CtEDO 05.09.2016 Auto

TEMIRSULTANOVY v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
05.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TEMIRSULTANOVY v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 septembrie 2016 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 70571/13 Baret TEMIRSULTANOVA și Kiysa TEMIRSULTANOVA împotriva Rusiei depusă la 15 octombrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții sunt dna Baret Temirsultanova și dna Kiysa Temirsultanova, care s-au născut în 1959 și trăiesc în Tsotsi-Yurt (de asemenea, Tsotsin-Yurt), Chechenia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Tagir Shamsudinov, un avocat practicant în Grozny. Primul reclamant este soția dlui Khuseyn (de asemenea Khusayn) Temirsultanov, care s-a născut în 1952. Al doilea reclamant este soția dlui Khasan (de asemenea scrisă ca Khaseyn) Temirsultanov și a mamei dlui Movldi Temirsultanov, care s-au născut în 1956 și, respectiv, 1981. Suprafața fraților Temirsultanov și a dlui Movldi Temirsultanov La ora 12.15, la 5 martie 2001 (în documentele prezentate data a fost, de asemenea, indicată la 4 martie 2001) un grup de aproximativ treizeci de militari în uniformele de camuflaj au sosit la casele reclamanților la 50 de ani. Strada Gagarina din Tsotsi-Yurt în transportatorii de personal blindat (APC). Servicii au vorbit rusesc neprezentat și purtau casca militară; unele dintre acestea purtau balaclave. După rupere în casele reclamanților, care au fost situate unii lângă alții și au împărtășit aceeași curte, servitorii au forțat dl Khuseyn Temirsultanov, dl. Khasan Temirsultanov și dl Movldi Temirsultanov din exterior, apoi le-au pus într-unul dintre APC și au condus la o destinație necunoscută. Locul în care rudele reclamanților au rămas necunoscute de atunci. Răpirea lor a avut loc în prezența reclamanților și a vecinilor lor. Investigarea oficială privind răpirea Dimineața din 5 martie 2001, reclamanții au mers la biroul comandantului districtului Kurchaloy ( „омендатура” și au raportat incidentul. La 14 august 2001, biroul procurorului interdistrict Argun ( „Argun interdistrict”) a deschis cazul penal nr. 39058 în temeiul articolului 126 din Codul penal (abducție). La o dată neespecificată în 2001 (data este ilegibilă) investigatorii au interogat primul reclamant. Declarația sa înaintea investigatorilor a fost similară cu contul evenimentelor pe care le-a prezentat Curtea. La 14 octombrie 2001, ancheta a fost suspendată pentru neidentificarea infractorilor. Această decizie a fost anulată la 24 martie 2005 și a fost reluată procedura. Ancheta a fost din nou suspendată la 24 aprilie 2005. Reclamanții au fost informați cu privire la această decizie printr-o scrisoare care a declarat, în special, că, deși ancheta în acest caz a fost suspendată, activitățile de căutare operaționale pentru a stabili locul în care au dispărut persoanele dispărute sunt încă în curs de desfășurare. Ulterior, ancheta a fost reluată la 15 martie 2010, suspendată la 17 mai 2010, a reluat din nou la 26 iulie 2011 și 13 septembrie 2011, suspendată la 26 august 2011 și 13 octombrie 2011, iar apoi a reluat la 24 ianuarie 2012. La 27 martie 2005, anchetatorii au inspectat locul crimei. Nu au fost colectate dovezi. Între 27 și 28 martie 2005 au fost interogați o serie de martori, inclusiv reclamanții. Martorii au susținut că în noaptea de 4 5 martie 2001 au auzit fie sunetul vehiculelor militare grele din afara sau au văzut APC și un grup mare de militari în uniforme militare lângă casele de familie Temirsultanovs. Reclamanții și fiicele lor, dna M.T. și dna K.T., au susținut că au fost martori direct a răpirii. Declarațiile lor cu privire la circumstanțele evenimentului sunt similare cu conturile pe care le-au prezentat Curții. La 28 martie 2005, al doilea reclamant a primit statutul de victimă în acest caz. La 9 aprilie 2005, și din nou în martie 2010, investigatorii au solicitat ca o serie de agenții de aplicare a legii și instituțiile medicale să le informeze dacă au arestat sau reținut rudele dispărute ale reclamanților sau dacă le-au oferit ajutor medical. Nu s-a primit niciun răspuns afirmativ. La 4 martie 2010, prima reclamantă a solicitat ca anchetatorii să o informeze despre progresele înregistrate în cadrul procedurii penale. Rezultatul acestei cereri este necunoscut. La 3 și 4 mai 2010, anchetatorii au pus din nou la îndoială reclamanții și fiica primului reclamant, dna M.T. Ei au reiterat declarațiile lor anterioare cu privire la circumstanțele răpirii. La 3 mai 2010, investigatorii au luat de la primul reclamant mai multe articole de haine aparținând soțului ei dispărut și au ordonat să fie efectuate o examinare biologică forense expertă a obiectelor. Examinarea nu a furnizat urme genetice. La 8 august 2011, anchetatorii au inspectat din nou locul crimei. La 24 și 25 august 2011 au fost interogați mai mulți martori. Conținutul declarațiilor lor nu este clar, deoarece înregistrările prezentate sunt incomplete. La 8 aprilie 2013, prima reclamantă a solicitat ca investigatorii să o informeze despre progresele înregistrate în cazul penal. În răspuns, a primit o scrisoare care a declarat că a fost liberă să apară la biroul investigatorilor în persoană și să se familiarizeze cu documentul de caz. Se pare că ancheta este încă în așteptare. În baza articolului 2 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului la viață al dlui Khuseyn Temirsultanov, al dlui Khasan Temirsultanov și al dlui Movldi Temirsultanov și susțin că circumstanțele răpirii lor indică faptul că infractorii erau agenți de stat. Reclamanții se plâng, invocând art. 3 din Convenție, că suferă de dificultăți mentale severe din cauza indiferenței demonstrate de autoritățile în ceea ce privește răpirea și dispariția ulterioară a rudelor lor apropiate și nerespectarea statului de a efectua o anchetă eficace asupra incidentului. Reclamanții susțin că detenția necunoscută a rudelor lor încălcă toate garanțiile prevăzute la art. 5 din Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 2 din Convenție. Reclamanții au respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? În special, au existat reclamanții „întârzieri excesive sau neexplicate” în prezentarea plângerilor la Curte după răpirea rudelor lor, și au existat întârzieri considerabile de timp sau întârzieri semnificative și întârzieri semnificative în activitatea investigativă care ar putea avea un impact asupra aplicării limitei de șase luni (a se vedea mutatis mutandis) Varnava și alții Turcia [GC], nos. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, §§ 162, 165 și 166, CEDH 2009 și Doshuyeva și Yusupov c. Rusia (dec.), nr. 58055/10, CEDH 31 mai 2016)? Reclamanții sunt invitați să furnizeze explicații pentru întârzierea în depunerea cererii lor la Curte, precum și copii ale documentelor care reflectă corespondența lor cu autoritățile în legătură cu răpirea rudelor lor. având în vedere: numeroase hotărâri anterioare ale Curții în care încălcarea articolului 2 din Convenție au fost găsite atât în ceea ce privește disparițiile rudelor reclamanților, ca urmare a detenției lor de către membrii neidentificați ai forțelor de securitate, cât și nerespectarea unei anchete eficace (a se vedea, printre exemple recente, Aslakhanova și alții c. Rusia, nos. 2944/06, 830/07, 50184/07, 332/08 și 42509/10, 18 decembrie 2012 și Mikiyeva și alții c. Rusia , nr. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 și 15695/11, 30 ianuarie 2014); și; similaritatea prezentei cereri cu cazurile menționate mai sus, așa cum se poate observa din depunerile reclamanților și rezultatele intermediare ale anchetei, (a) Reclamanții au făcut un caz prima facie că rudele lor au fost arestate de polițiștii de stat în cursul unei operații de securitate? (b) Dacă este cazul, se poate muta sarcina dovezii către Guvern în ceea ce privește furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare a circumstanțelor răpirii rudelor reclamanților și a dispariției ulteriore (a se vedea, mutatis mutandis Varnava și alții, citate mai sus, §§ 181-84, și Tanıș și alții c. Turcia , nr. 65899/01, § 160, ECHR 2005-VIII))? Guvernul este în măsură să respingă argumentele reclamanților că agenții de stat au fost implicați în răpire prin prezentarea documentelor care sunt în posesia lor exclusivă sau prin furnizarea, prin alte mijloace, o explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentului? (c) Dreptul la viață, astfel cum este garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în ceea ce privește rudele lipsă ale reclamanților? (d) Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), a fost investigația efectuată de autoritățile interne cu privire la dispariția rudelor dispărute ale reclamanților suficient pentru a îndeplini obligația lor de a efectua o anchetă eficace, astfel cum se prevede la art. 2 din convenție? Suferința mentală a reclamanților în legătură cu dispariția rudelor lor apropiate și a presupusului indiferență al autorităților în acest sens și a presupusului fapt că nu au efectuat o investigație eficace asupra dispariției lor a fost suficient de gravă pentru a constitui tratamente inumane și degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, a existat încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamanții? Rudele lipsă ale reclamanților au fost private de libertate în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, o astfel de privare a fost compatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 5 §§ 1-5 din Convenție? Reclamanții au la dispoziția lor căile de recurs interne efective în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 2 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție? În conformitate cu dispozițiile articolului 38 din Convenție, guvernul este solicitat să furnizeze următoarele informații: (a) orice informație, susținută de documente relevante, care este capabilă să refuteze acuzațiile reclamanților că rudele lor dispărute au fost răpite de serviciile de stat; și, în orice caz, (b) o listă completă (în ordine cronologică) a tuturor măsurilor de investigare luate în legătură cu plângerile reclamanților cu privire la dispariția rudelor lor dispărute, indicând datele și autoritățile implicate, precum și un scurt rezumat al constatărilor; precum și: (c) copii ale documentelor respective din dosarul de anchetă care sunt necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale acuzațiilor și pentru evaluarea eficacității anchetei penale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă