Comunicat la 5 septembrie 2016 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 71383/13 Imani DANGIRIYEVA și Rizvan DANGIRIYEV împotriva Rusiei depusă la 25 octombrie 2013 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții sunt dna Imani Dangiriyeva („primul reclamant”) și dl Rizvan Dangiriyev („al doilea reclamant”), care s-au născut în 1958 și 1980 și, respectiv, locuiesc în Geldagan (de asemenea, Geldagana), cunoscut sub numele de satul Novaya Zhizn, Chechenia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de Materi Chechni, o ONG bazată în Chechenia. Reclamanții sunt soția și fiul dlui Takhir Dangiriyev, care s-a născut în 1956. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În noaptea 27-28 iulie 2002, dl Dangiriyev și membrii familiei sale au fost acasă la 22 strada Nuradilova din Geldagan, Chechenia, când între miezul nopții și 1 a.m. un grup de aproximativ zece soldați care purtau uniforme de camuflaj și balaclave au intrat în casa lor. Servitorii vorbeau rus, unul dintre ei nu purtaba balaclava si avea o aspecte slave. Servicii au cercetat sediul, apoi l-au fortat pe domnul Dangiriyev afara si l-au dus la o destinatie necunoscuta. În iunie 2005, o persoană neidentificată a contactat ruda reclamanților, dl S.D., și i-a dat o listă cu șapte persoane care au fost răpite de forțele federale și care au fost încă în viață, dar fiind reținute în detenție în Grozny. Numele dlui Dangiriyev a fost pe listă. Reclamanții au prezentat aceste informații anchetatorilor (a se vedea mai jos). Locul dlui Dangiriyev a rămas necunoscut de la data răpirii sale. Răpirea sa a avut loc în prezența membrilor familiei sale. Ancheta oficială privind răpirea La 29 iulie 2002, prima reclamantă a informat autorităților cu privire la răpire și a solicitat deschiderea unui caz penal. Ea a fost intervievată imediat. Declarația ei era similară cu contul pe care l-a depus Curtea. În afară de asta, a spus anchetatorilor că, după răpirea de la unii dintre vecinii ei, a învățat că infractorii au sosit în sat în trei transportatori blindați de personal (APC) și că, înainte de a sparge în casa ei, au părăsit vehiculele militare undeva în apropiere. În aceeași dată, 29 iulie 2002, biroul procurorului din districtul Kurchaloy („рокуратура „урааалоевско района „еонской Ресилики ) a deschis cauza penală nr. 7573 în temeiul articolului 126 din Codul penal. La 2 august 2002, rudă a reclamanților, dl S.D., a scris procurorului checheniei care se plângea de răpire. În scrisoarea sa, el a declarat, în special, că infractorii au fost în două APC, pe care au lăsat-o la 100 de metri de la casa lui Dangiriyev. În aceeași dată, investigatorii au interogat pe dl S.D. Declarația sa despre circumstanțele răpirii a fost similară cu contul reclamanților cu privire la evenimentele. El a afirmat în plus că casa sa este situată în fața celui al dlui Dangiriyev și că în noaptea răpirii el nu a văzut vehicule militare în apropiere. La 19 septembrie 2002, primul reclamant a primit statutul de victimă și a fost interogat. Declarația sa către investigatori a fost similară cu cea prevăzută Curții. La 29 septembrie 2002, ancheta privind acest caz a fost suspendată pentru neidentificarea infractorilor. Această decizie a fost anulată la 5 iulie 2005 de către supraveghetorii și a reluat ancheta. A fost suspendată din nou la 5 august 2005, 1 septembrie 2011 și 24 februarie 2012, și a reluat la 1 august 2011, 13 octombrie 2011 și 16 iulie 2013. La 5 iulie 2005, anchetatorii l-au întrebat din nou pe dl S.D. El a confirmat declarația sa anterioară cu privire la circumstanțele răpirii și i-a informat anchetatorilor despre întâlnirea sa din iunie 2005 cu persoana neidentificată care l-a informat că dl Dangiriyev este în viață și că este reținut în detenție de către o agenție federală de aplicare a legii din Grozny (a se vedea mai sus). La 16 iulie 2005 și din nou la 29 septembrie 2011 primul reclamant a fost interogat. Ea a reiterat declarația ei anterioară cu privire la circumstanțele răpirii. La 17 iulie 2015 anchetatorii au inspectat locul crimei. La 20 iulie 2010, al doilea reclamant a solicitat ca investigatorii să-l informeze despre progresele înregistrate în cazul penal. În răspuns, el a primit o scrisoare care a afirmat că ancheta a fost suspendată, dar că activitățile operaționale de căutare au fost încă în curs în ceea ce privește acest caz. La 15 octombrie 2010, prima reclamantă a solicitat reluarea anchetei în acest caz și acordarea accesului la dosarul penal. Anchetatorii au refuzat să relueze procedura; totuși, au permis reclamantului să consulte dosarul penal. La 2 august 2011, procurorul din districtul Kurchaloy a subliniat o serie de defecte ale anchetei și a solicitat eliminarea acestora. La 23 august 2011 și din nou la 16 februarie 2012 anchetatorii au interogat al doilea reclamant; declarația sa privind circumstanțele răpirii au fost similare cu cele ale primului reclamant. La 24 august 2011, probe de sânge au fost confiscate de la al doilea reclamant și o examinare genetică (DNA) a acestor probe a fost ordonată. La 29 august 2011, anchetatorii au interogat vecinii reclamanților, dl R.Sh. și dna L.M., care au susținut că nu au fost martori direct răpirii. În noaptea răpirii ei au fost acasă și nu au auzit sunetul vehiculelor militare sau al altor sunete care indică prezența personalului militar în zonă. Dna L.M. a afirmat în plus că unii dintre locuitorii satului care locuiesc pe strada din apropiere au auzit sunetul unui APC în noaptea răpirii. Între 27 septembrie și 21 februarie 2012, anchetatorii au interogat martorii oculari la răpirea – dl M.D., dl. A.D. și dl. R.D. Declarațiile lor către investigatori au fost similare cu contul prezentat de solicitanți la Curte. Se pare că ancheta este încă în așteptare. La 17 octombrie 2011 și, respectiv, 11 iunie 2013, reclamanții au depus o plângere în fața Tribunalului orașului Gudermes care a contestat hotărârile din 1 septembrie 2011 și 24 februarie 2012 de suspendare a procedurii și a faptului că investigatorii nu au luat măsuri de bază. La 23 noiembrie 2011 și 16 iulie 2013, instanța a respins plângerea, după ce a constatat că anchetatorii au anulat mai devreme deciziile în cauză și au reluat procedura penală. La 13 august 2013, Curtea Supremă Cecenia a susținut decizia din 16 iulie 2013 în apel. În baza articolului 2 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului dlui Dangiriyev la viață și susțin că circumstanțele răpirii sale indică faptul că infractorii erau agenți de stat. Reclamanții se plâng, invocând art. 3 din Convenție, că suferă de dificultăți mentale severe din cauza indiferenței demonstrate de autoritățile în ceea ce privește răpirea și dispariția ulterioară a rudei lor apropiate și a eșecului statului de a efectua o anchetă eficace asupra incidentului. Reclamanții susțin că detenția necunoscută a rudei lor apropiate încălcă toate garanțiile prevăzute la art. 5 din Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolelor 2, 3 și 5 din Convenție. Reclamanții au respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? În special, au existat reclamanții „întârzieri excesive sau neexplicate” în prezentarea plângerilor la Curte după răpirea rudei lor, și au existat întârzieri considerabile de timp sau întârzieri semnificative și întârzieri semnificative în activitatea investigativă care ar putea avea un impact asupra aplicării limitei de șase luni (a se vedea mutatis mutandis) Varnava și alții Turcia [GC], nos. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, §§ 162, 165 și 166, CEDH 2009 și Doshuyeva și Yusupov c. Rusia (dec.), nr. 58055/10, CEDH 31 mai 2016)? Reclamanții sunt invitați să furnizeze explicații pentru întârzierea în depunerea cererii lor la Curte, precum și copii ale documentelor care reflectă corespondența lor cu autoritățile în legătură cu răpirea rudei lor. având în vedere: numeroase hotărâri anterioare ale Curții în care încălcarea articolului 2 din Convenție au fost găsite atât în ceea ce privește disparițiile rudelor reclamanților, ca urmare a detenției lor de către membrii neidentificați ai forțelor de securitate, cât și nerespectarea unei anchete eficace (a se vedea, printre exemple recente, Aslakhanova și alții c. Rusia, nos. 2944/06, 830/07, 50184/07, 332/08 și 42509/10, 18 decembrie 2012 și Mikiyeva și alții c. Rusia , nr. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 și 15695/11, 30 ianuarie 2014); și; similaritatea prezentei cereri cu cazurile menționate mai sus, așa cum se poate observa din depunerile reclamanților și rezultatele intermediare ale anchetei, (a) Reclamanții au făcut un caz prima facie în care rudele lor au fost arestate de serviciile de stat în cursul unei operații de securitate? (b) Dacă da, poarta dovezii poate fi mutată către Guvern în ceea ce privește furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare a circumstanțelor răpirii rudei reclamanților și a dispariției ulteriore (a se vedea, mutatis mutandis Varnava și alții, citate mai sus, §§ 181-84; Tanıș și alții c. Turcia , nr. 65899/01, § 160, ECHR 2005-VIII))? Guvernul este în măsură să respingă argumentele reclamanților că agenții de stat au fost implicați în răpire prin prezentarea documentelor care sunt în posesia lor exclusivă sau prin furnizarea, prin alte mijloace, o explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentului? (c) Dreptul la viață, astfel cum este garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în ceea ce privește rudele lipsă ale reclamanților? (d) Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), a fost investigația efectuată de autoritățile interne cu privire la dispariția reclamanților lipsește suficient pentru a îndeplini obligația lor de a efectua o anchetă eficace, conform articolului 2 din convenție? Suferința mentală a reclamanților în legătură cu dispariția rudei lor apropiate și a presupusului indiferență al autorităților în acest sens și a presupusului fapt că nu a efectuat o investigație eficace asupra dispariției sale a fost suficient de gravă pentru a constitui tratamente inumane și degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, a existat încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamanții? A lipsit reclamanții de libertate în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? În cazul în care o astfel de privație a fost compatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 5 §§ 1-5 din Convenție? Reclamanții au la dispoziția lor căile de recurs interne efective în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2, 3 și 5, conform articolului 13 din convenție? În conformitate cu dispozițiile articolului 38 din convenție, guvernul este solicitat să furnizeze următoarele informații: (a) orice informație, susținută de documente relevante, care este capabilă să refuteze acuzațiile reclamanților că rudele lor lipsă au fost răpite de către serviciile de stat; și, în orice caz, (b) o listă completă (în ordine cronologică) a tuturor măsurilor de investigare luate în legătură cu plângerile reclamanților cu privire la dispariția relativului lor lipsă, indicând datele și autoritățile implicate, precum și un scurt rezumat al constatărilor; precum și: (c) copii ale documentelor respective din dosarul de anchetă care sunt necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale acuzațiilor și pentru evaluarea eficacității anchetei penale.
Communicated on 5 September 2016
Application no. 71383/13
Imani DANGIRIYEVA and Rizvan DANGIRIYEV
against Russia
lodged on 25 October 2013
The applicants are Ms Imani Dangiriyeva (“the first applicant”) and Mr
Rizvan Dangiriyev (“the second applicant”), who were born in 1958 and
1980 respectively and live in Geldagan (also spelled as Geldagana), known as the village of Novaya Zhizn, Chechnya. They are represented before the Court by Materi Chechni, an NGO based in Chechnya.
The applicants are the wife and the son of Mr Takhir Dangiriyev, who was born in 1956.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
1.
Abduction of Mr Takhir Dangiriyev
On the night of 27-28 July 2002 Mr Dangiriyev and his family members were at home at 22 Nuradilova Street in Geldagan, Chechnya, when between midnight and 1 a.m. a group of about ten armed servicemen wearing camouflage uniforms and balaclavas broke into their house. The servicemen spoke unaccented Russian; one of them was not wearing a balaclava and had a Slavic appearance. The servicemen searched the premises, then forced Mr Dangiriyev outside and took him away to an unknown destination.
In June 2005 an unidentified person contacted the applicants’ relative, Mr S.D., and gave him a list of seven persons who had allegedly been abducted by federal forces and who were still alive but being held in detention in Grozny. Mr Dangiriyev’s name was on the list. The applicants submitted this information to the investigators (see below).
The whereabouts of Mr Dangiriyev have remained unknown since the date of his abduction. His abduction took place in the presence of members of his family.
2.
Official investigation into the abduction
On 29 July 2002 the first applicant informed the authorities of the abduction and requested that a criminal case be opened. She was interviewed straight away. Her statement was similar to the account that she submitted to the Court. Apart from that, she told the investigators that after the abduction she had learned from some of her neighbours that the perpetrators had arrived in the village in three armoured personnel carriers (APCs) and that before breaking into her house they had left the military vehicles somewhere nearby.
On the same date, 29 July 2002, the Kurchaloy district prosecutor’s office (
Прокуратура Курчалоевского района Чеченской Республики
) opened criminal case no. 75073 under Article 126 of the Criminal Code.
On 2 August 2002 the applicants’ relative, Mr S.D., wrote to the Chechnya prosecutor complaining about the abduction. In his letter he stated, in particular, that the perpetrators had been in two APCs, which they had left 100 metres away from the Dangiriyevs’ house.
On the same date the investigators questioned Mr S.D. His statement about the circumstances of the abduction was similar to the applicants’ account of the events. He stated additionally that his house was located in front of that of Mr Dangiriyev and that on the night of the abduction he had not seen any military vehicles nearby.
On 19 September 2002 the first applicant was granted victim status and questioned. Her statement to the investigators was similar to that provided to the Court.
On 29 September 2002 the investigation in respect of the case was suspended for failure to identify the perpetrators. This decision was quashed on 5 July 2005 by the supervisors and the investigation was resumed. It was subsequently again suspended on 5 August 2005, 1
September 2011 and 24
February 2012, and resumed on 1 August 2011, 13 October 2011 and 16
July 2013.
On 5 July 2005 the investigators again questioned Mr S.D. He confirmed his previous statement concerning the circumstances of the abduction and informed the investigators about his meeting in June 2005 with the unidentified person who had informed him that Mr Dangiriyev was alive and that he was being held in detention by a federal law
‑
enforcement agency in Grozny (see above).
On 16 July 2005 and again on 29 September 2011 the first applicant was questioned. She reiterated her previous statement concerning the circumstances of the abduction.
On 17 July 2015 the investigators inspected the crime scene.
On 20 July 2010 the second applicant requested that the investigators inform him about the progress made in the criminal case. In reply, he received a letter stating that the investigation had been suspended but that operational search activities were still in progress in respect of the case.
On 15 October 2010 the first applicant requested that the investigation in the case be resumed and that she be granted access to the criminal case file. The investigators refused to resume the proceedings; however, they allowed the applicant to consult the criminal case file.
On 2 August 2011 the Kurchaloy district prosecutor pointed to a number of flaws in the investigation and requested that they be eliminated.
On 23 August 2011 and again on 16 February 2012 the investigators questioned the second applicant; his statement concerning the circumstances of the abduction were similar to those of the first applicant.
On 24 August 2011 blood samples were seized from the second applicant and a genetic (DNA) examination of those samples was ordered.
On 29 August 2011 the investigators questioned the applicants’ neighbours, Mr R.Sh. and Ms L.M., who submitted that they had not directly witnessed the abduction. On the night of the abduction they had been at home and had not heard the sound of military vehicles or any other sounds indicating the presence of military personnel in the area. Ms L.M. additionally stated that some of the village residents living on the nearby street had heard the sound of an APC on the night of the abduction.
Between 27 September and 21 February 2012 the investigators questioned eyewitnesses to the abduction – Mr M.D., Mr A.D. and Mr
R.D. Their statements to the investigators were similar to the account submitted by the applicants to the Court.
It appears that the investigation is still pending.
3.
Proceedings against the investigators
On 17 October 2011 and 11 June 2013 respectively the applicants lodged a complaint before the Gudermes Town Court challenging the decisions of 1
September 2011 and 24 February 2012 to suspend the proceedings and the investigators’ failure to take basic steps.
On 23 November 2011 and 16 July 2013 the court rejected the complaint, having found that the investigators had earlier quashed the decisions at issue and resumed the criminal proceedings. On 13 August 2013 the Chechnya Supreme Court upheld the decision of 16 July 2013 on appeal.
Relying on Article 2 of the Convention, the applicants complain of a violation of Mr Dangiriyev’s right to life and submit that the circumstances of his abduction indicate that the perpetrators were State agents. The applicants further complain that no effective investigation into the matter has been conducted.
