Comunicat la 5 septembrie 2016 THIRD SECTION Cerere nr. 50260/15 Milana TAYSUMOVA împotriva Rusiei depusă la 15 septembrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este dna Milana Taysumova, care s-a născut în 1987 și trăiește în Shali. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Tagir Shamsudinov, avocat practicant în Grozny. Sora domnului Adam Taysumov, care s-a născut în 1980. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Selectarea dlui Adam Taysumov La aproximativ 8 p.m., la 27 septembrie 2004, un grup de aproximativ zece soldați în uniformă de camuflaj a sosit la casa dlui Taysumov la 23 de strada Arsanova din Novyye Atagi, Chechnya, într-un autobuz KAVS cu numere de înmatriculare care conțin cifrele 448 95. Servitorii erau slavi și vorbeau ruși neprevăzuți. Au verificat pașaportul dlui Taysumov, apoi l-au forțat în autobuz și au plecat în direcția lui Grozny. Locația dlui Taysumov a rămas necunoscută de atunci. Răpirea sa a avut loc în prezența mai multor martori, inclusiv părinții lui (Ms T.T. și I.T.), soția și vecinii lui. Ancheta oficială cu privire la răpire La 28 septembrie 2004, șeful administrației locale Novyye Atagi a informat procurorul din districtul Shali cu privire la răpire și a solicitat deschiderea procedurilor penale. La 30 septembrie 2004, dna T.T. și dl. I.T. au fost interogate. Declarațiile lor privind circumstanțele răpirii au fost similare cu contul pe care reclamantul a prezentat Curții. La 01 decembrie 2004, biroul procurorului din districtul Shali („рокуратура δалинско La 03 decembrie 2004, investigatorii au inspectat locul crimei. La 07 decembrie 2004, dna A.M. (soția dlui Taysumov) a primit statutul de victimă în acest caz. A fost interogată la o dată neespecificată și a furnizat anchetatorilor un cont al evenimentelor similare cu cele mai sus. În decembrie 2004, februarie 2006, februarie 2007 și apoi în aprilie și mai 2015, investigatorii au solicitat un număr mare de agenții de aplicare a legii și instituții medicale să le informeze dacă au arestat, reținut sau furnizat asistență medicală dlui Taysumov, dacă au fost efectuate operațiuni speciale la Novyye Atagi la 27 septembrie 2004 și dacă există informații disponibile despre proprietarul unui autobuz KAVS cu numere de înregistrare care conțin cifrele 448 95. Cerințele nu au furnizat informații relevante. La 6 ianuarie 2005, investigatorii au întrebat din nou dna T.T. Ea a reiterat declarația ei anterioară. La 9 ianuarie 2005, 27 și 28 noiembrie 2014, și între 15 și 22 de ani. Aprilie 2015 anchetatorii au interogat o serie de martori, majoritatea dintre care erau vecinii reclamantului la momentul răpirii. Toate au susținut că în seara răpirii au văzut un grup de polițiști în uniformele de camuflaj care au sosit într-un autobuz la casa familiei Taysumovs. La 1 februarie 2005, ancheta a fost suspendată pentru neidentificarea infractorilor. Ulterior, ancheta a fost reluată și suspendată în mai multe ocazii. A fost reluată la 25 mai 2005, 9 ianuarie 2007, 15 mai 2007, 24 noiembrie 2014 și 9 aprilie 2015 și suspendată la 2 iulie 2005, 19 iunie 2007, 2 iulie 2005, 10 februarie 2007, 29 noiembrie 2014 și 9 mai 2015. La 2 mai 2010, dna A.M. a solicitat ca investigatorii să își acorde accesul la dosarul penal. Solicitarea ei a fost acordată. La 26 noiembrie 2014, reclamantul a primit statutul de victimă în acest caz și a interogat. Declarația sa înaintea investigatorilor a fost similară cu cea pe care a prezentat-o Curtea. La 10 aprilie 2015 anchetatorii au întrebat din nou doamna A.M. Ea a reiterat declarația ei anterioară. La 20 aprilie 2015 departamentul districtului Shali din interior ( России δо δалинскому району δеьенской Ресפулики ) a informat investigatorii că dl Taysumov a fost membru al unui grup armat ilegal care a fost operat în Novyye Atagi la momentul material. Se pare că ancheta este încă în așteptare. Procedura împotriva investigatorilor La 11 august 2015, reclamantul a depus o plângere în fața Tribunalului din orașul Shali care a contestat decizia din 9 mai 2015 de suspendare a anchetei. La 25 august 2015, instanța a respins plângerea ca nefondată. În baza articolului 2 din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului la viață al dlui Taysumov și susține că circumstanțele răpirii sale indică faptul că infractorii erau agenți de stat. Reclamantul se plânge, invocând art. 3 din Convenție, că suferă de dificultăți mentale severe din cauza indiferenței demonstrate de autoritățile în ceea ce privește răpirea și dispariția ulterioară a rudei sale apropiate și a eșecului statului de a efectua o anchetă eficace asupra incidentului. Reclamantul susține că detenția necunoscută a rudei sale încălcă toate garanțiile prevăzute la art. 5 din Convenție. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 2 din Convenție. 1 din Convenție? În special, a existat din partea reclamantului „întârzieri excesive sau neexplicate” în prezentarea plângerilor sale la Curte după răpirea rudei sale, și au existat întârzieri considerabile de timp sau întârzieri semnificative și întârzieri semnificative în activitățile de investigație care ar putea avea un impact asupra aplicării limitei de șase luni (a se vedea mutatis mutandis) Varnava și alții Turcia [GC], nos. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, §§ 162, 165 și 166, CEDH 2009 și Doshuyeva și Yusupov c. Rusia (dec.), nr. 58055/10, CEDH 31 mai 2016)? Reclamantul este invitat să furnizeze explicații pentru întârzierea în care a depus cererea ei la Curte și să furnizeze cu autoritățile exemplare ale corespondenței (și documentele conexe) în legătură cu răpirea rudei sale. Având în vedere: numeroase hotărâri anterioare ale Curții în care încălcarea articolului 2 din Convenție au fost găsite în ceea ce privește atât disparițiile rudelor reclamanților ca urmare a detenției de către membrii neidentificați ai forțelor de securitate și nerespectarea unei anchete eficace (a se vedea, printre exemple recente, Aslakhanova și alții c. Rusia, nos. 2944/06, 830/07, 50184/07, 332/08 și 42509/10, 18 decembrie 2012 și Mikiyeva și alții c. Rusia , nr. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 și 15695/11, 30 ianuarie 2014); și; similaritatea prezentei cereri cu cazurile menționate mai sus, după cum se poate observa din depunerea reclamantului și rezultatele intermediare ale anchetei, (a) Reclamantul a prezentat un caz prima facie că rudele ei au fost arestate de polițiștii de stat în cursul unei operații de securitate? (b) Dacă este cazul, se poate muta sarcina dovezii către Guvern în ceea ce privește furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare a circumstanțelor răpirii rudei reclamantului și a dispariției ulteriore (a se vedea, mutatis mutandis Varnava și alții, citate mai sus, §§ 181-84; Tanıș și alții c. Turcia , nr. 65899/01, § 160, ECHR 2005-VIII)? Guvernul este în măsură să respingă argumentele reclamantului că agenții de stat au fost implicați în răpire prin prezentarea documentelor care sunt în posesia lor exclusivă sau prin furnizarea de alte mijloace o explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentului? (c) Dreptul la viață, astfel cum este garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în ceea ce privește rudele lipsă ale reclamantului? (d) având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), a fost investigația efectuată de autoritățile interne cu privire la dispariția lipsei relativului reclamantului suficient pentru a-și îndeplini obligația de a efectua o anchetă eficace, conform articolului 2 din convenție? Suferința mentală a reclamantului în legătură cu dispariția rudei sale apropiate și a presupusului indiferență al autorităților în acest sens și presupusul lor nerespectare de a efectua o investigație eficace asupra dispariției a fost suficient de gravă pentru a constitui tratamente inumane și degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, a existat încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamantul? A fost lipsa lipsă a reclamantului de libertate privată în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, o astfel de privare a fost compatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 5 §§ 1-5 din Convenție? Reclamantul dispune de căi de recurs interne eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolelor 2 din convenție, conform articolului 13 din convenție? În conformitate cu dispozițiile articolului 38 din convenție, guvernul este solicitat să furnizeze următoarele informații: (a) orice informație, susținută de documentele relevante, care este capabilă să refuteze acuzațiile reclamantului potrivit căreia rudea lipsă a fost răpită de către serviciile de stat; și, în orice caz, (b) o listă completă (în ordine cronologică) a tuturor măsurilor de investigare luate în legătură cu plângerile reclamantului cu privire la dispariția relativului ei lipsă, indicând datele și autoritățile implicate, precum și un scurt rezumat al constatărilor; precum și: (c) copii ale documentelor respective din dosarul de anchetă care sunt necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale acuzațiilor și pentru evaluarea eficacității anchetei penale.
Communicated on 5 September 2016
Application no. 50260/15
Milana TAYSUMOVA
against Russia
lodged on 15 September 2015
The applicant is Ms Milana Taysumova, who was born in 1987 and lives in Shali. She is represented before the Court by Mr Tagir Shamsudinov, a lawyer practising in Grozny.
The applicant is the sister of Mr Adam Taysumov, who was born in
1980.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Abduction of Mr Adam Taysumov
At about 8 p.m. on 27 September 2004 a group of about ten armed servicemen in camouflage uniforms arrived at Mr Taysumov’s house at 23
Arsanova Street in Novyye Atagi, Chechnya, in a KAVS bus with registration numbers containing the digits
448 95. The servicemen were of Slavic appearance and spoke unaccented Russian. They checked Mr
Taysumov’s passport, then forced him into the bus and drove off in the direction of Grozny.
The whereabouts of Mr Taysumov have remained unknown ever since. His abduction took place in the presence of several witnesses, including his parents (Ms T.T. and Mr I.T.), his wife and neighbours.
2.
Official investigation into the abduction
On 28 September 2004 the head of Novyye Atagi local administration informed the Shali district prosecutor about the abduction and requested that criminal proceedings be opened.
On 30 September 2004 Ms T.T. and Mr I.T. were questioned. Their statements concerning the circumstances of the abduction were similar to the account that the applicant submitted to the Court.
On 01 December 2004 the Shali district prosecutor’s office (
Прокуратура Шалинского района Чеченской Республики)
opened criminal case no. 36140 under Article 126 of the Criminal Code (abduction).
On 03 December 2004 the investigators inspected the crime scene.
On 07 December 2004 Ms A.M. (Mr Taysumov’s wife) was granted victim status in the case. She was questioned on an unspecified date and provided the investigators with an account of the events that was similar to that given above.
In December 2004, February 2006, February 2007 and then in April and May 2015 the investigators asked a large number of law-enforcement agencies and medical institutions to inform them whether they had arrested, detained or provided medical assistance to Mr Taysumov, whether any special operations had been conducted in Novyye Atagi on 27 September 2004 and whether there was any information available about the owner of a KAVS bus with registration numbers containing the digits 448 95. The requests did not yield any pertinent information.
On 6 January 2005 the investigators again questioned Ms T.T. She reiterated her previous statement.
On 9 January 2005, 27 and 28 November 2014, and between 15 and 22
April 2015 the investigators questioned a number of witnesses, most of whom had been the applicant’s neighbours at the time of the abduction. All of them submitted that in the evening of the day of the abduction they had seen a group of servicemen in camouflage uniforms who had arrived in a bus at the Taysumovs’ family house.
On 1 February 2005 the investigation was suspended for failure to identify the perpetrators. Subsequently, the investigation was resumed and suspended on numerous occasions. It was resumed on 25 May 2005, 9
January 2007, 15 May 2007, 24 November 2014 and 9 April 2015 and suspended on 2 July 2005, 19 June 2007, 2 July 2005, 10 February 2007, 29
November 2014 and 9 May 2015.
On 2 May 2010 Ms A.M. requested that the investigators grant her access to the criminal case file. Her request was granted.
On 26 November 2014 the applicant was granted victim status in the case and questioned. Her statement before the investigators was similar to that which she submitted to the Court.
On 10 April 2015 the investigators again questioned Ms A.M. She reiterated her previous statement.
On 20 April 2015 the Shali district department of the Interior (
ОМВД России по Шалинскому району Чеченской Республики
) informed the investigators that Mr Taysumov had been a member of an illegal armed group which had been operating in Novyye Atagi at the material time.
It appears that the investigation is still pending.
3.
Proceedings against the investigators
On 11 August 2015 the applicant lodged a complaint before the Shali Town Court challenging the decision of 9 May 2015 to suspend the investigation.
On 25 August 2015 the court rejected the complaint as unfounded.
Relying on Article 2 of the Convention, the applicant complains of a violation of the right to life of Mr Taysumov and submits that the circumstances of his abduction indicate that the perpetrators were State agents. The applicant further complains that no effective investigation into the matter has been conducted.
