SABODASH v. UKRAINE and 1 other application

Comunicat la 23 august 2016 CIFTH SECȚIUNE Cereri nr. 28052/13 și 32899/13 Oleg Petrovych SABODASH împotriva Ucrainei și Zinayida Sergiyivna NADTOCHIY împotriva Ucrainei depuse la 16 aprilie 2013 și, respectiv, 1 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în primul caz, dl Oleg Petrovych Sabodash, este un național ucrainean care s-a născut în 1970 și trăiește în Kherson. Reclamantul în al doilea caz, dna Zinayida Sergiyivna Nadtochiy, este un național ucrainean care s-a născut în 1928 și trăiește în Sumy. Aplicația 28052/13 Sabodash c. Ucraina Reclamantul a depus în judecată domnului și doamna S., ocupanții unui apartament vecin, pentru daune pentru pierderea pe care se presupunea că l-au cauzat prin a ajuta la demolirea unei extindere la apartamentul său. La 14 iulie 2011, Curtea de district Kherson Komsomolsky a respins cererea reclamantului din cauza faptului că partea suplimentară a apartamentului a fost construită ilegal. La 27 septembrie 2011, Curtea Regională de Apel Kherson a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a pronunțat o nouă hotărâre. Curtea de Apel a acordat reclamantului 9,659 Hrvnias ucrainene (UAH) în daune și 411 în costuri. A constatat că acuzații, în procedură de demolare a prelungirii, au acționat fără autorizație legală și fără a informa reclamantul. De asemenea, nu i-au dat înapoi, proprietarul de drept, materialul rămas după dezmembrarea lucrărilor de construcție. Momentul de expirare a recursului și hotărârea Curții de Apel a devenit finală la 17 octombrie 2011. În martie 2012, acuzații au plătit integral datoria hotărârii. La o dată neespecificată, biroul procurorului regional Kherson a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții de Apel. Biroul procurorului a declarat că intervenia în numele acuzaților pentru că erau pensionari și erau într-o situație financiară dificilă. A solicitat să se prelungească un recurs, deoarece a învățat doar despre hotărârea Curții de Apel din cauza unei plângeri depuse de dna S. Reclamantul însuși a făcut o estimare a situației financiare a acuzaților. El a afirmat că aceasta includea venitul lunar între 2000 și 3.000 UAH. El a afirmat, de asemenea, că au avut economii, așa cum se arată prin faptul că au fost în poziția de a plăti datoria de judecată ca o sumă forfetară, fără a avea nevoie să-l stabilească în rate. El estimează că costul pregătirii și depunerea unui apel asupra punctelor de drept a fost până la 695 UAH în total. La 11 mai 2012, Curtea Civilă și Penală Specializată Superioră („HSC”) a prelungit termenul pentru recurs în acest caz, declarând că există „deriuri valabile” pentru o prelungire și a acceptat, de asemenea, recursul de examinare în fond. La 10 iunie 2012, reclamantul a depus un răspuns la recurs, susținând că permiterea acestuia ar fi contrar principiului certitudinei juridice recunoscută în jurisprudența Curții. La 24 octombrie 2012, HSC a anulat hotărârea Curții de Apel și a susținut hotărârea și raționamentul instanței de primă instanță. Cererea nr. 32899/13 Nadtochiy c. Ucraina Grant de terenuri municipale reclamantului La 4 iunie 2008, Consiliul Municipal Sumy a acordat reclamantului o parcelă de teren pentru construcția unei case. Terenul a fost acordat gratuit ca parte a procesului de privatizare. La 17 septembrie 2008 a obținut un certificat de proprietate pentru teren. Primul set de proceduri La 22 august 2011, procurorul regional Sumy a introdus o cerere în numele Direcției Regionale Sumy a Comitetului de Stat privind terenurile împotriva reclamantului, cu Consiliul Municipal Sumy ca terță parte, în căutarea de a-și revoca dreptul la teren și certificatul de proprietate a sa declarat invalid din motivul că utilizarea desemnată a terenului a contrazis planul de zonaj general al orașului. De asemenea, acesta a afirmat că reclamantul, în contradicție cu acordul cu consiliul municipal, nu a început construcția pe teren în termen de un an de la obținerea certificatului de proprietate. La 12 ianuarie 2012, Curtea de District Sumy Kovpakivsky („Tribunalul de District”) a respins cererea procurorului ca fiind nefondată. Curtea a constatat că alocarea terenurilor nu a contrazis planul municipal de zonare. Curtea a stabilit, de asemenea, că reclamantul nu a respectat contractul cu consiliul municipal deoarece nu a început construcția unei case în termen de doi ani. Cu toate acestea, instanța a concluzionat că neutilizarea terenurilor în funcție de utilizarea sa desemnată nu a furnizat motive de revocare a titlului de proprietate. La 9 februarie 2012, Curtea de Apel Regională Sumy („Curtea de Apel”) a respins un recurs de către procuror și a susținut hotărârea instanței. Pe lângă aprobarea constatărilor instanței de primă instanță, Curtea de Apel a susținut, de asemenea, că instanțele administrative au declarat că normele prin care consiliile municipale impun noii proprietari de teren să înceapă construcția lor sunt ilegale. De asemenea, a susținut că certificatul de proprietate nu a putut fi declarat invalid deoarece procurorul nu a contestat decizia Consiliului municipal din 4 iunie 2008 de a acorda terenului reclamantului, care a constituit baza certificatului de proprietate. La 29 februarie 2012, procurorul regional Sumy a adus o nouă cerere în numele Direcției Regionale Sumy a Comitetului de Stat pentru Teren și Inspectorarea Regională a Agriculturii împotriva reclamantului și a consiliului municipal ca acuzați și a Direcției Orașului Sumy a Comitetului de Stat pentru Teren, în scopul de a declara hotărârea consiliului municipal de a acorda terenuri reclamantului ca fiind ilegal, de a declara certificatul de proprietate ei invalid și de a face ca terenul să fie returnat la Sumy City. Curtea de District a acordat reclamația din cauza faptului că consiliul municipal nu a reușit să elaboreze un plan de zonare detaliat și limite specifice de construcție, neîndeplinind astfel interesele comunității. În plus, nu a fost posibil pentru acest motiv să se verifice dacă terenul reclamantului respectă aceste limite. Consiliul municipal nu a demonstrat, de asemenea, că terenurile au fost alocate în mod legal. Curtea de District a respins argumentul reclamantului că acțiunea a fost interzisă în temeiul statutului de limită deoarece procurorul a descoperit încălcarea legislativă în iunie 2011. Reclamantul a invocat, susținând în special că hotărârea Curții de District a contrazis concluziile instanțelor în primul set de proceduri. La 6 septembrie 2012 și, respectiv, 18 ianuarie 2013, Curtea de Apel și HSC au susținut hotărârea Curții de District. că intervenția procurorului public în sprijinul adversarilor săi și prelungirea termenului de apel al procurorului au fost contrar principiilor egalității armelor și certitudinea juridică. El plânge, de asemenea, că anularea hotărârii finale în favoarea sa a fost contrară articolului 1 din Protocolul nr. 1. Reclamantul se plânge că a fost privată de proprietatea ei în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Întrebări către părți privind cazul nr. 28052/13 A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special: Intervenția procurorului în cazul reclamantului a subminat apariția unui proces echitabil și a principiului egalității armelor (a se vedea Menchinskaya c. Rusia, nr. 42454/02, §§ 35-40, 15 ianuarie 2009)? Principiul certitudinii juridice a fost încălcat de deciziile de reînnoire a termenului de depunere a apelului procurorului și de a anula o hotărâre finală și obligatorie în favoarea reclamantului (a se vedea Ponomaryov c. Ucraina , nr. 3236/03, 3 aprilie 2008)? Întrebări privind ambele cazuri Pentru ambele solicitante, a existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1?

