LISNYY AND OTHERS v. UKRAINE AND RUSSIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Lisnyy și alții v. Ucraina și Rusia (dec.)

- 5355/15, 44913/15 și 50853/15

Decizia din 5.7.2016 [Secția I]

Articolul 35

Articolul 35-3

Nefondată în mod vădit

Lipsa furnizării de probe

prima facie

în sprijinul plângerilor privind distrugerea proprietății, în contextul conflictului armat:

inadmisibilă

În fapt

– În aprilie 2014, după evenimentele din Ucraina cunoscute sub numele de “Revoluția Demnității” sau “Euromaidan”, grupuri armate pro-ruse au pornit ocuparea instituțiilor oficiale din estul Ucrainei și au anunțat înființarea așa-numitelor “Repubici Populare Donetsk și Lugansk”. Ca reacție la această situație, guvernul ucrainean a inițiat o operație “anti-terroristă”.

Invocând articolele 2, 6, 8, 10, 13 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții s-au plâns că viețile lor au fost puse în pericol, iar locuințele lor avariate sau distruse, ca rezultat al bombardării satelor în care trăiau.

În drept

– Articolul 35 § 3 (a): Dat fiind caracterul contradictoriu al procedurilor din fața Curții, părțile trebuiau să-și justifice argumentele privind faptele, furnizându-i Curții probele necesare. În măsura în care reclamanții au invocat articolul 1 din Protocolul nr. 1, Curtea a acceptat calitatea de proprietari a unor reclamanți în baza extraselor de carte funciară eliberate de administrația orășelului, după atacul în discuție. Curtea a mai menționat că cererea unui reclamant privind distrugerea locuinței sale trebuie să ofere cel puțin o scurtă descriere a proprietății în cauză. Ca în cazul altor probe

prima facie

a calității de proprietar sau a șederii pe acea proprietate, Curtea a acceptat documente precum titlurile de proprietate, extrasele din registrele funciare sau de impozite, documentele emise de administrația locală, planuri, fotografii și facturi de întreținere, precum și dovada primirii unor scrisori, afirmațiile martorilor și alte probe relevante. În general, dacă reclamantul nu furnizează vreo probă sub forma titlului de proprietate sau de ședere, cererile sale sunt sortite eșecului. În concluzie, reclamanților li s-a cerut să furnizeze probe

prima facie

suficiente în sprijinul cererilor lor privind distrugerea proprietății, în contextul conflictului armat.* Și în cazul plângerilor în baza articolelor 2, 6 § 1, 8, 10 și 13 erau aplicabile aceleași considerente.

Reclamanții din aceste cazuri, care erau reprezentați din punct de vedere juridic, au depus copii ale pașapoartelor lor, fotografiile unei case distruse, însă fără dovada proprietății, copii ale diferitelor rapoarte ale Organizației pentru Securitate și Cooperare din Europa și câteva materiale tipărite găsite pe internet, cu privire la situația generală din Ucraina.

Curtea a aplicat în mod constant o abordare mai îngăduitoare în cazurile în care reclamanții puteau întâmpina dificultăți în prezentarea probelor justificative pentru cererile lor, date fiind circumstanțele excepționale din afara controlului acestora, cum ar fi situația unui conflict în derulare. Totuși, reclamanții nu au motivat de ce au omis să furnizeze documentele relevante în sprijinul cererilor lor în baza Convenției. Nici nu au informat Curtea cu privire la încercările pe care le-ar fi făcut ca să obțină cel puțin câteva probe justificative ale susținerilor lor. În aceste circumstanțe, și prin aplicarea Regulii 44C § 1 din Regulamentul său, Curtea a conchis că cererile nu au fost justificate suficient.

Concluzie

: inadmisibilă (nefondată în mod manifest).

*

Sargsyan v. Azerbaijan

[MC],

40167/06

, 16 iunie 2015,

Nota informativă

186

.