The applicants complain, invoking Article 3 of the Convention, that they are suffering severe mental distress due to the indifference demonstrated by the authorities in respect of the abduction and subsequent disappearance of their close relative and the State’s failure to conduct an effective investigation into the incident.
The applicants submit that the unacknowledged detention of their close relative violates all the guarantees under Article 5 of the Convention.
The applicants complain under Article 13 of the Convention of the lack of an effective remedy in respect of their complaints under Articles 2, 3 and 5 of the Convention.
1.
Have the applicants complied with the six-month time-limit laid down in Article
35 §
1 of the Convention? In particular, were there on the part of the applicants “excessive or unexplained delays” in submitting their complaints to the Court after the abduction of their relative, and have there been considerable lapses of time or significant delays and lulls in the investigative activity which could have an impact on the application of the six-month limit (see,
mutatis mutandis
,
Varnava and Others
v.
Turkey
[GC], nos. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 and 16073/90, §§ 162, 165 and 166, ECHR 2009 and
Doshuyeva and Yusupov v. Russia
(dec.), no. 58055/10, ECHR 31 May 2016)? The applicants are invited to provide explanations for the delay in lodging their application with the Court, as well as copies of documents reflecting their correspondence with the authorities in connection with the abduction of their relative.
2.
Having regard to:
-
the Court’s numerous previous judgments in which violations of Article
2 of the Convention were found in respect of both the disappearances of the applicants’ relatives as a result of their detention by unidentified members of the security forces and the failure to conduct an effective investigation (see, among recent examples,
Aslakhanova and Others v. Russia, nos. 2944/06, 8300/07, 50184/07, 332/08 and 42509/10, 18 December 2012
,
and
Mikiyeva and Others v. Russia
, nos. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 and 15695/11, 30 January 2014); and;
-
the similarity of the present application to the cases cited above, as can be seen from the applicants’ submissions and the interim results of the investigation,
(a)
Have the applicants made out a prima facie case that their relative was arrested by State servicemen in the course of a security operation?
(b)
If so, can the burden of proof be shifted to the Government in respect of providing a satisfactory and convincing explanation of the circumstances of the applicants’ relative’s abduction and ensuing disappearance (see,
mutatis mutandis
,
Varnava and Others,
cited above, §§ 181-84;
Tanıș and Others v. Turkey
, no. 65899/01, § 160, ECHR 2005–VIII))? Are the Government in a position to rebut the applicants’ submissions that State agents were involved in the abduction by submitting documents which are in their exclusive possession or by providing by other means a satisfactory and convincing explanation of the event?
(c)
Has the right to life, as guaranteed by Article 2 of the Convention, been violated in respect of the applicants’ missing relative?
(d)
Having regard to the procedural protection of the right to life under Article 2 of the Convention (see
Salman v. Turkey
[GC], no. 21986/93, §
104, ECHR 2000-VII), was the investigation conducted by the domestic authorities into the disappearance of the applicants’ missing relative sufficient to meet their obligation to carry out an effective investigation, as required by Article 2 of the Convention?
3.
Has the applicants’ mental suffering in connection with the disappearance of their close relative and the authorities’ alleged indifference in that respect and their alleged failure to conduct an effective investigation into his disappearance been sufficiently serious as to amount to inhuman and degrading treatment, within the meaning of Article
3 of the Convention? If so, has there been a breach of Article 3 of the Convention in respect of the applicants?
4.
Was the applicants’ missing relative deprived of liberty within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention? If so, was such a deprivation compatible with the guarantees under Article 5 §§ 1-5 of the Convention?
5.
Did the applicants have at their disposal effective domestic remedies in respect of their complaints under Articles 2, 3 and 5 as required by Article
13 of the Convention?
6.
In accordance with the provisions of Article 38 of the Convention, the Government are requested to provide the following information:
(a)
any information, supported by relevant documents, which is capable of rebutting the applicants’ allegations that their missing relative
was
abducted by State servicemen;
and, in any event,
(b)
a complete list (in chronological order) of all investigative steps taken in connection with the applicants’ complaints about the disappearance of their missing relative, indicating dates and the authorities involved, as well as a brief summary of the findings;
as well as:
(c)
copies of those documents in the investigation file that are necessary for establishing the factual circumstances of the allegations and evaluating the effectiveness of the criminal investigation.