AFFAIRE TENKO c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

21.07.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE TENKO c. GRÈCE (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

PRIMUL TENKO c. GRECIA (solicitarea nr. 7811/15) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 iulie 2016 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Tenko c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Linos-Aleš Pejchal, judecători, și Renata Degener, grefier adjunct din secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 21 iunie 2016, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 7811/15) îndreptată împotriva Republicii Elene, printre care și o cetățean albanez, dl Majlinda Tenko ( La 2 februarie 2015, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A. Dimitrakopoulou, director pe lângă Consiliul juridic al statului, și K. Karavassili, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. Informat cu privire la dreptul său de a participa la procedură [art. 36 alineatul (1) din Convenție și art. 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură], guvernul albanez nu a răspuns. La 15 aprilie 2015, a fost comunicat guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La 26 decembrie 2014, a fost arestată și plasată la sediul Serviciului pentru reprimarea imigrației ilegale din Kordelio (Tesalonica). La o dată nespecificată, recurenta a formulat obiecții împotriva detenției sale în fața Tribunalului Administrativ din Salonic. La o dată nespecificată, președintele Tribunalului Administrativ din Salonic a respins obiecțiile. La 27 ianuarie 2015, recurenta a formulat noi obiecții împotriva detenției sale în fața Tribunalului Administrativ din Salonic și a solicitat examinarea legalității acesteia, având în vedere, printre altele, condițiile de detenție insuportabile. La 28 ianuarie 2015, președintele Tribunalului Administrativ din Salonic a respins obiecțiile. În februarie 2015, reclamanta a fost expulzată în Albania. Condițiile de detenție ale reclamantei Versiunea reclamantei 11. Recurenta a declarat că, deși sediul Serviciului pentru reprimarea imigrației ilegale din Kordelio (Thesalonica) este destinat să găzduiască persoane pentru o perioadă scurtă de timp, ea a locuit acolo pentru o lungă perioadă de timp. Aceasta afirmă că celula sa era suprapopulată, că era ținută acolo împreună cu cel puțin alte zece femei, că dispunea de mai puțin de 3 m2 de spațiu personal și că dormea pe o saltea așezată la sol pe care o împărțise în mod regulat cu o altă deținută; reclamanta denunța, de asemenea, condițiile de igienă necorespunzătoare, precum și faptul că celulele nu erau suficient de iluminate. În plus, nu a avut nici o posibilitate de a se înălța în soare și de a se plimba. Ea nu a avut acces la lumina naturală, deoarece ferestrele celulei erau prea mici și acoperite cu foi de În timpul perioadei în cauză, aproximativ zece persoane erau ținute acolo și reclamanta avea un spațiu personal de 3,9 m2 și, respectiv, 13 m2 și 26 m2. m2. Deținuții aveau acces 24 de ore din 24 la o toaletă și un duș cu apă caldă. Celulele aveau ferestre de 0,30 3,00 m, care dădeau afară, iluminat artificial și un sistem de ventilație. Guvernul adaugă că spațiile erau curățate zilnic, dezinfectate o dată pe săptămână, dezinsectizate și deratizate o dată pe lună și vopsite de trei ori pe an. Paturile fiind interzise în spațiile de detenție, fiecare deținut avea o saltea dublă, precum și două sau trei pături. 13. Deținuții care puteau fi transferați, dacă era necesar, la spital, primeau vizite de două ori pe zi de la rudele lor și comunicarea cu avocații lor avea loc fără restricții. Două televizoare erau instalate în incinte și în ziare și în reviste erau autorizate. II. Pentru dreptul și practica internă relevante, a se vedea Hotărârile A.F. c. Grecia (n 53709/11, 13 iunie 2013), Kavouris și alții c. Grecia 73237/12, 17 aprilie 2014) și los Santos și Cruz c. Grecia 2134/12 și 2161/12, § 21-25, 26 iunie 2014). III. CONSTATURILE COMITETULUI EUROPEAN PENTRU PREVENIREA TORTUREI ȘI A PÂNELOR SAU A TRATAMENTELOR INHUMANTELOR 15. În raportul său din 25 iulie 2013, ca urmare a vizitei sale în Grecia în perioada 4-16 aprilie 2013, Comitetul European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante a subliniat că a constatat în repetate rânduri că spațiile de detenție din secțiile de poliție nu erau adecvate pentru a deține persoane pentru perioade lungi de timp. Cu toate acestea, în raportul său din 1 martie 2016, în urma vizitei sale în Grecia din 14 martie 2016, oamenii au continuat să rămână în aceste secții de poliție timp de câteva luni. 23 aprilie 2015, Comitetul a reamintit faptul că, în trecut, a criticat cu vehemență condițiile de detenție în numeroase secții de poliție, în special în regiunea latică, și că a subliniat faptul că majoritatea spațiilor vizitate sunt total nepotrivite pentru detenția persoanelor pentru perioade mai mari de 24 de ore. Utilizarea secțiilor de poliție pentru detenția migranților ilegali și a persoanelor aflate în detenție provizorie timp de luni de zile ar putea fi considerată un tratament inuman și degradant. Comitetul a remarcat că schimbarea politicii a îmbunătățit considerabil situația în ceea ce privește, printre altele, suprapopularea și a recomandat autorităților, printre altele, să se asigure că secțiile de poliție nu sunt utilizate decât pentru o perioadă scurtă de detenție, adică nu mai mult de câteva zile, și să se evite, pe cât posibil, deținerea migranților ilegali. În temeiul articolului 3 din Convenție 17, reclamanta se plânge de condițiile sale de detenție la sediul Serviciului pentru reprimarea imigrației ilegale din Kordelio (Thessalonica) și declară o încălcare a articolului 3 din Convenție, astfel de cuvinte nu pot fi supuse torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Cu privire la admisibilitate 18. Guvernul susține că reclamanta și-a depus cererea la 2 februarie 2015 sau după ce a fost expulzată în Albania, la 1 februarie 2015. Cu toate acestea, îmbunătățirea condițiilor sale de detenție nu a fost mai posibilă la data la care a fost introdusă cererea și repararea prejudiciului suferit eventual de aceasta nu ar putea fi mai mult decât în tranșare a unei sume cu titlu de satisfacție echitabilă. Prin urmare, guvernul invită Curtea să respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne, întrucât recurenta a omis să introducă o acțiune în despăgubire pe baza articolului 105 din legea de însoțire a Codului civil, combinat, pe de o parte, cu art. 3 din Convenție, articolele 2 alineatul (1) și 7 alineatul (2) din Constituție, articolele 7 și 10 din Legea nr. 2462/1997 și, pe de altă parte, cu dispozițiile aplicabile străinilor care fac obiectul unei decizii administrative de deportare (în special art. 4 alin. (1) lit. (a) - (c), 5 alin. (3) lit. (c) și 8 din Decretul prezidențial nr. 310/1998, art. 66, 90 - 92 și 97 din Decretul prezidențial nr. 141/1991 privind competențele organelor Ministerului de Stat și art. 2 și 3 din Decretul prezidențial nr. 254/2004 privind Codul deontologic al funcționarilor de poliție. 19. Recurenta retorcă pe care a făcut-o a făcut tot ceea ce putea fi solicitat în mod rezonabil pentru îndeplinirea condiției de epuizare a căilor de atac interne 20. În ceea ce privește principiile generale care guvernează aplicarea regulii privind epuizarea căilor de atac interne în sensul articolului 1 din Convenție, Curtea face trimitere la jurisprudența sa relevantă în acest domeniu (a se vedea în special Akdivar și alții c. Turcia, 16 septembrie 1996, §§ 65-69, Rec., 1996 IV, și Vučković și alte c. Serbia [GC], n 17153/11, §§ 69-77, 25 martie 2014). 21. În primul rând, Curtea constată că recurenta a prezentat în speță obiecții în fața președintelui Tribunalului Administrativ din Salonic pentru a denunța condițiile de detenție și pentru a se plânge de la: Comisia observă că această acțiune îi permitea să conteste legalitatea detenției sale și președintelui Tribunalului Administrativ să o pună în libertate din orice motiv legat de legalitate și indicat în jurisprudența instanțelor administrative referitoare la punerea în aplicare a articolului 76 din Legea 3386/2005. 22. În al doilea rând, Comisia reamintește jurisprudența sa potrivit căreia acțiunea în despăgubire prevăzută la art. 105 nu constituie o acțiune efectivă în materie de detenție a străinilor pe cale de evacuare (A.F. c. Grecia, citată anterior, și de los Santos și Cruz) Curtea constată că, în cazul de față, nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită și, prin urmare, respinge excepția invocată de guvern în acest sens 23. Curtea constată, de asemenea, că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta declară admisibilă. Pe fond 24. Recurenta face trimitere la jurisprudența Curții în cauzele îndreptate împotriva Greciei, în care a ajuns în mod repetat la concluzia încălcării articolului 3 din convenție din cauza condițiilor de detenție în spațiile de poliție, inclusiv la sediul Serviciului pentru reprimarea imigrației ilegale din Kordelio. Aceasta afirmă că detenția prelungită în aceste spații este în sine incompatibilă cu cerințele art. 3.25. Guvernul afirmă că reclamanta a fost deținută pentru o scurtă perioadă de timp, și anume 35 de zile. Acesta se referă la versiunea sa privind condițiile de detenție (a se vedea punctele 12 și 13 de mai sus) și consideră că acestea nu pot fi considerate inumane sau degradante. Acesta adaugă că, în orice caz, având în vedere durata foarte scurtă a deținerii recurentei, pragul de gravitate necesar pentru ca aceasta să fie calificată drept tratament inuman sau degradant nu a fost atins; în plus, afirmă că afirmațiile recurentei sunt vagi și că aceasta nu demonstrează că condițiile de detenție sunt afectate personal. 26. Curtea constată că pozițiile părților diferă în special în ceea ce privește întrebarea dacă sediul Serviciului pentru reprimarea imigrației ilegale din Kordelio (Thessalonica) a fost sau nu suprapopulat în perioada în cauză. Cu toate acestea, Comisia reamintește că, în cazul în care se contestă condițiile de detenție, nu este necesar ca aceasta să stabilească veridicitatea fiecărui element în cauză: aceasta poate ajunge la concluzia încălcării articolului 3 din convenție pe baza oricărei afirmații grave care nu este contestată de guvern (a se vedea mutatis mutandis Grigorievskikh c. Rusia, n 22/03, § 55, 9 aprilie 200927). Curtea ia notă în această privință de faptul că a trebuit deja să cunoască, în repetate rânduri, cauzele referitoare la condițiile de închisoare în incintele polițienești ale persoanelor aflate în detenție provizorie sau deținute în vederea expulzării acestora și pe care le-a încheiat cu încălcarea articolului 3 din Convenție în aceste cauze (Siasios și alții c. Grecia, n 3003/07, 4 iunie 2009, Vafiadis c. Grecia, 24981/07, 2 iulie 2009, Shuvaev c. Grecia , n 8249/07, 29 octombrie 2009, Tabesh c. Grecia , n 8256/07, 26 noiembrie 2009, Efremidi c. Grecia , n 33225/08, 21 iunie 2011 și Aslanis c. Grecia , n 36401/10, 17 octombrie 2013). Pe lângă deficiențele specifice legate de deținerea persoanelor interesate în fiecare dintre cauzele menționate anterior, care se referă în special la suprapopulare, la lipsa de spațiu exterior pentru plimbare, la insulbitate și la calitatea restaurării, Curtea și-a întemeiat constatarea de încălcare a articolului 3 pe natura chiar a secțiilor de poliție, care sunt locuri destinate să găzduiască persoane pentru o perioadă scurtă de timp. Astfel, perioadele de detenție cuprinse între 1 și 3 luni au fost considerate contrare articolului 3 (Siasios și alții, § 32, Vafiadis, §§ 35-36, Shuvaev § 39, Tabesh § 43, Efremision § 41, Aslanis 39, citate anterior, Chazaryan și alții c. Grecia, n 76951/12, 16 iulie 2015, Peidis c. Grecia, 728/13, 16 iulie 2015). 28. Curtea arată că, în speță, recurenta a fost deținută timp de mai mult de o lună la sediul Serviciului pentru reprimarea imigrației ilegale din Kordelio, fie în localuri care, prin însăși natura lor, nu sunt adaptate nevoilor de încarcerare prelungită (Kaja c. Grecia, n 32972/03, § 49, 27 iulie 2006 și Efremidi ibidem 29. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită, în speță, a celei la care aceasta a ajuns în cauzele menționate anterior. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că a existat în speță o încălcare a articolului 3. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 31. În observațiile sale, recurenta nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă, însă și-a exprimat satisfacția de a face trimitere la cererile formulate în cererea sa inițială. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PE CES, CURȚA, ÎN L Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 21 iulie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Renata Degener Ledi Bianku Grefier Adjunct Președinte