cu pedeapsa cu moartea sau cu pedeapsa cu închisoarea pe viață după 15 ani, dacă persoana fizică este acuzată pentru o infracțiune pedepsită cu o condamnare de cel puțin 20 de ani; (...) În ceea ce privește infracțiunile care fac obiectul unei pedepse cu închisoarea maximă de cinci ani, cum ar fi încălcarea dispozițiilor articolului 243 din Codul penal, art. 102 prevede un termen de prescripție de cinci ani. În cazul în care deschiderea acțiunii publice este condiționată de o autorizație, de o decizie sau de soluționarea unei probleme în timpul unei alte instanțe (...), prescripția este suspendată până la acordarea autorizației, adoptarea deciziei sau soluționarea problemei. □ Oricine, funcționar (...), tortureză un inculpat sau recurge la tratamente crude, inumane sau degradante pentru a-l face să mărturisească o infracțiune, este condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de maximum cinci ani, precum și la o radiere definitivă sau provizorie a funcției publice. Dacă există moarte da om, pedeapsa care trebuie pronunțată în temeiul art. 452 (...) este majorată cu o treime la jumătate. □ Orice agent al forțelor de ordine (...) care, în exercitarea funcțiilor sale (...) și în afara condițiilor prevăzute de lege (...), abuzat sau rănit o persoană, îi poartă pumni sau îi cauzează o suferință fizică, este condamnat la o pedeapsă de închisoare care poate varia de la trei luni la trei ani, precum și la o interdicție provizorie de a exercita în funcția publică. (...) art. 452 □ În cazul în care moartea are loc ca urmare a loviturilor și a violenței comise fără intenția de a ucide, autorul este, în cazurile prevăzute la art. 448 (...), cu o pedeapsă minimă de opt ani de reținere fermă (...). În cazul în care moartea apare ca urmare a unui concurs de circumstanțe anterioare (...) infracțiunii și necunoscute a autorului sau ca urmare a unor circumstanțe întâmplătoare pe care autorul nu le-ar fi putut prevedea, acesta este, în cazurile prevăzute la art. 448 din Codul penal turc nr. 5237, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2005, se citește astfel art. 67 mai 1) În cazurile în care instanța de judecată și urmărirea penală depind de o autorizație, de adoptarea unei decizii sau de soluționarea necesară a unei probleme în fața unei alte instanțe (...), prescripția este suspendată până la [acordarea] autorizației, adoptarea deciziei sau soluționarea problemei (...) În cazul unei încălcări a dreptului comunitar, se suspendă prescrierea acțiunii atunci când: depoziția sau interogarea unei persoane suspectate sau acuzate în fața procurorului; o hotărâre de plasare în detenție provizorie a unei persoane suspectate sau acuzate; de luare a unui act de acuzare cu privire la încălcarea dreptului comunitar; o condamnare, chiar dacă se referă doar la o parte din inculpați. Când se întrerupe prescrierea acțiunii, începe să curgă un nou termen de prescripție. În cazul în care există mai mult de un motiv de întrerupere a prescripției, noua prescripție începe de la data la care a avut loc ultimul motiv de întrerupere (...) Orice infracțiune menționată mai jos, comisă în cadrul unui atac sistematic împotriva unei părți a populației cu intenție politică, filozofică, etnică sau religioasă, este aceea a unei infracțiuni împotriva omenirii, a oricărei infracțiuni intenționate împotriva integrității fizice, a torturii sau a reducerii în sclavie, a privării de libertate, (...) (2) Oricine comite o infracțiune menționată la lit. (a) este condamnat la închisoare pe viață; infracțiunile menționate la celelalte paragrafe sunt pedepsite cu minimum opt ani de închisoare. (...) (4) Aceste infracțiuni sunt de nedescris prin natura lor. Orice agent public care comite acte incompatibile cu demnitatea umană, susceptibile de a provoca suferințe corporale și psihice, d ] Această infracțiune este de nedescris prin natura sa (...) iv. Practica internă la 4 decembrie 2013, 1 Camera penală a Curții de Casație a pronunțat (2013/2656 E.-2013/7378 K.) pe fondul unui litigiu referitor la problema dacă actele comise în custodie în urma loviturii de stat militare din 12 septembrie 1980 erau de nedescris. În această hotărâre, Curtea de Casație a constatat mai întâi că, în ceea ce privește obiecțiunile trase din articole 2 și 3 din Convenție, de la data intrării în vigoare a art. 90 alin. (5) din Constituție, și anume 7 mai 2004, termenele de prescripție nu au fost aplicabile. Părțile relevante în speță ale hotărârii se citesc după cum urmează [...] Modificările constituționale au constituit un punct de plecare în această privință, deoarece, începând cu [7 mai 2004], jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a devenit o sursă de drept în ordinea juridică internă. Turcia întârziase ratificarea convenției și a protocoalelor sale. În cele din urmă, îndoielile au fost eliminate prin modificarea constituțională din 7 mai 2004. (...) La data intrării în vigoare a art. [90 alin. (5) ], termenele de prescripție de opt și douăzeci de ani referitoare la acuzațiile de încălcare a dreptului la tortură și la viață au expirat. În conformitate cu art. 2 alin. (2) din Codul penal [n] 765], conform căruia dispozițiile cele mai favorabile sunt aplicate, termenul de prescripție de douăzeci de ani expirase în 2004. Într-adevăr, dispozițiile convențiilor internaționale nu pot fi aplicate în detrimentul persoanei acuzate la data expirării termenului de prescripție. Cu toate acestea, acțiunea este oprită din cauza prescripției (...)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă