CASE OF PETRYCHENKO v. UKRAINE

A cincea secțiune CAUZĂ DE PETRYCHENKO c. UKRAINE (Declarația nr. 2586/07) HOTĂRÂREA Strasburg 12 iulie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Petrychenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Ganna Yudkivska, Síofra O’Leary, judecători și Milan Blaško, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 21 iunie 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 2586/07) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, Valeriy Petrovych Petrychenko („reclamantul”), la 12 decembrie 2006. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat cel mai recent de agentul interimar, dna O. Davydchuk, a Ministerului Justiției. Reclamantul a afirmat, în special, că instanțele interne nu au dat motive suficiente pentru deciziile lor în litigiul său de pensii. La 31 martie 2011, președintele secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererii guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1940 și trăiește în Kyiv. În octombrie 2004, reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea de District Obolonskiy din Kyiv împotriva departamentului local al Fondului de Pensiuni din Ucraina, cerând recuperarea presupuselor arriéré de pensii și compensarea pentru daune morale. În afirmația sa, reclamantul a afirmat, în special, că, în temeiul articolului 46 din Constituție, avea dreptul la o pensie egală cu suma a nivelului minim de viață. Cu toate acestea, pensia sa era mai mică decât standardul minim aplicabil la momentul respectiv. La 25 octombrie 2004, instanța a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată, declarând că Fondul de pensii al Ucrainei nu a încălcat niciun act juridic. La 3 februarie 2005 și, respectiv, 14 iunie 2006, Curtea de Apel din Kyiv și Curtea Administrativă Superioră a Ucrainei au susținut hotărârea instanței de primă instanță. Nici unul dintre aceste instanțe nu a considerat argumentul reclamantului în temeiul articolului 46 din Constituție în ceea ce privește incoerența cuantumului pensiei sale cu standardul minim de viață. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă este stabilită în hotărârea Pronina v. Ucraina (nr. 63566/00, §§ 13-19, 18 iulie 2006). DREPTUL ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 al Convenției că instanțele interne nu și-au luat în considerare argumentul potrivit căruia suma pensiei sale a fost determinată contrar cerințelor Constituției. art. 6 § 1 al Convenției prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea 10. Curtea remarcă că această cerere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. De asemenea, remarcă că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul a susținut că instanța internă nu a dat motive suficiente pentru deciziile lor și nu a abordat argumentele sale în ceea ce privește nerespectarea cuantumului pensiei sale cu cerințele constituționale. 12. Guvernul a reamintit jurisprudența Curții că art. 6 § 1 din convenție nu a obligat instanțele interne să răspundă în mod detaliat la fiecare argument susținut de un reclamant. În plus, este în primul rând pentru autoritățile naționale, în special pentru instanțe, să rezolve problemele de interpretare a dreptului intern și de evaluare a faptelor (a se vedea Gayevskiy c. Ucraina, nr. 60725/00, 11 ianuarie 2005). Guvernul a susținut că instanța națională a luat în considerare în mod corespunzător argumentele reclamantului și a dictat decizii bine fundamentate în timp ce plățile de pensie ale reclamantului au fost calculate în conformitate cu art. 46 din Constituție. 13. Curtea constată că o plângere similară a fost examinată în cazul Pronina (citată mai sus) și în cazul de Bogatova c. Ucraina (nr. 5231/04, 7 octombrie 2010). În acest caz, reclamantul a susținut, de asemenea, în instanța internă că pensia sa ar fi trebuit calculată în conformitate cu cerințele articolului 46 din Constituție. Cu toate acestea, ca și în Pronina și Bogatova , instanța internă nu a încercat să analizeze afirmația reclamantului din acest punct de vedere, în ciuda trimiterii explicite la aceasta în fața fiecărei instanțe judiciare. Nu este sarcina Curții să decidă care ar fi fost cea mai adecvată modalitate pentru instanța internă să se ocupe de acest argument. Cu toate acestea, prin ignorarea argumentului reclamantului în întregime, chiar dacă este specific, relevant și important, instanța internă nu a îndeplinit obligațiile care le revin în temeiul articolului § 1 din Convenție. 14. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. II. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 4.748.51 hryvnies ucrainene (UAH), echivalent cu aproximativ 700 euro (EUR), în ceea ce privește prejudiciu material și 100.000 UAH, echivalent cu aproximativ 14,900 EUR, în ceea ce privește prejudiciile morale. 17. Guvernul a contestat aceste afirmații. 18. Curtea nu dispune de nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Decizând în capital, acordă reclamantului 1.200 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 19. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1200 EUR (1 mie două sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că suma de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 iulie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Milan Blaško André Potocki Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF

PETRYCHENKO v. UKRAINE

(Application no. 2586/07)

JUDGMENT

STRASBOURG

12 July 2016

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Petrychenko v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

André Potocki,

President,

Ganna Yudkivska,

Síofra O’Leary,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 June 2016,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 2586/07) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Valeriy Petrovych Petrychenko (“the applicant”), on 12 December 2006.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented most recently by their Acting Agent, Ms O. Davydchuk of the Ministry of Justice.

3.

The applicant alleged, in particular, that the domestic courts failed to give sufficient reasons for their decisions in his pension dispute.

4.

On 31 March 2011 the President of the Fifth Section decided to give notice of the application to the Government.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1940 and lives in Kyiv.

6.

In October 2004 the applicant instituted proceedings in the Obolonskiy District Court of Kyiv against the local department of the Pension Fund of Ukraine, seeking recovery of alleged pension arrears and compensation for moral damage. In his claim the applicant stated, in particular, that under Article 46 of the Constitution he was entitled to a pension equal to the amount of the minimum living standard. However, his pension was lower than that minimum standard applicable at the relevant time.

7.

On 25 October 2004 the court rejected the applicant’s claim as unfounded, stating that the Pension Fund of Ukraine had not breached any legal act. On 3 February 2005 and 14 June 2006 respectively the Kyiv City Court of Appeal and the Higher Administrative Court of Ukraine upheld the decision of the first-instance court. Neither of these courts considered the applicant’s argument under Article 46 of the Constitution in respect of inconsistency of the amount of his pension with the minimum living standard.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

8.

The relevant domestic law is set out in the judgment in the case of

Pronina v. Ukraine

(no. 63566/00, §§ 13-19, 18 July 2006).

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

9.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts failed to consider his argument that the amount of his pension had been determined contrary to the requirements of the Constitution. Article 6 § 1 of the Convention provides as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

A.

Admissibility

10.

The Court notes that this application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

11.

The applicant maintained that the domestic courts failed to give sufficient reasons for their decisions and did not address his arguments in respect of non-compliance of the amount of his pension with the requirements of the Constitution.

12.

The Government recalled the Court’s case-law that Article 6 § 1 of the Convention did not oblige domestic courts to give a detailed answer to each argument raised by a plaintiff. In addition, it is primarily for the national authorities, notably, the courts, to resolve problems of the interpretation of domestic law and the assessment of facts (see

Gayevskiy v.

Ukraine,

no. 60725/00, 11 January 2005). The Government argued that the national courts had duly considered the applicant’s arguments and rendered well-grounded decisions while the applicant’s pension payments were calculated in compliance with Article 46 of the Constitution.

13.

The Court notes that a similar complaint has been examined in the case of

Pronina

(cited above) and the case of

Bogatova v. Ukraine

(no.

5231/04, 7 October 2010). It notes that in the present case the applicant also claimed before the domestic courts that his pension should have been calculated in line with the requirements of Article 46 of the Constitution. However, as in

Pronina

and

Bogatova

, the domestic courts made no attempt to analyse the applicant’s claim from this standpoint, despite the explicit reference to it before every judicial instance. It is not the task of the Court to decide what would have been the most appropriate way for the domestic courts to deal with this argument. Nevertheless, by mere ignoring the applicant’s argument altogether, even though it was specific, pertinent and important, the domestic courts fell short of their obligations under Article

6

14.

There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

II.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

15.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

16.

The applicant claimed 4,748.51 Ukrainian hryvnias (UAH), equivalent to approximately 700 euros (EUR), in respect of pecuniary damage and UAH 100,000, equivalent to approximately EUR 14,900, in respect of non-pecuniary damage.

17.

The Government contested those claims.

18.

The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. Deciding in equity, it awards the applicant EUR 1,200 in respect of non

‑

pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

19.

The applicant made no claim under this head, and thus the Court makes no award.

C.

Default interest

20.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 1,200 (one thousand two hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(b)

that the above amount shall be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(c)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 12 July 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Milan Blaško

André Potocki

Deputy Registrar

President