BERLUSCONI v. ITALY

Comunicat la 5 iulie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 58428/13 Silvio BERLUSCONI împotriva Italiei depusă la 10 septembrie 2013 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului reclamantului de a nu fi pedepsit fără lege și dreptul de a sta la alegerile parlamentare. Noiembrie 2013, concluzia că reclamantul ar trebui să fie eliminat de mandatul său parlamentar în calitate de senator pe baza decretului legislativ nr. 235/2012, încalcă dreptul său de a nu fi pedepsit fără lege în temeiul articolului 7 din Convenție? În special, decizia Senatului constituie o „penitată” în sensul art. 7 și, în caz afirmativ, decretul legislativ nr. 235/2012 a fost aplicat retroactiv în cazul reclamantului? Decizia Senatului Parlamentului italian din 27 noiembrie 2013, concluzia că reclamantul ar trebui să fie eliminat de mandatul său parlamentar în calitate de senator pe baza decretului legislativ nr. 235/2012, încalcă dreptul său de a prelua alegerile în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția (S adak și alții c. Turcia (n. 2), nos. 25144/94, 26149/95 la 26254/95, 27100/95 și 27101/95, § 33, CEDO 2002-IV)? În special: (1) Măsura a urmărit un obiectiv legitim și a respectat principiul așteptărilor legitime (a se vedea Lykourezos c. Grecia , nr. 33554/03 , §§ 53-58, 15 iunie 2006 și Grosaru c. România , nr. 78039/01, §§ 54-57, 2 martie 2010). Procedura parlamentară care a condus la decizia de a denunța reclamantul mandatului său de senator furnizează suficiente garanții împotriva arbitrajului? Are reclamantul un remediu eficace în fața unei autorități naționale pentru presupusa încălcare a drepturilor Convenției sale în temeiul articolului 13 din Convenție?

Communicated on 5 July 2016

FIRST SECTION

Application no. 58428/13

Silvio BERLUSCONI

against Italy

lodged on 10 September 2013

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged violation of the applicant’s right not to be punished without law and the right to stand for Parliamentary elections.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the decision of the Senate of the Italian Parliament of 27

November

2013, concluding that the applicant should be stripped of his parliamentary mandate as senator on the basis of Legislative Decree No.

235/2012, violate his right not to be punished without law under Article

7 of the Convention? In particular, did the Senate’s decision constitute a “penalty” within the meaning of Article 7, and if so, was the Legislative Decree No. 235/2012 applied retroactively in the applicant’s case?

2.

Did the decision of the Senate of the Italian Parliament of 27

November

2013, concluding that the applicant should be stripped of his parliamentary mandate as senator on the basis of Legislative Decree No.

235/2012, violate his right to stand for elections under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention (S

adak and Others v. Turkey (no.2)

, nos.

25144/94, 26149/95 to 26254/95, 27100/95 and 27101/95, § 33, ECHR

2002-IV)? In particular: (1) Did the measure pursue a legitimate aim and respect the principle of legitimate expectations (see

Lykourezos v.

Greece

, no. 33554/03, §§ 53-58, 15 June 2006 and

Grosaru

v. Romania

, no. 78039/01, §§ 54-57, 2 March 2010). Did the parliamentary procedure leading up to the decision to strip the applicant of his mandate as senator provide sufficient safeguards against arbitrariness?

3.

Did the applicant have an effective remedy before a national authority for the alleged breach of his Convention rights under Article 13 of the Convention?