Communicated on 23 August 2016

FIFTH SECTION

Applications nos. 28052/13 and 32899/13

Oleg Petrovych SABODASH against Ukraine

and Zinayida Sergiyivna NADTOCHIY against Ukraine

lodged on 16 April 2013 and 1 April 2013 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicant in the first case, Mr Oleg Petrovych Sabodash, is a Ukrainian national who was born in 1970 and lives in Kherson.

The applicant in the second case, Ms Zinayida Sergiyivna Nadtochiy, is a Ukrainian national who was born in 1928 and lives in Sumy.

Application 28052/13 Sabodash v. Ukraine

The applicant sued Mr and Mrs S., the occupants of a neighbouring flat, for damages for the loss they had allegedly caused him by helping to dismantle an extension to his flat.

The defendants were represented by a lawyer at the trial.

On 14 July 2011 the Kherson Komsomolsky District Court rejected the applicant’s claim on the grounds that the additional part of the flat had been built illegally.

On 27 September 2011 the Kherson Regional Court of Appeal quashed the first-instance court’s judgment and delivered a new judgment. The Court of Appeal awarded the applicant 9,659 Ukrainian hrvnias (UAH) in damages and UAH 411 in costs. It found that the defendants, in proceeding to dismantle the extension, had acted without lawful authorisation and without informing the applicant. They had also failed to hand back to him, the rightful owner, the material that had been left after dismantling the building work.

The time-limit for an appeal expired and the Court of Appeal’s judgment became final on 17 October 2011. In March 2012 the defendants paid the judgment debt in full.

On an unspecified date the Kherson regional prosecutor’s office lodged an appeal on points of law against the Court of Appeal’s judgment. The appeal was dated 5 April 2012. The prosecutor’s office stated that it was intervening on behalf of the defendants because they were pensioners and were in a difficult financial situation. It asked for the time-limit for an appeal to be extended as it had only learned about the Court of Appeal’s judgment on 4 April 2012 from a complaint by Mrs S.

The applicant himself made an estimate of the defendants’ financial situation. He said it included monthly income of between UAH 2,000 and 3,000. He also alleged that they had savings, as shown by the fact that they had been in a position to pay the judgment debt as a lump sum without needing to settle it in installments. He estimated that the cost of preparing and lodging an appeal on points of law was up to UAH 695 in total.

On 11 May 2012 the Higher Specialised Civil and Criminal Court (“the HSC”) extended the time-limit for an appeal in the case, stating that there were “valid reasons” for an extension. It also accepted the appeal for examination on the merits.

On 10 June 2012 the applicant lodged a reply to the appeal, arguing that allowing it would be contrary to the principle of legal certainty recognised in the Court’s case-law.

On 24 October 2012 the HSC quashed the Court of Appeal’s judgment and upheld the first-instance court’s judgment and reasoning.

Application no. 32899/13 Nadtochiy v. Ukraine

1.

Grant of municipal land to the applicant

On 4 June 2008 Sumy Municipal Council granted the applicant a plot of land for the construction of a house. The land was granted free of charge as part of the process of privatisation. On 17 September 2008 she obtained an ownership certificate for the land.

2.

First set of proceedings

On 22 August 2011 the Sumy regional prosecutor brought a claim on behalf of the Sumy Regional Directorate of the State Land Committee against the applicant, with Sumy Municipal Council as a third party, seeking to have her right to the land revoked and her ownership certificate declared invalid on the grounds that the designated use of the land contradicted the city’s general zoning plan. It also stated that the applicant, contrary to the agreement with the municipal council, had failed to begin construction on the land within one year of obtaining the ownership certificate.

On 12 January 2012 the Sumy Kovpakivsky District Court (“the District Court”) dismissed the prosecutor’s claim as unsubstantiated. The court found it established that the allocation of the land had not contradicted the municipal zoning plan. The court also established that the applicant had not kept to the contract with the municipal council because she had failed to begin construction of a house within two years. However, the court concluded that failure to use land according to its designated use did not provide grounds to revoke an ownership title.

On 9 February 2012 the Sumy Regional Court of Appeal (“the Court of Appeal”) dismissed an appeal by the prosecutor and upheld the fist-instance court’s judgment. In addition to endorsing the first-instance court’s findings, the Court of Appeal also held that administrative courts had declared that rules by which municipal councils imposed an obligation on new owners of land to start construction on it were unlawful. It also held that the ownership certificate could not be declared invalid because the prosecutor had not challenged the municipal council’s decision of 4 June 2008 to grant the land to the applicant, which had been the basis for the ownership certificate.

3.

Second set of proceedings

On 29 February 2012 the Sumy regional prosecutor brought a new claim on behalf of the Sumy Regional Directorate of the State Land Committee and Regional Agriculture Inspectorate against the applicant and the municipal council as defendants and the Sumy City Directorate of the State Land Committee, seeking to declare the municipal council’s decision of 2008 to grant land to the applicant as unlawful, to declare her ownership certificate invalid and to have the land returned to Sumy City.

The District Court granted the claim on the grounds that the municipal council had failed to develop a detailed zoning plan and specific construction limits, thereby failing to serve the interests of the community. Moreover, it was not possible for that reason to verify whether the applicant’s land complied with such limits. The municipal council had also failed to prove that the land had been allocated lawfully.

The District Court rejected the applicant’s argument that the action was time-barred under the statute of limitations because the prosecutor had discovered the legislative breach in June 2011.

The applicant appealed, arguing in particular that the District Court’s judgment had contradicted the findings of the courts in the first set of proceedings.

On 6 September 2012 and 18 January 2013 respectively the Court of Appeal and the HSC upheld the District Court’s judgment.

COMPLAINTS

Application no. 28052/13

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention

that the public prosecutor’s intervention in support of his opponents and the extension of the time-limit for the prosecutor’s appeal were contrary to the principles of equality of arms and legal certainty.

He also complains that the quashing of the final judgment in his favour was contrary to Article 1 of Protocol No. 1.

Application no. 32899/13

The applicant complains that she was deprived of her property in breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Questions concerning case no. 28052/13

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular:

–

Did the prosecutor’s intervention in the applicant’s case undermine the appearance of a fair trial and the principle of equality of arms (see

Menchinskaya v. Russia

, no. 42454/02, §§ 35-40, 15 January 2009)?

–

Was the principle of legal certainty breached by the decisions to renew the time-limit for lodging the prosecutor’s appeal and to quash a final and binding judgment in the applicant’s favour (see

Ponomaryov v. Ukraine

, no.

3236/03, 3 April 2008)?

2.

Questions concerning both cases

For both applicants, has there been an interference with the peaceful enjoyment of their possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol

No. 1 to the Convention? If so, was that interference in compliance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1?