CtEDO 05.09.2016 Auto

DANGIRIYEVY v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
05.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DANGIRIYEVY v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 septembrie 2016 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 71383/13 Imani DANGIRIYEVA și Rizvan DANGIRIYEV împotriva Rusiei depusă la 25 octombrie 2013 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții sunt dna Imani Dangiriyeva („primul reclamant”) și dl Rizvan Dangiriyev („al doilea reclamant”), care s-au născut în 1958 și 1980 și, respectiv, locuiesc în Geldagan (de asemenea, Geldagana), cunoscut sub numele de satul Novaya Zhizn, Chechenia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de Materi Chechni, o ONG bazată în Chechenia. Reclamanții sunt soția și fiul dlui Takhir Dangiriyev, care s-a născut în 1956. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În noaptea 27-28 iulie 2002, dl Dangiriyev și membrii familiei sale au fost acasă la 22 strada Nuradilova din Geldagan, Chechenia, când între miezul nopții și 1 a.m. un grup de aproximativ zece soldați care purtau uniforme de camuflaj și balaclave au intrat în casa lor. Servitorii vorbeau rus, unul dintre ei nu purtaba balaclava si avea o aspecte slave. Servicii au cercetat sediul, apoi l-au fortat pe domnul Dangiriyev afara si l-au dus la o destinatie necunoscuta. În iunie 2005, o persoană neidentificată a contactat ruda reclamanților, dl S.D., și i-a dat o listă cu șapte persoane care au fost răpite de forțele federale și care au fost încă în viață, dar fiind reținute în detenție în Grozny. Numele dlui Dangiriyev a fost pe listă. Reclamanții au prezentat aceste informații anchetatorilor (a se vedea mai jos). Locul dlui Dangiriyev a rămas necunoscut de la data răpirii sale. Răpirea sa a avut loc în prezența membrilor familiei sale. Ancheta oficială privind răpirea La 29 iulie 2002, prima reclamantă a informat autorităților cu privire la răpire și a solicitat deschiderea unui caz penal. Ea a fost intervievată imediat. Declarația ei era similară cu contul pe care l-a depus Curtea. În afară de asta, a spus anchetatorilor că, după răpirea de la unii dintre vecinii ei, a învățat că infractorii au sosit în sat în trei transportatori blindați de personal (APC) și că, înainte de a sparge în casa ei, au părăsit vehiculele militare undeva în apropiere. În aceeași dată, 29 iulie 2002, biroul procurorului din districtul Kurchaloy („рокуратура „урааалоевско района „еонской Ресилики ) a deschis cauza penală nr. 7573 în temeiul articolului 126 din Codul penal. La 2 august 2002, rudă a reclamanților, dl S.D., a scris procurorului checheniei care se plângea de răpire. În scrisoarea sa, el a declarat, în special, că infractorii au fost în două APC, pe care au lăsat-o la 100 de metri de la casa lui Dangiriyev. În aceeași dată, investigatorii au interogat pe dl S.D. Declarația sa despre circumstanțele răpirii a fost similară cu contul reclamanților cu privire la evenimentele. El a afirmat în plus că casa sa este situată în fața celui al dlui Dangiriyev și că în noaptea răpirii el nu a văzut vehicule militare în apropiere. La 19 septembrie 2002, primul reclamant a primit statutul de victimă și a fost interogat. Declarația sa către investigatori a fost similară cu cea prevăzută Curții. La 29 septembrie 2002, ancheta privind acest caz a fost suspendată pentru neidentificarea infractorilor. Această decizie a fost anulată la 5 iulie 2005 de către supraveghetorii și a reluat ancheta. A fost suspendată din nou la 5 august 2005, 1 septembrie 2011 și 24 februarie 2012, și a reluat la 1 august 2011, 13 octombrie 2011 și 16 iulie 2013. La 5 iulie 2005, anchetatorii l-au întrebat din nou pe dl S.D. El a confirmat declarația sa anterioară cu privire la circumstanțele răpirii și i-a informat anchetatorilor despre întâlnirea sa din iunie 2005 cu persoana neidentificată care l-a informat că dl Dangiriyev este în viață și că este reținut în detenție de către o agenție federală de aplicare a legii din Grozny (a se vedea mai sus). La 16 iulie 2005 și din nou la 29 septembrie 2011 primul reclamant a fost interogat. Ea a reiterat declarația ei anterioară cu privire la circumstanțele răpirii. La 17 iulie 2015 anchetatorii au inspectat locul crimei. La 20 iulie 2010, al doilea reclamant a solicitat ca investigatorii să-l informeze despre progresele înregistrate în cazul penal. În răspuns, el a primit o scrisoare care a afirmat că ancheta a fost suspendată, dar că activitățile operaționale de căutare au fost încă în curs în ceea ce privește acest caz. La 15 octombrie 2010, prima reclamantă a solicitat reluarea anchetei în acest caz și acordarea accesului la dosarul penal. Anchetatorii au refuzat să relueze procedura; totuși, au permis reclamantului să consulte dosarul penal. La 2 august 2011, procurorul din districtul Kurchaloy a subliniat o serie de defecte ale anchetei și a solicitat eliminarea acestora. La 23 august 2011 și din nou la 16 februarie 2012 anchetatorii au interogat al doilea reclamant; declarația sa privind circumstanțele răpirii au fost similare cu cele ale primului reclamant. La 24 august 2011, probe de sânge au fost confiscate de la al doilea reclamant și o examinare genetică (DNA) a acestor probe a fost ordonată. La 29 august 2011, anchetatorii au interogat vecinii reclamanților, dl R.Sh. și dna L.M., care au susținut că nu au fost martori direct răpirii. În noaptea răpirii ei au fost acasă și nu au auzit sunetul vehiculelor militare sau al altor sunete care indică prezența personalului militar în zonă. Dna L.M. a afirmat în plus că unii dintre locuitorii satului care locuiesc pe strada din apropiere au auzit sunetul unui APC în noaptea răpirii. Între 27 septembrie și 21 februarie 2012, anchetatorii au interogat martorii oculari la răpirea – dl M.D., dl. A.D. și dl. R.D. Declarațiile lor către investigatori au fost similare cu contul prezentat de solicitanți la Curte. Se pare că ancheta este încă în așteptare. La 17 octombrie 2011 și, respectiv, 11 iunie 2013, reclamanții au depus o plângere în fața Tribunalului orașului Gudermes care a contestat hotărârile din 1 septembrie 2011 și 24 februarie 2012 de suspendare a procedurii și a faptului că investigatorii nu au luat măsuri de bază. La 23 noiembrie 2011 și 16 iulie 2013, instanța a respins plângerea, după ce a constatat că anchetatorii au anulat mai devreme deciziile în cauză și au reluat procedura penală. La 13 august 2013, Curtea Supremă Cecenia a susținut decizia din 16 iulie 2013 în apel. În baza articolului 2 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului dlui Dangiriyev la viață și susțin că circumstanțele răpirii sale indică faptul că infractorii erau agenți de stat. Reclamanții se plâng, invocând art. 3 din Convenție, că suferă de dificultăți mentale severe din cauza indiferenței demonstrate de autoritățile în ceea ce privește răpirea și dispariția ulterioară a rudei lor apropiate și a eșecului statului de a efectua o anchetă eficace asupra incidentului. Reclamanții susțin că detenția necunoscută a rudei lor apropiate încălcă toate garanțiile prevăzute la art. 5 din Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolelor 2, 3 și 5 din Convenție. Reclamanții au respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? În special, au existat reclamanții „întârzieri excesive sau neexplicate” în prezentarea plângerilor la Curte după răpirea rudei lor, și au existat întârzieri considerabile de timp sau întârzieri semnificative și întârzieri semnificative în activitatea investigativă care ar putea avea un impact asupra aplicării limitei de șase luni (a se vedea mutatis mutandis) Varnava și alții Turcia [GC], nos. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, §§ 162, 165 și 166, CEDH 2009 și Doshuyeva și Yusupov c. Rusia (dec.), nr. 58055/10, CEDH 31 mai 2016)? Reclamanții sunt invitați să furnizeze explicații pentru întârzierea în depunerea cererii lor la Curte, precum și copii ale documentelor care reflectă corespondența lor cu autoritățile în legătură cu răpirea rudei lor. având în vedere: numeroase hotărâri anterioare ale Curții în care încălcarea articolului 2 din Convenție au fost găsite atât în ceea ce privește disparițiile rudelor reclamanților, ca urmare a detenției lor de către membrii neidentificați ai forțelor de securitate, cât și nerespectarea unei anchete eficace (a se vedea, printre exemple recente, Aslakhanova și alții c. Rusia, nos. 2944/06, 830/07, 50184/07, 332/08 și 42509/10, 18 decembrie 2012 și Mikiyeva și alții c. Rusia , nr. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 și 15695/11, 30 ianuarie 2014); și; similaritatea prezentei cereri cu cazurile menționate mai sus, așa cum se poate observa din depunerile reclamanților și rezultatele intermediare ale anchetei, (a) Reclamanții au făcut un caz prima facie în care rudele lor au fost arestate de serviciile de stat în cursul unei operații de securitate? (b) Dacă da, poarta dovezii poate fi mutată către Guvern în ceea ce privește furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare a circumstanțelor răpirii rudei reclamanților și a dispariției ulteriore (a se vedea, mutatis mutandis Varnava și alții, citate mai sus, §§ 181-84; Tanıș și alții c. Turcia , nr. 65899/01, § 160, ECHR 2005-VIII))? Guvernul este în măsură să respingă argumentele reclamanților că agenții de stat au fost implicați în răpire prin prezentarea documentelor care sunt în posesia lor exclusivă sau prin furnizarea, prin alte mijloace, o explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentului? (c) Dreptul la viață, astfel cum este garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în ceea ce privește rudele lipsă ale reclamanților? (d) Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), a fost investigația efectuată de autoritățile interne cu privire la dispariția reclamanților lipsește suficient pentru a îndeplini obligația lor de a efectua o anchetă eficace, conform articolului 2 din convenție? Suferința mentală a reclamanților în legătură cu dispariția rudei lor apropiate și a presupusului indiferență al autorităților în acest sens și a presupusului fapt că nu a efectuat o investigație eficace asupra dispariției sale a fost suficient de gravă pentru a constitui tratamente inumane și degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, a existat încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamanții? A lipsit reclamanții de libertate în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? În cazul în care o astfel de privație a fost compatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 5 §§ 1-5 din Convenție? Reclamanții au la dispoziția lor căile de recurs interne efective în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2, 3 și 5, conform articolului 13 din convenție? În conformitate cu dispozițiile articolului 38 din convenție, guvernul este solicitat să furnizeze următoarele informații: (a) orice informație, susținută de documente relevante, care este capabilă să refuteze acuzațiile reclamanților că rudele lor lipsă au fost răpite de către serviciile de stat; și, în orice caz, (b) o listă completă (în ordine cronologică) a tuturor măsurilor de investigare luate în legătură cu plângerile reclamanților cu privire la dispariția relativului lor lipsă, indicând datele și autoritățile implicate, precum și un scurt rezumat al constatărilor; precum și: (c) copii ale documentelor respective din dosarul de anchetă care sunt necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale acuzațiilor și pentru evaluarea eficacității anchetei penale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă