CtEDO 23.09.2016 Auto

AKHYADOVA AND OTHERS v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
23.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AKHYADOVA AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 23 septembrie 2016 SECȚIUNE TERZă cererea nr. 73542/14 Dagma AKHYADOVA și alții împotriva Rusiei depusă la 15 noiembrie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților sunt: Dna Dagma (de asemenea precizată ca Dagman) Akhyadova, care s-a născut în 1954; dna Khava Akhyadova, care s-a născut în 1976; dna Madina Akhyadova, care s-a născut în 1983; dna Khalimat Akhyadova, care s-a născut în 1991; Dl Adam Akhyadov, care s-a născut în 1994; dna Eset Sabirova, care s-a născut în 2001; și dna Ramnat Sabirova, care s-a născut în 2002. Reclamanții locuiesc în Vedeno, Chechenia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de Materi Chechni, o ONG cu sediul în Cecenia. Primul reclamant este mama doamnei Bariyat (denumit, de asemenea, Bariya și cunoscut sub numele de Makka) Akhyadova, care s-a născut în 1981. Al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant sunt surorile și fratele ei. A șasea și al șaptelea solicitanți sunt copiii ei. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Abducția doamnei Bariyat Akhyadova La 6 octombrie 2004, la ora 4 a.m., a sosit un grup de aproximativ zece soldați în uniformă de camuflaj, la 31 Lugovaya Street, în Vedeno, într-o UAZ (comprimatka ) minivan și o mașină UAZ fără numere de înmatriculare. Servitorii au vorbit rus și purtau balaclave. Au făcut o intrare forțată în casă, a arestat doamna Bariyat Akhyadova și a luat-o în unul dintre vehiculele la o destinație necunoscută. La 8 octombrie 2004, la aproximativ 12 prânz, probabil, același grup de servitori armați în uniformele de camuflaj și balaclave a ajuns din nou la casa reclamanților. Ei au căutat copiii dnei Bariyat Akhyadova (al șaselea și al șaptelea solicitanți) și nu i-au găsit în casă. Locația dnei Bariyat Akhyadova a rămas necunoscută de la data răpirii ei. Răpirea a avut loc în prezența reclamanților. Investigația oficială privind răpirea Imediat după răpirea, reclamanții au informat autoritățile acesteia și au solicitat deschiderea unei anchete penale. La 11 noiembrie 2004, biroul procurorului din districtul Vedeno ( La 12 noiembrie 2004, primul reclamant a fost acordat statutul de victimă în acest caz. A fost interogat în ziua următoare și a furnizat investigatorilor de detalii privind răpirea, care au fost similare cu cele specificate mai sus. La 15 noiembrie 2004, investigatorii au interogat tatăl dnei Bariyat Akhyadova (domnul L.-A.A.). Declarația sa către investigatori a fost similară cu contul pe care reclamantul i-a dat Curtei. La 11 ianuarie 2005, ancheta în cauză a fost suspendată pentru neidentificarea infractorilor. A fost reluată la o dată neespecificată, suspendată la 21 februarie 2008, apoi reluată la 10 iunie 2014 și suspendată la 10 septembrie 2014. La 4 decembrie 2006, 3 august 2007 și 23 iunie 2014, anchetatorii au întrebat din nou primul reclamant. Ea și-a confirmat declarația anterioară cu privire la circumstanțele răpirii și a susținut, în plus, că o lună înainte de incident, o dată în septembrie 2004, noaptea, un grup de servitori armați în uniformă de camuflaj s-a rupt în casa ei de familie, a căutat în locație, apoi a cerut scuze pentru neplăceri și a plecat. Ea a declarat în continuare că două zile după răpire, la 8 Octombrie 2004, un grup de polițiști în uniformă de camuflaj a sosit la casa ei de familie într-o mașină UAZ și un transportator blindat de personal (APC). Servitorii au căutat copiii minori ai dnei Bariyat Akhyadova și apoi au plecat. Ea a adăugat că a văzut ulterior APC intrarea în clădirea comandantului militar Vedeno. Se pare că ancheta este încă în așteptare. Procedura împotriva investigatorilor La 3 aprilie 2014, primul reclamant a depus o plângere la Curtea de District Vedeno care a contestat hotărârea din 21 februarie 2008 de suspendare a anchetei și nu a luat măsuri de bază. La 11 iunie 2014, instanța a respins plângerea după constatarea că la 10 Iunie 2014 autoritățile de supraveghere au anulat decizia în cauză și au ordonat reluarea anchetei penale. În baza articolului 2 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului la viață al dnei Bariyat Akhyadova și susțin că circumstanțele răpirii ei indică faptul că infractorii erau agenți de stat. Reclamanții se plâng, invocând art. 3 din Convenție, că suferă de dificultăți mentale severe din cauza indiferenței demonstrate de autoritățile în ceea ce privește răpirea și dispariția ulterioară a rudei lor apropiate și a eșecului statului de a efectua o anchetă eficace asupra incidentului. Reclamanții susțin că detenția necunoscută a rudei lor încălcă toate garanțiile prevăzute la art. 5 din Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolelor 2 și 5 din Convenție. Reclamanții au respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? În special, au existat reclamanții „întârzieri excesive sau neexplicate” în prezentarea plângerilor la Curte după răpirea rudei lor și au existat scaduri considerabile de timp sau întârzieri semnificative și întârzieri semnificative în activitatea de investigație care ar putea avea un impact asupra aplicării limitei de șase luni (a se vedea mutatis mutandis) Varnava și alții Turcia [GC], nr. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, §§ 162, 165 și 166, CEDH 2009)? Reclamanții sunt invitați să furnizeze o explicație pentru întârzierea depunerii plângerii sale la Curte și să furnizeze autoritățile exemplare ale corespondenței (și documentelor conexe) cu privire la răpirea rudei lor. Având în vedere: numeroase hotărâri anterioare ale Curții în care au fost constatate încălcări ale articolului 2 din Convenție în ceea ce privește atât disparițiile rudelor reclamanților ca urmare a detenției lor de către membrii neidentificați ai forțelor de securitate, cât și faptul că nu au efectuat o anchetă eficace (a se vedea, printre exemple recente, Aslakhanova și Altele v. Rusia, nr. 2944/06, 8300/07, 50184/07, 332/08 și 42509/10, 18 decembrie 2012 și Mikiyeva și alții v. Rusia , nr. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 și 15695/11, 30 ianuarie 2014); și; similaritatea prezentei cereri la cazurile menționate mai sus, astfel cum se poate observa din observațiile reclamanților și rezultatele intermediare ale anchetei, (a) Reclamanții au făcut un caz prima facie în care rudele lor au fost arestate de către polițiștii de stat în cursul unei operațiuni de securitate? (b) Dacă este cazul, se poate muta sarcina dovezii către Guvern în ceea ce privește furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare a circumstanțelor răpirii și dispariției rudei reclamanților (a se vedea mutatis mutandis Varnava și alții) citat mai sus, §§ 181-84 și Tanıș și alții c. Turcia , nr. 65899/01 , § 160, ECHR 2005-VIII))? Guvernul sunt în măsură să respingă argumentele reclamanților că agenții de stat au fost implicați în răpire prin prezentarea documentelor care sunt în posesia lor exclusivă sau prin furnizarea de alte mijloace o explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentului? (c) Dreptul la viață, astfel cum este garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în ceea ce privește rudele lipsă ale reclamanților? (d) Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), a fost investigația efectuată de autoritățile interne cu privire la dispariția reclamanților lipsește suficient pentru a îndeplini obligația lor de a efectua o anchetă eficace, conform articolului 2 din convenție? Suferința mentală a reclamanților în legătură cu dispariția relației lor apropiate și a presupusului indiferență al autorităților în acest sens și a presupusului fapt că nu au efectuat o investigație eficace asupra dispariției a fost suficient de gravă pentru a constitui tratamente inumane și degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, a existat încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamanții? A lipsit reclamanții de libertate în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? În cazul în care o astfel de privație a fost compatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 5 §§ 1-5 din Convenție? Reclamanții au la dispoziția lor căile de recurs interne efective în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolelor 2 și 5 din convenție, conform articolului 13 din convenție? În conformitate cu dispozițiile articolului 38 din convenție, guvernul este solicitat să furnizeze următoarele informații: (a) orice informație, susținută de documente relevante, care este capabilă să refuteze acuzațiile reclamanților că rudele lor lipsă au fost răpite de către serviciile de stat; și, în orice caz, (b) o listă completă (în ordine cronologică) a tuturor măsurilor de investigare luate în legătură cu plângerile reclamanților cu privire la dispariția relativului lor lipsă, indicând datele și autoritățile implicate, precum și un scurt rezumat al constatărilor; precum și: (c) copii ale documentelor respective din dosarul de anchetă care sunt necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale acuzațiilor și pentru evaluarea eficacității anchetei penale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă