CASE OF CUPARA v. SERBIA

Reclamantul s-a născut în 1950 și locuiește în Sevojno. La 30 mai 2001, departamentul Užice al Oficiului Central de Ocupare a Ocupației (Republicki zavod za tržiste rada – Nacionalna služba za zapošljavanje – Organizazaciona jedinica Užice, denumit în continuare „Oficiul de Ocupare a Ocupației”) a acordat reclamantului beneficii de șomaj până când a găsit un nou loc de muncă sau a devenit eligibil pentru pensie (novčana naknada do zaposlenjaili ispunjavanja uslova starosnu pensiju). La 1 iunie 2001 a intrat în vigoare Legea privind modificările și modificările legii privind ocuparea forței de muncă și drepturile persoanelor neocupate („Legea din 2001”). Legea prevede coeficiente diferite și o metodologie diferită pentru calcularea acestor beneficii.

De asemenea, la art. 20, aceasta prevede că orice procedură administrativă care nu a fost încheiată până la data intrării în vigoare a noului drept ar trebui finalizată în conformitate cu noua lege (art. 17 din Legea 2001 cu condiția ca art. 20 să fie aplicabil începând cu 1 septembrie 2001). Reclamantul primea valoarea totală a prestațiilor la care avea dreptul până în octombrie 2001. De la data respectivă, beneficiile au scăzut la 70-80% din suma acordată inițial, cu toate că decizia din 30 mai 2001 nu a fost modificată sau înlocuită de o nouă decizie.

În consecință, la 12 noiembrie 2007, reclamantul a introdus o cerere civilă împotriva Oficiului de Ocupare a Ocuparei Ocuparei Ocuparei Municipale (Opštinski sud u Užicu), cerând plata diferenței dintre beneficiile primite și cele acordate de Oficiul de Ocupare a Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocupației (Opštinski sud u Užicu) și cererea de plată a diferenței dintre beneficiile primite și cele acordate de Ocuparea Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocuparei Ocurea și, care a fost dator o cerere de la 1 noiembrie 2004 (O). 10. La 26 decembrie 2007, Curtea Municipală a respins cererea reclamantului.

Acesta a constatat că beneficiile sale au fost calculate corect, în conformitate cu legea din 2001, deoarece decizia Oficiului de Angajare în cazul său nu a fost încă finală la data în care legislația relevantă a intrat în vigoare. 11. La 18 martie 2008, Curtea de district Užice (Okružni sud u Užicu) a susținut această hotărâre în urma apelului reclamantului. 12. Avocatul reclamantului a introdus cereri separate în numele numeroaselor persoane (denumite în continuare „reclamanții”), în căutarea unor beneficii nereguliere.

13. La 22 noiembrie 2007, aceeași Curte Municipală a hotărât în favoarea unuia dintre reclamanți, ale căror afirmație a fost de fapt și legal identică cu cea a reclamantului (decizia administrativă a M. .. a fost, de asemenea, eliberată la 30 mai 2001). Această hotărâre a devenit finală la 19 decembrie 2007. 14. Curtea Municipală a hotărât în favoarea mai multor dintre reclamanți în nouă hotărâri pronunțate între 24 august 2007 și 17 aprilie 2008, deși se pare că datele la care au intrat în vigoare deciziile administrative respective diferă. 15. La 26 februarie 2008 și 19 mai 2008, Curtea Municipală Arilje a pronunțat două hotărâri în care a hotărât împotriva reclamanților a căror afirmații erau identice cu cele ale reclamantului.

Curtea de district Užice a susținut aceste două hotărâri la 20 martie 2008 și, respectiv, la 15 septembrie 2008. 16. O serie de reclamanți care se aflau într-o situație identică cu cea a reclamantului au depus apeluri constituționale la Curtea Constituțională a Serbiei. Între 4 noiembrie 2010 și 1 martie 2012, Curtea Constituțională a adoptat o serie de hotărâri în aceste cazuri, constatand o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Acesta a anulat hotărârile civile și a ordonat redeschiderea procedurii civile. 17. Hotărând hotărârile Curții Constituționale, Curtea de Apel Kragujevac (care a devenit instanța competentă de a doua instanță în cazul reclamantului, după reorganizarea instanțelor în Serbia în 2010, în loc de Curtea de District Užice) și Curtea de Apel a redeschis procedurile în cazurile în care Curtea Constituțională a pronunțat o astfel de hotărâre și a stat în favoarea reclamanților.

18. La 1 aprilie 2014, Curtea Supremă de Casare a adoptat un plan de acțiune detaliat care vizează asigurarea armonizării generale a jurisprudenței în întreaga sistemului judiciar sârb. Planul conținea o serie de măsuri care urmează să fie luate la diferite niveluri de competență și, printre altele, au inclus următoarele: (i) adoptarea unor avize juridice orientate pe baza principiilor elaborate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; (ii) difuzarea acestor avize; (iii) împărtășirea periodică a informațiilor între instanțe; (iv) un număr sporit de dezbateri tematice și programe de formare; (v) adoptarea unor planuri de acțiune specifice de către instanțe la diferite niveluri; și (vi) dezvoltarea diferitelor instrumente informatice și baze de date intranet conexe.

5. The applicant was born in 1950 and lives in Sevojno. 6. On 30 May 2001 the Užice department of the Central Employment Office (Republicki zavod za tržiste rada – Nacionalna služba za zapošljavanje – Organizaciona jedinica Užice, hereinafter “the Employment Office”) granted unemployment benefits to the applicant until he found a new job or became eligible for retirement (novčana naknada do zaposlenja ili ispunjavanja uslova za starosnu penziju). 7. On 1 June 2001 the Law on Changes and Amendments to the Law on Employment and Rights of Unemployed Persons (“the 2001 Law”) came into force. The law provided for different coefficients and a different methodology for calculating such benefits.

It also provided, in Article 20, that any administrative proceedings which had not been concluded by the date on which the new law came into force were to be finalised in accordance with the new law (Article 17 of the 2001 Law provided that Article 20 was applicable as of 1 September 2001). 8. The applicant was receiving the full amount of the benefits he was entitled to until October 2001. From that date the benefits were decreased to 70-80% of the amount he had initially been awarded, although the decision of 30 May 2001 had not been amended or superseded by a new decision.

9. Consequently, on 12 November 2007 the applicant brought a civil claim against the Employment Office in the Užice Municipal Court (Opštinski sud u Užicu), seeking payment of the difference between the benefits he had received and those he had been granted by the Employment Office and which had been due from 1 November 2004 (a claim for any earlier sum was statute-barred), plus statutory interest and legal costs. 10. On 26 December 2007 the Municipal Court rejected the applicant’s claim. It found that his benefits had been correctly calculated, in accordance with the 2001 Law, as the Employment Office’s decision in his case had not yet been final on the date on which the relevant law had come into force.

11. On 18 March 2008 the Užice District Court (Okružni sud u Užicu) upheld that judgment following an appeal by the applicant. 12. The applicant’s lawyer brought separate claims on behalf of numerous individuals (hereinafter “the plaintiffs”), seeking outstanding benefits. 13. On 22 November 2007 the same Municipal Court ruled in favour of M.Ð., one of the plaintiffs, whose claim was factually and legally identical to that of the applicant (M.Ð.’s administrative decision had also been delivered on 30 May 2001). That judgment became final on 19 December 2007. 14. The Municipal Court ruled in favour of several of the plaintiffs in nine judgments delivered between 24 August 2007 and 17 April 2008, although it appears that the dates on which the respective administrative decisions had come into force differed.

15. On 26 February 2008 and 19 May 2008 the Arilje Municipal Court delivered two judgments in which it ruled against plaintiffs whose claims were identical to the applicant’s. The Užice District Court upheld those two judgments on 20 March 2008 and 15 September 2008 respectively. 16. A number of plaintiffs who were in an identical situation to that of the applicant lodged constitutional appeals with the Constitutional Court of Serbia. Between 4 November 2010 and 1 March 2012 the Constitutional Court adopted a number of decisions in those cases, finding a violation of the right to a fair trial. It quashed the civil judgments and ordered the reopening of the civil proceedings.

17. Acting upon the decisions of the Constitutional Court, the Kragujevac Court of Appeal (which became the competent court of second instance for the applicant’s case after a reorganisation of courts in Serbia in 2010, instead of the Užice District Court) and the Belgrade Court of Appeal reopened proceedings in cases in which the Constitutional Court had made such an order and ruled in favour of the plaintiffs. 18. On 1 April 2014 the Supreme Court of Cassation adopted a detailed action plan aimed at ensuring the general harmonisation of case-law throughout the Serbian judicial system.

The plan contained a series of measures to be taken at various levels of jurisdiction, and, inter alia, included the following: (i) the adoption of guiding legal opinions based on the principles developed in the case-law of the European Court of Human Rights; (ii) the dissemination of such opinions; (iii) regular information sharing between the courts; (iv) an increased number of thematic discussions and training programmes; (v) the adoption of specific action plans by the courts at various levels; and (vi) the development of various IT tools and related intranet databases.