The applicant complains, invoking Article 3 of the Convention, that she is suffering severe mental distress on account of the indifference demonstrated by the authorities in respect of the abduction and subsequent disappearance of her close relative and the State’s failure to conduct an effective investigation into the incident.
The applicant submits that the unacknowledged detention of her relative violates all the guarantees under Article 5 of the Convention.
The applicant complains under Article 13 of the Convention of the lack of an effective remedy in respect of her complaint under Article 2 of the Convention.
1.
Has the applicant complied with the six-month time-limit laid down in Article
35 §
1 of the Convention? In particular, were there on the part of the applicant “excessive or unexplained delays” in submitting her complaints to the Court after the abduction of her relative, and have there been considerable lapses of time or significant delays and lulls in investigative activity which could have an impact on the application of the six-month limit (see,
mutatis mutandis
,
Varnava and Others
v.
Turkey
[GC], nos.
16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 and 16073/90, §§ 162, 165 and 166, ECHR 2009 and
Doshuyeva and Yusupov v. Russia
(dec.), no. 58055/10, ECHR 31 May 2016)? The applicant is invited to provide explanations for the delay in her lodging her application with the Court, and to provide copies of her correspondence (and related documents) with the authorities in connection with the abduction of her relative.
2.
Having regard to:
-
the Court’s numerous previous judgments in which violations of Article
2 of the Convention were found in respect of both the disappearances of the applicants’ relatives as a result of detention by unidentified members of the security forces and the failure to conduct an effective investigation (see, among recent examples,
Aslakhanova and Others v. Russia, nos. 2944/06, 8300/07, 50184/07, 332/08 and 42509/10, 18 December 2012
,
and
Mikiyeva and Others v. Russia
, nos. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 and 15695/11, 30 January 2014); and;
-
the similarity of the present application to the cases cited above, as can be seen from the applicant’s submissions and the interim results of the investigation,
(a)
Has the applicant made out a prima facie case that her relative was arrested by State servicemen in the course of a security operation?
(b)
If so, can the burden of proof be shifted to the Government in respect of providing a satisfactory and convincing explanation of the circumstances of the applicant’s relative’s abduction and ensuing disappearance (see,
mutatis mutandis
,
Varnava and Others,
cited above, §§ 181-84;
Tanıș and Others v. Turkey
, no. 65899/01, § 160, ECHR 2005–VIII)? Are the Government in a position to rebut the applicant’s submissions that State agents were involved in the abduction by submitting documents which are in their exclusive possession or by providing by other means a satisfactory and convincing explanation of the event?
(c)
Has the right to life, as guaranteed by Article 2 of the Convention, been violated in respect of the applicant’s missing relative?
(d)
Having regard to the procedural protection of the right to life under Article 2 of the Convention (see
Salman v. Turkey
[GC], no. 21986/93, §
104, ECHR 2000-VII), was the investigation conducted by the domestic authorities into the disappearance of the applicant’s missing relative sufficient to meet their obligation to carry out an effective investigation, as required by Article 2 of the Convention?
2.
Has the applicant’s mental suffering in connection with the disappearance of her close relative and the authorities’ alleged indifference in that respect and their alleged failure to conduct an effective investigation into the disappearance been sufficiently serious as to amount to inhuman and degrading treatment, within the meaning of Article
3 of the Convention? If so, has there been a breach of Article 3 of the Convention in respect of the applicant?
3.
Was the applicant’s missing relative deprived of liberty within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention? If so, was such a deprivation compatible with the guarantees under Article 5 §§ 1-5 of the Convention?
4.
Did the applicant have at her disposal effective domestic remedies in respect of her complaint under Articles 2 of the Convention, as required by Article
13 of the Convention?
5.
In accordance with the provisions of Article 38 of the Convention, the Government are requested to provide the following information:
(a)
any information, supported by relevant documents, which is capable of rebutting the applicant’s allegations that her missing relative
was
abducted by State servicemen;
and, in any event,
(b)
a complete list (in chronological order) of all investigative steps taken in connection with the applicant’s complaints about the disappearance of her missing relative, indicating dates and the authorities involved, as well as a brief summary of the findings;
as well as:
(c)
copies of those documents in the investigation file that are necessary for establishing the factual circumstances of the allegations and evaluating the effectiveness of the criminal investigation.