CtEDO 05.09.2016 Auto

IBAKOVY v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
05.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IBAKOVY v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 septembrie 2016 SECȚIUNE TERZă cererea nr. 60905/14 Gazali IBAKOV și alții împotriva Rusiei depusă la 18 august 2014 DECLARAREA FACTELOR: 1) dl Gazali Ibakov, care s-a născut în 1952; 2) dl Umar Ibakov, care s-a născut în 1984; 3) dna Razyat (denumită și Razet) Ibakova, care s-a născut în 1950; 4) dl Alikhan Ibakov, care s-a născut în 1979; 5) dna Aminat Ibakova, născut în 1987; și 6) dna Khulimat Ibakova, născut în 1993. Primul reclamant locuiește în Naurskaya, Chechenia; el este fratele dlui Bukhara (de asemenea întitulat Bukhar) Ibakov, născut în 1944. Al treilea reclamant locuiește în Oktyabrskoye, Chechenya; ea este soția dlui Bukhara Ibakov. Al doilea, al patrulea, al cincilea și al șaselea reclamant trăiesc, de asemenea, în Oktyabrskoye; acestea sunt copiii lui. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de Materi Chechni, o ONG bazată în Chechenia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Abducția celui de-al doilea reclamant și dl Bukhara Ibakov La aproximativ 2 a.m. la 23 iulie 2002, dl Ibakov și membrii familiei sale, inclusiv al doilea reclamant, au fost acasă la 21 de ani, strada Komsomolskaya, în Oktyabrskoye, când un grup de douăzeci și treizeci de militari în uniformele de camuflaj au intrat în casa lor. Ei au căutat sediul, apoi au forțat dl Ibakov și al doilea reclamant afară, le-au pus într-un minivan UAZ ( tabletka ) fără numere de înregistrare și au condus la o destinație necunoscută. La 26 iulie 2002, al doilea reclamant a fost eliberat la periferia satului Pravoberezhnoye, Chechenia, și s-a întors acasă. Ulterior, a fost interogat de către investigatori în legătură cu circumstanțele răpirii (a se vedea mai jos). Locația dlui Ibakov a rămas necunoscută de atunci. La 29 iulie 2002, șeful administrației locale Oktyabrskoye a raportat răpirea procurorului Checheniei și a altor agenții de aplicare a legii din Cecenia. La 5 august 2002, al treilea reclamant s-a plâns autorităților în legătură cu răpirea și a cerut asistență în căutarea soțului ei. La 11 septembrie 2002, a fost intervievată a treia reclamantă. Declarația ei privind circumstanțele răpirii a fost similară cu contul prezentat de către solicitanți la Curte. În aceeași dată, vecina reclamanților, dna Z.A., a fost intervievată. A susținut că noaptea, la 22 iulie 2002, a văzut un minivan UAZ (comprimatka) ) și un grup de servicii înarmate în uniformi de camuflaj și balaclave în curtea casei de familie a Ibakovs. La 23 septembrie 2002, biroul procurorului de district Grozny ( În aceeași dată anchetatorii au interogat primul reclamant și un martor domnul A.S. Declarațiile lor cu privire la circumstanțele răpirii au fost similare cu conturile evenimentelor raportate mai sus. Dl A.S. a afirmat în plus că la scurt timp după răpirea el a mers la baza militară rusă din Khankala și a vorbit cu servitorii cu care a fost cunoscut. Ei i-au spus că dl Ibakov și al doilea reclamant au fost arestați de agenți ai unui serviciu de contrainteligență militară care le-au transferat ulterior fie în biroul procurorului de districtul Grozny, fie în departamentul de districtul Grozny din interiorul ( РО La 23 noiembrie 2002, ancheta a fost suspendată pentru neidentificarea infractorilor, iar ulterior a fost reluată la o dată neespecificată și suspendată la 18 ianuarie 2007, apoi a reluat la 31 iulie 2013, suspendată la 17 august 2013 și a reluat din nou la 4 aprilie 2014. La 5 ianuarie 2007 și la 7 august 2013, investigatorii au interogat pe cei de-al cincilea și, respectiv, pe cei de-al treilea solicitanți. Declarațiile lor către investigatori erau similare cu contul evenimentelor pe care le-au prezentat Curtea. La 6 ianuarie 2007 și din nou la 5 august 2011 anchetatorii au interogat pe al doilea reclamant. El a susținut că la ora 23 Iulie 2002 un grup de aproximativ douăzeci de servitori în uniformă de camuflaj a rupt în casa lui și l-a arestat pe el și pe tatăl său, dl Ibakov. Serviciul a fost de apariție slavă și a vorbit rusesc neacceptat. Ei le-au forțat într-un vehicul UAZ, a pus pungurile de plastic peste cap și a condus off. Călătoria a durat aproximativ două ore. După ce au ajuns la o destinație necunoscută, servitorii l-au separat de tatăl său și l-au pus într-un subsol. În mai multe ocazii el a fost întrebat despre locația fratelui său, dl Y.I., care a fost pe o listă căutată atunci, și despre dacă el a fost în posesie de arme de foc. Dupa trei zile servitorii l-au scos din subsol și l-au eliberat undeva la periferia satului Pravoberezhnoye. În aprilie 2011, ONG-ul Materi Chechni a solicitat asistență unui număr de oficiali de stat și agenții de aplicare a legii în căutarea dlui Ibakov. În răspuns, a primit scrisori care declară că cererea a fost transmisă unei alte agenții de aplicare a legii pentru prelucrare sau că activitățile de căutare operațională sunt încă în curs în ceea ce privește cazul penal. La 27 mai 2013, anchetatorii au întrebat din nou primul reclamant, care a reiterat declarația sa anterioară și au susținut, în plus, că la momentul răpirii fiului dlui Ibakov, dl Y.I., a fost pe o listă căutată din cauza presupusei implicații sale în grupuri armate ilegale care operează în Cecenia. La 7 august 2013, anchetatorii au inspectat locul crimei. La 12 august 2013, investigatorii au interogat Z.A. Ea a reiterat declarația ei anterioară. Se pare că ancheta este încă în așteptare. Procedințe împotriva investigatorilor La 