- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 iulie 2016
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Voronina și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE VORONINA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 42139/05, 4014/06, 6331/06, 41170/06, 43842/06 și 22926/07 JUDGMENT Strasburg 21 iulie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Voronina și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința ca compusă din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și grefierul adjunct al secțiunii Hasan Bakırcı, având deliberat în privat la 30 iunie 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat, cererile au fost comunicate guvernului rusesc (“Guvernului”).
După ce a studiat termenii declarației unilaterale ale Guvernului în cazul nr. 4014/06, Curtea consideră că declarația propusă nu constituie o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului nu impune ca acesta să continue examinarea acestei cereri. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamanții se plângeau de durata excesivă a procedurilor civile. Unii solicitanți au prezentat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI.
Reclamanții se plâng în principal că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerințele de „temp rezonabil”.
6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: Articolul „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Guvernul a susținut că reclamanții nu au scăpat de căile de recurs interne disponibile lor înainte și după adoptarea hotărârii pilot Burdov v. Russia (nr. 2) (nr. 33509/04, CEDH 2009). În ceea ce privește căile de recurs interne existente înainte de adoptarea hotărârii pilotului menționate mai sus, Curtea își reiterează concluzia anterioară că, atunci când reclamanții și-au adus cererile la Strasbourg, în temeiul legii ruse, nu a existat un remediu eficace care să permită repararea pentru durata necorespunzătoare a procedurilor civile (a se vedea Meshcheryakov v. Rusia , nr. 24564/04 , § 36, 3 februarie 2011 cu referințe în ea , și Zaytsev și alții c. Rusia , nr. 42046/06 , § 48, 25 iunie 2009 . 10. În ceea ce privește remedierea internă introdusă în răspunsul la hotărârea pilotă menționată anterior, Curtea reiterează că ar fi nedrept să solicite reclamanților a căror cauze au fost deja în așteptare de mulți ani în sistemul intern și care au venit să caute ajutor la Curte pentru a-și aduce din nou cererile în fața instanțelor interne (a se vedea, pentru o rațiune similară, Fateyenkov și alții c. Rusia În conformitate cu acest principiu,
Curtea decide să procedeze la examinarea prezentelor cazuri (a se vedea, mutatis mutandis, Utiuzhnikova c. Rusia , nr. 25957/03, §§ 48-52, 7 octombrie 2010; comparație cu Fakhretdinov și alții c. Rusia (dec.), nr. 26716/09, § 32, 23 septembrie 2010) și, în consecință, respinge non-ul guvernului Guvernul a prezentat, de asemenea, în ceea ce privește cererea nr. 41170/06, că reclamantul în acest caz nu mai putea pretinde că este victimă de încălcarea dreptului său în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În special, au subliniat faptul că o instanță rusă a recunoscut o încălcare a dreptului reclamantului de a-și examina cazul într-un timp rezonabil și i-a acordat 30.000 de ruble ruse (RUB, aproximativ 800 de euro în compensație).
Curtea acceptă că instanța rusă a recunoscut, în esență, o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii civile în cazul său. Cu toate acestea, recursul acordat de instanțe ruse era insuficient și, în mod evident, irezonabil având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, § 204, CEDO 2006 Firov v. Rusia , nr. 42119/04, §§ 38-39, 20 februarie 2014 și Shilbergs c. Rusia , nr. 20075/03, §§ 70-79, 17 decembrie 2009) și ținând seama de absența unei relații rezonabile de proporționalitate între suma compensației acordată reclamantului și circumstanțele cauzei și raționamentul instanțelor interne în ceea ce privește atribuirea atribuirii.
Deoarece a doua condiție – adecvată și suficientă soluție – nu a fost îndeplinită, Curtea constată că reclamantul în cazul nr. 41170/06 poate continua să pretinde că este o „victima” a unei încălcări a drepturilor sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii procedurilor civile. Prin urmare, această opoziție a guvernului trebuie respinsă. 12. În ceea ce privește examinarea prezentelor cauze, Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în legătură cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea Frydlender c. Franța) [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
13. În principalul caz Kormacheva c. Rusia (n. 53084/99, 29 ianuarie 2004), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 14. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazurile instantanee, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 15. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. III. RECINING COMPLAINTES 16. Unii solicitanți au formulat și alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției.
17. Curtea a examinat cererile enumerate în tabelul adăugat și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie orice apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. 18. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. IV.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 20. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Rubtsova c. Rusia, nr. 22554/04, §§ 30, 52, 13 ianuarie 2011, Vokhmina v. Rusia, nr. 26384/02, §§ 26, 37, 9 iunie 2005 și Plemyanova v. Rusia, nr. 27865/06, § 27, 39, 15 octombrie 2009), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Nu ar trebui acordată nicio atribuire în ceea ce privește cererile nos.
41170/06 și 22926/07, având în vedere faptele pe care reclamanții nu le-au prezentat doar 21. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Cererea guvernului de a ataca cererea nr. 4014/06 din lista cazurilor în temeiul articolului 37 din Convenție pe baza declarației unilaterale prezentate; declară că plângerile privind durata excesivă a procedurii civile admisibile și restul cererilor nr. 42139/05, 6331/06, 41170/06 și 22926/07 inadmisibilă; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 21 iulie 2016, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Hasan Bakırcı Helena Jäderblom Președintele adjunct al Registrului ANNEXĂ Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurii civile) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii / Data înregistrării Denumirea reprezentantului și locația Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de jurisdicție Sumele acordate pentru daune și cheltuieli și morale și pentru cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 42139/05 26/10/2005 Svetlana Viktorovna VORONINA 30/04/1958 26/11/2001 20/06/2005 3 an(s) și 6 luni(s) și 26 zile(s) 2 nivel(s) de competență 1.600 4014/06 14/01/2006 Aleksandr Sergeyevich LEGKOV 24/09/1953 02/02/2000 05/10/2006 6 an(s) și 8 luni(s) și 4 zile(s) 2 nivel(i) de jurisdicție 3.000 6331/06 14/12/2005 Avgustin Aleksandrovich GURNOV 12/08/1946 05/05/2000 15/03/2007 6 ani(i) și 10 luni(i) și 11 zile(i) 2 nivel(i) de jurisdicție 3.900 41170/06 18/08/2006 Roman Grigorievich KHIZVER 26/06/1942 30/12/2002 04/03/2010 7 ani(i) și 2 luni(i) și 5 zile(i) 2 zile(i) de jurisdicție 43842/06 23/11/2004 Aleksandr Fedorovich SHCHIGOLEV 06/09/1961 Mezak Ernest Aleksandrovich Syktyvkar 05/05/1998 07/04/2005 6 ani(i) și 11 luni(i) și 3 zile(i) 2 nivel(i) de jurisdicție 3.900 22926/07 17/04/2007 Aleksey Niukolayevich NIKISHIN 15/06/1972 11/12/2002 10/11/2006 3 ani(i) și 11 luni(i) 2
nivel(i) de jurisdicție [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.
THIRD SECTION
CASE OF VORONINA AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 42139/05, 4014/06, 6331/06, 41170/06, 43842/06 and 22926/07 ) JUDGMENT STRASBOURG 21 July 2016 This judgment is final but it may be subject to editorial revision In the case of Voronina and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Helena Jäderblom, President, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judges, and Hasan Bakırcı Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 30 June 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).
Having studied the terms of the Government’s unilateral declaration in case no. 4014/06, the Court considers that the proposed declaration does not provide a sufficient basis for concluding that respect for human rights does not require it to continue its examination of this application. The declaration is therefore rejected. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the excessive length of civil proceedings. Some applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
7. The applicants complained principally that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Government claimed that the applicants had failed to exhaust domestic remedies available to them before and after the adoption of the pilot judgement Burdov v. Russia (no. 2) (no. 33509/04, ECHR 2009).
As regards the domestic remedies existing prior to the adoption of the aforementioned pilot judgment, the Court reiterates its previous finding that at the time when the applicants brought their applications to Strasbourg there was no effective remedy under Russian law capable of affording redress for the unreasonable length of civil proceedings (see Meshcheryakov v. Russia , no. 24564/04, § 36, 3 February 2011 with references therein, and Zaytsev and Others v. Russia , no. 42046/06, § 48, 25 June 2009).
As regards the domestic remedy introduced in response to the aforementioned pilot judgment, the Court reiterates it would be unfair to request the applicants whose cases have already been pending for many years in the domestic system and who have come to seek relief at the Court to bring again their claims before domestic tribunals (see, for similar reasoning, Fateyenkov and Others v. Russia , no. 44099/04 et al., 18 February 2016, with further references). In line with this principle, the Court decides to proceed with the examination of the present cases (see, mutatis mutandis , Utyuzhnikova v. Russia , no. 25957/03, §§ 48-52, 7 October 2010; compare with Fakhretdinov and Others v. Russia (dec.), no. 26716/09, § 32, 23 September 2010) and, accordingly, dismisses the Government’s non ‑ exhaustion objection.
The Government also submitted, in respect of application no. 41170/06, that the applicant in the case could no longer claim to be a victim of the violation of his right under Article 6 § 1 of the Convention. In particular, they stressed that a Russian court acknowledged a violation of the applicant’s right to have his case examined within a reasonable time and awarded him 30,000 Russian roubles (RUB, approximately 800 euros in compensation). The Court accepts that the Russian courts acknowledged, in substance, a violation of the applicant’s right under Article 6 § 1 of the Convention in relation to the length of the civil proceedings in his case. However, the redress awarded to him by the Russian courts was insufficient and manifestly unreasonable having regard to the Court’s case-law (see Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, § 204, ECHR 2006 ‑ V, Firstov v. Russia , no. 42119/04, §§ 38-39, 20 February 2014 and Shilbergs v. Russia , no. 20075/03, §§ 70-79, 17 December 2009) and taking into account the absence of a reasonable relation of proportionality between the amount of compensation awarded to the applicant and the circumstances of the case and the domestic courts’ reasoning in making the award. As the second condition – appropriate and sufficient redress – has not been fulfilled, the Court finds that the applicant in case no. 41170/06 may still claim to be a “victim” of a breach of his rights under Article 6 § 1 of the Convention on account of the length of the civil proceedings. Accordingly, this objection by the Government must be dismissed.
Turning to the examination of the present cases, the Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Kormacheva v. Russia (no. 53084/99, 29 January 2004), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant cases the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention. III.
REMAINING COMPLAINTS
16. Some applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.
The Court has examined the applications listed in the appended table and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.
It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention. IV.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
19. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Rubtsova v. Russia, no. 22554/04, §§ 30, 52, 13 January 2011, Vokhmina v. Russia, no. 26384/02, §§ 26, 37, 9 June 2005 and Plemyanova v. Russia, no. 27865/06, §§ 27, 39, 15 October 2009), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. No awards should be made in respect of applications nos. 41170/06 and 22926/07 in view of the facts that the applicants did not submit just ‑ satisfaction claims within the period established by the Court.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Rejects the Government’s request to strike application no. 4014/06 out of its list of cases under Article 37 of the Convention on the basis of the submitted unilateral declaration; 3. Declares the complaints concerning the excessive length of civil proceedings admissible, and the remainder of the applications nos. 42139/05, 6331/06, 41170/06 and 22926/07 inadmissible; 4. Holds that these complaints disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; 5. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 21 July 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Hasan Bakırcı Helena Jäderblom Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth / Date of registration Representative name and location Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 42139/05 26/10/2005 Svetlana Viktorovna VORONINA 30/04/1958 26/11/2001 20/06/2005 3 year(s) and 6 month(s) and 26 day(s) 2 level(s) of jurisdiction 1,600 4014/06 14/01/2006 Aleksandr Sergeyevich LEGKOV 24/09/1953 02/02/2000 05/10/2006 6 year(s) and 8 month(s) and 4 day(s) 2 level(s) of jurisdiction 3,000 6331/06 14/12/2005 Avgustin Aleksandrovich GURNOV 12/08/1946 05/05/2000 15/03/2007 6 year(s) and 10 month(s) and 11 day(s) 2 level(s) of jurisdiction 3,900 41170/06 18/08/2006 Roman Grigoryevich KHIZVER 26/06/1942 30/12/2002 04/03/2010 7 year(s) and 2 month(s) and 5 day(s) 2 level(s) of jurisdiction 43842/06 23/11/2004 Aleksandr Fedorovich SHCHIGOLEV 06/09/1961 Mezak Ernest Aleksandrovich Syktyvkar 05/05/1998 07/04/2005 6 year(s) and 11 month(s) and 3 day(s) 2 level(s) of jurisdiction 3,900 22926/07 17/04/2007 Aleksey Niukolayevich NIKISHIN 15/06/1972 11/12/2002 10/11/2006 3 year(s) and 11 month(s) 2 level(s) of jurisdiction [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.