17 aprilie 2014, primul reclamant a depus o plângere în fața Curții de District Grozny contestarea hotărârii din 17 august 2013 de suspendare a anchetei. La 4 aprilie 2014, instanța a respins plângerea după ce a constatat că, la 3 aprilie 2014, investigatorii au anulat deja decizia în cauză și au reluat procedura. La 29 aprilie 2014, Curtea Supremă Chechenia a susținut această decizie în apel. În baza articolului 2 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului la viață al dlui Ibakov și susțin că circumstanțele răpirii sale indică faptul că infractorii erau agenți de stat. Reclamanții se plâng, invocând art. 3 din Convenție, că suferă de dificultăți mentale severe din cauza indiferenței demonstrate de autoritățile în ceea ce privește răpirea și dispariția ulterioară a rudei lor apropiate și a eșecului statului de a efectua o anchetă eficace asupra incidentului. Reclamanții susțin că detenția necunoscută a dlui Ibakov și a celui de-al doilea reclamant încalcă toate garanțiile prevăzute la art. 5 din Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2 și 5 din Convenție. Reclamanții au respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? În special, au existat reclamanții „întârzieri excesive sau neexplicate” în prezentarea plângerilor la Curte după răpire, și au existat întârzieri considerabile de timp sau întârzieri semnificative și întârzieri semnificative în activitățile de investigație care ar putea avea un impact asupra aplicării limitei de șase luni (a se vedea mutatis mutandis Varnava și altele Turcia [GC], nr. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, §§ 162, 165 și 166, CEDH 2009 și Doshuyeva și Yusupov c. Rusia (dec.), nr. 58055/10, ECHR 31 Mai 2016)? Reclamanții sunt invitați să furnizeze explicații pentru întârzierea în depunerea cererii lor la Curte, precum și copii ale documentelor care reflectă corespondența lor cu autoritățile în legătură cu răpirea rudei lor. având în vedere: numeroase hotărâri anterioare ale Curții în care încălcarea articolului 2 din Convenție au fost găsite în ceea ce privește atât disparițiile rudelor reclamanților ca urmare a detenției de către membrii neidentificați ai forțelor de securitate și nerespectarea unei anchete eficace (a se vedea, printre exemple recente, Aslakhanova și alții c. Rusia, nos. 2944/06, 830/07, 50184/07, 332/08 și 42509/10, 18 decembrie 2012 și Mikiyeva și alții c. Rusia , nr. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 și 15695/11, 30 ianuarie 2014); și; similaritatea prezentei cereri cu cazurile menționate mai sus, după cum se poate observa din observațiile reclamanților și rezultatele intermediare ale anchetei, (a) Reclamanții au făcut un caz prima facie în care dl Bukhara Ibakov și al doilea reclamant au fost arestați de servicii de stat în cursul unei operațiuni de securitate? (b) Dacă da, poarta dovezii poate fi mutată către Guvern în ceea ce privește furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare a circumstanțelor răpirii celui de-al doilea reclamant și a dlui Bukhara Ibakov și a dispariției ulterioare a acestuia (a se vedea, mutatis mutandis Varnava și alții, citate mai sus, §§ 181-84; Tanıș și alții c. Turcia , nr. 6589/01 , § 160, ECHR 2005–VIII)? Guvernul este în măsură să respingă argumentele reclamanților că agenții de stat au fost implicați în răpire prin prezentarea documentelor care sunt în posesia lor exclusivă sau prin furnizarea de alte mijloace o explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentului? (c) Dreptul la viață, astfel cum este garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în ceea ce privește dl Bukhara Ibakov? (d) având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, §) 104, ECHR 2000-VII), a fost investigația efectuată de autoritățile interne cu privire la dispariția reclamanților lipsește suficient pentru a îndeplini obligația lor de a efectua o anchetă eficace, conform articolului 2 din convenție? Suferința mentală a reclamanților în legătură cu dispariția relației lor apropiate și a presupusului indiferență al autorităților în acest sens și a presupusului fapt că nu au efectuat o investigație eficace asupra acestei dispariții a fost suficient de gravă pentru a constitui tratamente inumane și degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Dacă este așa, a existat încălcarea art. 3 din Convenție în ceea ce privește reclamanții? Dl Bukhara Ibakov și al doilea reclamant au fost privați de libertate în sensul art. 5 § 1 din Convenție? În cazul în care această privație era compatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 5 §§ 1-5 din Convenție? Reclamanții au la dispoziția lor căile de recurs interne efective în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2 și 5 conform articolului 13 din convenție? În conformitate cu dispozițiile articolului 38 din convenție, guvernul este solicitat să furnizeze următoarele informații: (a) orice informație, susținută de documentele relevante, care este capabilă să refuteze acuzațiile reclamanților că dl Bukhara Ibakov și al doilea reclamant au fost răpiți de serviciile de stat; și, în orice caz, (b) o listă completă (în ordine cronologică) a tuturor măsurilor de investigație luate în legătură cu plângerile reclamanților cu privire la răpire, indicând datele și autoritățile implicate, precum și un scurt rezumat al constatărilor; precum și: (c) copii ale documentelor respective din dosarul de anchetă care sunt necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale acuzațiilor și pentru evaluarea eficacității anchetei penale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă