ÇAMYAR c. TURQUIE

Reclamanta, Dna Elif Çamyar, este o cetățeană turcă născută în 1968 și rezidând la Istanbul. A fost reprezentată în fața Curții de Dnele M. Filorinalı și Y. Filorinalı, avocate la Istanbul. A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, după cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedurile penale care au avut ca rezultat condamnarea reclamantei a) În calitate de editoare a revistei Proleter Devrimci Duruș

Printr-un act de acuzare din 5 iunie 2001, parchetul Istanbul a deschis o acțiune penală împotriva reclamantei în calitate de editoare a revistei Proleter Devrimci Duruș ("Poziție revoluționară proletară") din cauza a trei articole publicate în numărul 35 al acestuia. Primul din aceste articole, intitulat "Organizați-vă în toate domeniile! Aprindeți foc străzilor", deplora modul în care forțele de securitate au condus operațiunile desfășurate după recentele insurecții din închisori, și chemam oamenii să se organizeze și să lupte împotriva statului. Conținea în special următoarele pasaje: "Cei care aveau sete de clasa muncitorească, a proletarilor și a copiilor populațiilor opresate au oferit imperialiștilor sângele prizonierilor revoluționari într-o atrocitate [digă] de naziști (...) Contra-revoluția furioasă (...) masacrează astazi sălbatic zeci de revoluționari și comuniști închiși, îi pune în celule, practică pe ei torturile cele mai neînchipuite, îi violează, și impune în mod arbitrar sancțiuni și legi fasciste. (...) [Revoluționarii] au ca misiune principală să transforme criza în care se află burghezsia într-o criză favorabilă revoluției. Trebuie organizate acte de protest, întruniri, marșuri populare, manifestații, greve. Trebuie stabilite grupuri de apărare împotriva fascismului. Pentru a realiza aceste obiective, trebuie desfășurate activități intensive de propagandă, agitație și organizare. (...) Trebuie să explicam publicului lupta pe care o ducem în închisori prin campanii care vizează închiderea închisorilor de tip F [închisorile de maximă securitate]. Trebuie, de asemenea, să exigem ca investigații să fie desfășurate de barele și asociațiile pentru drepturile omului cu privire la execuțiile sumare perpetrate de forțele de securitate. Trebuie sancționați vinovații. Trebuie asigurată vizita familiei deținuților, trebuie pus capăt torturii în închisori. Trebuie să înceteze propaganda fascistă împotriva ONG-urilor și organizațiilor pentru drepturile omului. Trebuie organizată înmormântarea camarazilor noștri martirizați într-un mod demn de rezistența lor magnifică. Trebuie stabilite 'comitete de solidaritate cu deținuții' pe locurile de muncă, în cartiere și în școli. (...) Vom câștiga! Revoluția va câștiga!"

Al doilea articol, intitulat "Se vor îneca în sângele pe care l-au vărsat", se referea, de asemenea, la operațiunile desfășurate în închisori. Conținea în special următoarele pasaje: "Dictatura fascistă a vomitat moartea din nou asupra revoluționarilor și comuniștilor închiși. Și, de această dată, a făcut-o sub forma atrocităților și masacrelor care nu se pot compara cu cele anterioare (...) [A făcut-o] în același fel ca și inchiziția Evului Mediu, arzând și sfâșiind capete (...) Cu excavatoare, vehicule de pompieri și elicoptere de război (...) Cu bombe de gaz toxic. Suntem în fața operațiunii cele mai vaste, cea mai sălbatică și cea mai sângeroas (...) Campania de teroare pe care o duce statul împotriva prizonierilor revoluționari (...) Voi, trădătorii! Voi care ați vărsat sângele revoluționarilor! Voi, așa-zișii intelectuali! Nu uitați că acest foc vă va arde și pe voi. Rușine voastră de azi va rămâne lipită de voi pentru totdeauna. Veți muri în fiecare zi în necinste, în lipsă de personalitate (...) Toți dușmanii publici! Fasciștii care se hrănesc cu sânge! Linge-șeameni care râd de masacre, care mint poporului în timp ce râd! Vă veți îneca în această baie de sânge."

Al treilea articol relata scene de confruntări în interiorul închisorilor între forțele ordinii și femeile deținute. Se citea în special: "Când scandezi slogane, soldații și echipele speciale poziționate pe acoperiș se îndreaptă cu armele asupra noastră. Se tem să se lupte împotriva unei forțe ca a noastră. Iată de ce au adus tancurile, obuze și bombe cu gaze. Este un război cu arme inegale între ei și noi. Metoda lor este cea a armatelor de lași."

Pe 15 noiembrie 2002, curtea de juri din Istanbul ("curtea de juri") a declarat reclamanta vinovată de infracțiuni de denigrare a Republicii și a forțelor armate și a condamnat-o la doi ani de zece luni închisoare potrivit articolului 159 § 1 din codul penal anterior. Aceste pedepse au fost comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 1.423.650.000 de lire turce (TRL) cu suspendare.

La recursul reclamantei, Curtea de Casație, printr-o hotărâre din 10 martie 2004, a anulat judecata din prima instanță din cauza modificărilor legislative privind articolele 159 și 30 § 2 ale codului penal intervenim după decizia curții de juri.

Printr-o hotărâre din 14 mai 2004, curtea de juri a condamnat din nou reclamanta pentru denigrare a Republicii și a forțelor armate, potrivit articolului 159 § 1 din codul penal, la doi ani de cinci luni închisoare, pedeapsă comutată într-o amendă de 711.750.000 TRL cu suspendare. Ea a considerat că articolele litigioase conțineau critici foarte grave împotriva forțelor ordinii, care le vizau nu doar prin dezaprobări, ci și prin insulte și denigrări și că toată aceasta nu putea fi protejată de libertatea presei. De asemenea, a luat în considerare refuzul reclamantei, redactor-șef, de a dezvălui identitatea autorilor articolelor în cauză. Pedepsele de închisoare au fost comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 711.750.000 TRL cu suspendare.

La recursul reclamantei, procurorul general la Curtea de Casație a trimis, pe 6 septembrie 2005, cauza din nou curții de juri pentru reexaminare din cauza intrării în vigoare, pe 1 iunie 2005, a noului cod penal. La o dată nespecificată, reclamanta a susținut în fața curții de juri că articolele incriminate au ajuns la revistă prin corespondență, că le-a considerat articole interesante pe subiecte de actualitate și că nu a avut intenția de a comite infracțiunea reprochată. Pe 9 decembrie 2005, curtea de juri, reiterând motivele, a declarat din nou reclamanta vinovată de denigrare a Republicii și a forțelor armate. A condamnat-o, potrivit articolului 159 § 1 din codul penal anterior, care conținea prevederi mai favorabile reclamantei privind amenda finală comparativ cu noul cod penal, la doi ani de cinci luni închisoare. Aceste pedepse au fost comutate în amenzi în valoare totală de 600 de noi lire turce (TRY) cu suspendare. Pe 20 iunie 2007, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. b) În calitate de proprietară a casei de editură Yediveren, pentru o carte intitulată Yol Ayrımı, publicată în septembrie 2000

Parchetul Istanbul a deschis o acțiune penală în fața curții de juri împotriva reclamantei în calitate de proprietară a casei de editură Yediveren pentru o carte intitulată Yol Ayrımı ("Bifurcație a drumului"), publicată în septembrie 2000, și împotriva autorului cărții din cauza conținutului acesteia.

În apărarea sa în fața curții de juri, reclamanta a susținut că, deși cartea litigiasă conținea analize critice împotriva regimului existent, autorii nu aveau intenția de a denigra pe nimeni, și că iată de ce nu s-ar fi opus publicării sale.

Printr-o hotărâre din 17 noiembrie 2006, curtea de juri, considerând că reclamanta era responsabilă pentru conținutul acestei publicații în măsura în care autorul, rezidând în străinătate, nu putea fi judecat, a condamnat-o la trei ani de cinci luni închisoare pentru denigrare a Republicii, a forțelor armate și a organelor judiciare. Aceste pedepse au fost comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 450 TRY cu suspendare.

Curtea de juri a considerat că pasajele de mai jos ale cărții "depășeau limitele criticii admisibile" și constituiau o denigrare a Republicii: "Regimul burghez fascist, cu experiența acumulată în lupta de clasă, nu făcea aceste atacuri doar prin violență, dar se folosea și de socdem-ocratii parteneri ai puterii și de liderii sindicali trădători ca supliment (...) Capitalul monopolist efectua atacurile sale (...) împotriva clasei muncitoare mai ușor, pe de o parte folosind puterea și mijloacele mecanismului statal fascist, și pe de altă parte, cu ajutorul coaliției pe care o formase cu șefii sindicatelor trădătoare Türk-İș și Disk, conform metodelor noi pe care le dezvoltase în contexte noi."

Curtea de juri a considerat, de asemenea, că pasajele de mai jos ale cărții "depășeau limitele criticii admisibile" și constituiau o denigrare a organelor judiciare: "Cei care au căzut în cea mai neagră capitulare din 12 septembrie [lovitura de stat din 12 septembrie 1980] și-au purtat ideile eliminaționiste chiar și în tribunalele fasciste."

Curtea de juri a estimat, în sfârșit, că propoziția de mai jos a cărții depășea și "limitele criticii admisibile" și constituia o denigrare a forțelor armate: "Dictatura fascistă și militară din 12 septembrie a pretins că tribunalele sunt independente."

Printr-o hotărâre din 3 octombrie 2007, Curtea de Casație a confirmat hotărârea curții de juri privind stabilirea vinovăției pentru denigrare a Republicii, dar a anulat-o privind stabilirea vinovăției pentru denigrare a forțelor armate și a organelor judiciare, din motiv că elementele constitutive ale acestor două infracțiuni nu erau reunite.

Printr-o hotărâre din 19 noiembrie 2007, curtea de juri a achitat reclamanta de infracțiunile de denigrare a forțelor armate și a organelor judiciare din motiv că conținutul cărții în cauză nu era constitutiv al acestor infracțiuni. 2. Celelalte patru proceduri penale deschise împotriva reclamantei și radiate din dosar mai târziu a) Procedura penală deschisă împotriva reclamantei din cauza articolelor publicate în numerele aprilie și mai 2000 ale revistei Proleter Devrimci Duruș

Printr-o hotărâre din 15 noiembrie 2002, curtea de juri a declarat reclamanta vinovată de denigrare a Republicii, a forțelor armate și a forțelor de securitate din cauza articolelor publicate în numerele aprilie și mai 2000 ale revistei Proleter Devrimci Duruș, și a condamnat-o de trei ori la zece luni închisoare. Aceste pedepse au fost comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 912.600.000 TRL cu suspendare.

Printr-o hotărâre din 8 martie 2004, Curtea de Casație a anulat hotărârea curții de juri din cauza modificărilor care au fost aduse mai târziu articolelor 159 și 30 § 2 ale codului penal.

Printr-o hotărâre din 14 mai 2004, curtea de juri, considerând că articolele litigioase conțineau expresii foarte grele și grave care se interpretau, după opinia sa, ca insulte și care nu puteau fi privite ca intrând în cadrul libertății presei, a declarat din nou reclamanta vinovată de denigrare a Republicii, a forțelor armate și a forțelor de securitate, și a condamnat-o la cinci luni închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni, respectiv cincisprezece luni în total. Aceste pedepse au fost ulterior comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 456.300.000 TRL cu suspendare.

Pe 6 septembrie 2005, procurorul general la Curtea de Casație a decis să nu transfere hotărârea curții de juri la Curtea de Casație și a trimis cauza din nou curții de juri pentru reexaminare, din cauza intrării în vigoare, pe 1 iunie 2005, a noului cod penal. Procedura penală a reluat-o în fața curții de juri.

Printr-o hotărâre din 9 decembrie 2005, curtea de juri, reiterând motivele, a declarat reclamanta vinovată de infracțiuni de denigrare a Republicii, a guvernului și a forțelor armate. A condamnat-o din nou la cinci luni închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni. Aceste pedepse au fost ulterior comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 450 TRY cu suspendare.

Pe 12 aprilie 2007, Curtea de Casație a anulat această hotărâre.

Pe 26 decembrie 2007, curtea de juri a radiat cauza din dosar din cauza prescripției legale. b) Procedura penală deschisă împotriva reclamantei din cauza articolelor publicate în numărul iunie 2001 al revistei Proleter Devrimci Duruș

Printr-o hotărâre din 9 decembrie 2005, curtea de juri a declarat reclamanta vinovată de denigrare a Republicii, a forțelor armate și a guvernului, din cauza articolelor publicate în numărul iunie 2001 al revistei Proleter Devrimci Duruș. A condamnat reclamanta la trei ori cinci luni închisoare și a comutant aceste pedepse în amenzi judiciare în valoare totală de 600 TRY cu suspendare. A considerat că anumite remarci din aceste articole depășeau limitele criticii admisibile și că reclamanta era responsabilă din moment ce nu ar fi divulgat identitatea autorilor acestor articole.

Printr-o hotărâre din 21 ianuarie 2008, Curtea de Casație a anulat hotărârea curții de juri pe motiv că aceasta din urmă nu a expus în hotărârea sa expresiile specifice prin care reclamanta ar fi denigrat Republica, guvernul și forțele armate.

Printr-o hotărâre din 16 octombrie 2008, curtea de juri a condamnat reclamanta la trei ori cinci luni închisoare pentru denigrare a Republicii, a guvernului și a forțelor armate. Aceste pedepse au fost comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 600 TRY cu suspendare. Ca răspuns la mijloacele de casație, curtea de juri a expus că pasajul de mai jos al articolului publicat la pagina 18 și intitulat "Organizarea clasei proletare și datoriile noastre" constituia o denigrare a Republicii: "Astfel, regimul fascist a împiedicat, într-un fel sau altul, transmisia de către clasa proletară a Turciei a moștenirii perioadelor cele mai prospere ale revoluției și politizării." Ea a considerat, de asemenea, că pasajul de mai jos al articolului publicat la paginile 6 la 9 și intitulat "Greu de murit în iunie" constituia o denigrare a guvernului: "Deoarece [forțele capitaliste] nu pot găsi un guvern alternativ pentru a înlocui guvernul fascist al lui Ecevit care înfruntă eșecuri peste tot, îl forțează să supraviețuiască și încearcă să-l mențină la putere pentru încă ceva timp." Curtea de juri a expus, în sfârșit, că pasajul de mai jos al articolului publicat la paginile 9 la 15 și intitulat "Organizarea clasei proletare și datoriile noastre" constituia o denigrare a forțelor armate: "Clasa muncitorească (...) a produs exemplele de masă cele mai vii ale luptei de clasă înainte de junta fascistă din 12 septembrie."

Printr-o hotărâre din 11 octombrie 2010, Curtea de Casație a anulat din nou judecata curții de juri și a radiat cauza din dosar pentru prescripție legală. c) Procedura penală deschisă împotriva reclamantei din cauza articolelor publicate în revista sa în august 2000

Printr-o hotărâre din 15 noiembrie 2002, curtea de juri a declarat reclamanta vinovată de faptele imputate și a condamnat-o, pentru denigrare a Republicii, a forțelor armate, a forțelor de securitate și a guvernului, la zece luni închisoare pentru fiecare dintre infracțiuni. Aceste pedepse au fost ulterior comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 912.600.000 TRL cu suspendare.

Printr-o hotărâre din 11 martie 2004, Curtea de Casație a anulat hotărârea curții de juri din cauza modificărilor care au fost aduse mai târziu articolelor 159 și 30 § 2 ale codului penal.

Pe 14 mai 2004, curtea de juri a condamnat reclamanta de patru ori la cinci luni închisoare pentru denigrare a Republicii, a forțelor armate, a guvernului și a forțelor de securitate, și a comutant aceste pedepse în amenzi judiciare în valoare totală de 450.300.000 TRL cu suspendare. A considerat că anumite din comentariile din aceste articole depășeau limitele criticii admisibile.

Printr-o hotărâre din 14 iunie 2007, Curtea de Casație a anulat hotărârea curții de juri pe motiv că aceasta din urmă nu a indicat precis expresiile prin care reclamanta ar fi denigrat Republica și forțele armate.

Printr-o hotărâre din 3 octombrie 2007, curtea de juri a condamnat reclamanta de patru ori la cinci luni închisoare pentru denigrare a Republicii, a forțelor armate, a forțelor de securitate și a guvernului. A comutant aceste pedepse în amenzi judiciare în valoare totală de 450 TRY cu suspendare. Ca răspuns la mijloacele de casație, curtea de juri a considerat că pasajul de mai jos, publicat în articolul intitulat "Ziua opresaților va veni și pentru ei", constituia o denigrare a Republicii: "Regimul fascist care nu încetează să se refere la drepturile omului și la democrație în procesul de aderare la Uniunea Europeană încearcă să mascheze crimele sale în spatele criteriilor de la Copenhaga. Continuă să implementeze toate mijloacele pentru a supune deținuții revoluționari și comuniști. Rezistența militantă a acestora, care enervează clica fascistă, a fost o palmă dată regimului fascist. Că dictatura fascistă comite acest tip de agresiune nu are nimic de mirare." Curtea de juri a estimat, de asemenea, că propoziția de mai jos din același articol constituia o denigrare a forțelor armate și a forțelor de securitate: "(...) [puterea] a făcut o încercare de masacru la închisoarea Burdur cu mii de soldați și polițiști fioroși înarmați cu bombe și excavatoare." Curtea de juri a considerat, de asemenea, că propoziția de mai jos, cuprinsă în articolul intitulat "Programul de pilaj imperialist indestructibil în agricultură", constituia o denigrare a guvernului: "[Suntem] furioși că guvernul fascist se pune la serviciul lui Cottarelli [atunci directorul Fondului Monetar Internațional pentru Turcia]."

Printr-o hotărâre din 25 noiembrie 2008, Curtea de Casație a anulat hotărârea curții de juri și a radiat cauza din dosar pentru prescripție legală. d) Procedura penală deschisă împotriva reclamantei din cauza unor articole publicate în numărul septembrie 2001 al revistei sale

Printr-o hotărâre din 9 decembrie 2005, curtea de juri a declarat reclamanta vinovată de faptele imputate și a condamnat-o, pentru denigrare a Republicii, a forțelor armate și a Marii Adunări Naționale a Turciei, la cinci luni închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni. Aceste pedepse au fost ulterior comutate în amenzi judiciare în valoare totală de 600 TRY cu suspendare.

Printr-o hotărâre din 13 martie 2008, Curtea de Casație a anulat hotărârea curții de juri pe motiv că aceasta din urmă nu a precizat expresiile specifice prin care reclamanta ar fi denigrat instituțiile menționate.

Printr-o hotărâre din 16 mai 2008, curtea de juri a condamnat reclamanta de trei ori la cinci luni închisoare pentru denigrare a Republicii, a forțelor armate și a Marii Adunări Naționale a Turciei. A comutant aceste pedepse în amenzi judiciare în valoare totală de 600 TRY cu suspendare. Ca răspuns la mijloacele de casație, curtea de juri a expus că pasajele de mai jos conținute în numărul în cauză al revistei constituiau o denigrare a Republicii: "(...) după două sute cincizeci de zile și deși șaizeci de deținuți și apropiați ai deținuților au fost martirizați, nu există încă o reacție din partea regimului fascist (...) în țări precum Turcia unde domina dictaturiile fasciste, dimensiunile atrocității fascismului sunt aparente (...) tortura în spitale constituie un tablou al feței întunecate a fascismului (...) statul încearcă încă să-și monteze familiile împotriva noastră (...) Atunci, ne vom salda pe toate punctele; prietenia noastră, solidaritatea și acțiunea noastră împotriva fascismului se vor întări (...)" Curtea de juri a considerat propoziția de mai jos ca constituind o denigrare a forțelor armate: "Liderii proletari turci s-au încărcat cu crearea unui sprijin popular pentru toți partidele la putere, inclusiv junta militară fascistă din 12 septembrie (...)" De asemenea, a considerat pasajul de mai jos ca constituind o denigrare a Marii Adunări Naționale a Turciei: "Deoarece nu se poate aștepta de la bandele de asasini nicio reformă legislativă pentru a îmbunătăți condițiile lucrătorilor, trebuie considerat ca instrument care relevă natura fascismului ostil clasei proletare și să-l transforme într-un avantaj pentru organizarea maselor exploatate." Pe 26 februarie 2009, Curtea de Casație a anulat din nou judecata curții de juri și a radiat cauza din dosar pentru prescripție legală. B. Dreptul intern pertinent 38. art. 159 § 1 al codului penal anterior dispunea următoarele: "Este pasibilă de pedeapsă cu închisoare de șase luni la trei ani orice persoană care, în mod public, denigrează sau prezintă ca denigrate (tahkir ve tezyif edenler) turcitatea, Republica sau Marea Adunare Națională a Turciei, guvernul Republicii Turcia, organele judiciare, forțele armate sau siguranța statului (Devletin askeri veya emniyet muhafaza kuvvetleri). (...) Exprimarea opiniilor critice, în absența intenției de a denigra, de a prezenta ca denigrat sau de a insulta, nu constituie o infracțiune." art. 301 al noului cod penal, intrat în vigoare pe 1 iunie 2005, se citea la epoca faptelor după cum urmează: "Este pasibilă de pedeapsă cu închisoare de șase luni la trei ani orice persoană care denigrează (așağılayan) în mod public turcitatea, Republica sau Marea Adunare Națională a Turciei; Este pasibilă de pedeapsă cu închisoare de șase luni la doi ani orice persoană care denigrează (așağılayan) în mod public guvernul Republicii Turcia, organele judiciare, forțele armate sau forțele de securitate ale statului (Devletin askeri ve emniyet teșkilatı); (...) Exprimarea opiniilor critice nu constituie o infracțiune."

De asemeni, art. 301 din codul penal a fost modificat de legea nr. 5759 din 29 aprilie 2008. În noua sa versiune, această prevedere a, pe de o parte, înlocuit noțiunea de turcitate (Türklük) cu termenii "națiunea turcă" și, pe de altă parte, stabilește că autoritățile judiciare nu pot deschide urmăriri penale pe baza articolului 301 decât după ce au obținut aprobarea ministrului Justiției. PLASERI

Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de durata fiecăreia dintre procedurile penale deschise împotriva sa.

Invocând art. 10 din Convenție, ea denunță o interferență în dreptul la libertatea de exprimare din motiv că ar fi fost urmărită în fața jurisdicțiilor penale pentru perioade foarte lungi din cauza articolelor pe care le publicase în revista de care este editoare. [A2] Se plânge, de asemenea, că procedurile penale deschise împotriva sa, considerate în ansamblul lor, sunt de natură să o descurajeze să publice texte pe subiecte care privesc dezbaterile publice și care reflectă un anumit punct de vedere.

La requérante, M me Elif Çamyar, est une ressortissante turque née en 1968 et résidant à Istanbul. Elle a été représentée devant la Cour par M es M. Filorinalı et Y. Filorinalı, avocats à Istanbul. A. Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. 1. Les procédures pénales qui ont abouti à la condamnation de la requérante a) En sa qualité d’éditrice du magazine Proleter Devrimci Duruș

Par un acte d’accusation du 5 juin 2001, le parquet d’Istanbul intenta une action pénale contre la requérante en sa qualité d’éditrice du magazine Proleter Devrimci Duruș (« Posture révolutionnaire prolétaire ») en raison de trois articles publiés dans le numéro 35 de celui-ci. Le premier de ces articles, intitulé « Organisons-nous dans tous les domaines ! Mettons le feu aux rues », déplorait la façon dont les forces de sécurité avaient mené leurs opérations effectuées à la suite de récentes insurrections dans les prisons, et il appelait les gens à s’organiser et à lutter contre l’État. Il contenait notamment les passages suivants : « Ceux qui avaient soif de la classe ouvrière, des prolétaires et des enfants des populations écrasées ont offert aux impérialistes le sang des prisonniers révolutionnaires dans une atrocité [digne] des nazis (...) La contre-révolution enragée (...) massacre sauvagement aujourd’hui des dizaines de révolutionnaires et de communistes emprisonnés, les met dans des cellules, pratique sur eux les tortures les plus inimaginables, les viole, et impose arbitrairement des sanctions et des lois fascistes. (...) [Les révolutionnaires] ont pour mission principale de transformer la crise dans laquelle se trouve la bourgeoisie en une crise propice à la révolution. Il faut organiser des actes de protestation, des meetings, des marches populaires, des manifestations, des grèves. Il faut établir des groupes de défense contre le fascisme. Pour réaliser ces objectifs, il faut mener des activités intensives de propagande, d’agitation et d’organisation. (...) Nous devons expliquer au public la lutte que nous menons dans les prisons par des campagnes visant à la fermeture des prisons de type F [prisons de haute sécurité]. Il faut aussi exiger que des enquêtes soient menées par des barreaux et des associations des droits de l’homme au sujet des exécutions sommaires perpétrées par des forces de sécurité. Il faut sanctionner les coupables. Il faut assurer la visite de leur famille aux détenus, il faut mettre fin à la torture dans les prisons. Il faut que la propagande fasciste contre les ONG et les organisations des droits de l’homme cesse. Il faut organiser l’enterrement de nos camarades martyrs d’une manière qui soit à la hauteur de leur magnifique résistance. Il faut établir des « comités de solidarité avec les détenus » sur les lieux de travail, dans les quartiers et dans les écoles. (...) Nous gagnerons ! La révolution gagnera ! »

Le deuxième article, intitulé « Ils se noieront dans le sang qu’ils ont versé », portait également sur les opérations menées dans les prisons. Il contenait notamment les passages suivants : « La dictature fasciste a vomi la mort une fois encore sur les révolutionnaires et les communistes emprisonnés. Et, cette fois, elle l’a fait sous forme d’atrocités et de massacres que l’on ne peut comparer aux précédents (...) [Elle l’a fait] de la même façon que l’inquisition du Moyen Âge, en brûlant et en lacérant les têtes (...) Avec des bulldozers, des véhicules de pompier et des hélicoptères de guerre (...) Avec des bombes de gaz toxique. On est face à l’opération la plus vaste, la plus sauvage et la plus sanglante (...) La campagne de terreur que l’État mène contre les prisonniers révolutionnaires (...) Vous, les traîtres ! Vous qui avez versé le sang de révolutionnaires ! Vous, les soi-disant intellectuels ! N’oubliez pas que ce feu vous brûlera aussi. Votre honte d’aujourd’hui restera collée sur vous à jamais. Vous allez mourir chaque jour dans votre déshonneur, dans votre manque de personnalité (...) Tous les ennemis publics ! Les fascistes qui se nourrissent de sang ! Les lèche-cul qui rient des massacres, qui mentent au peuple tout en rigolant ! Vous vous noierez dans ce bain de sang. »

Le troisième article relatait des scènes d’affrontements à l’intérieur des prisons entre les forces de l’ordre et les femmes détenues. Il se lit notamment comme suit : « Lorsque l’on scande des slogans, les soldats et les équipes spéciales positionnées sur les toits braquent leurs armes sur nous. Ils ont peur de se battre contre une force comme la nôtre. C’est pour ça qu’ils ont amené leurs tanks, leurs obus et leurs bombes de gaz. C’est une guerre à armes inégales entre eux et nous. Leur méthode est celle des armées de lâches. »

Le 15 novembre 2002, la cour d’assises d’Istanbul (« la cour d’assises ») reconnut la requérante coupable des infractions de dénigrement de la République et des forces armées et la condamna à deux fois dix mois d’emprisonnement en application de l’article 159 § 1 de l’ancien code pénal. Ces peines furent commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 1 423 650 000 livres turques (TRL) dont le paiement était assorti d’un sursis.

Sur pourvoi de la requérante, la Cour de cassation, par un arrêt du 10 mars 2004, infirma le jugement de première instance en raison des modifications législatives relatives aux articles 159 et 30 § 2 du code pénal intervenues après la décision de la cour d’assises.

Par un arrêt du 14 mai 2004, la cour d’assises condamna de nouveau la requérante pour dénigrement de la République et des forces armées, en application de l’article 159 § 1 du code pénal, à deux fois cinq mois d’emprisonnement, sanction commuée en une amende de 711 750 000 TRL avec sursis. Elle considéra que les articles litigieux contenaient des critiques très graves à l’encontre des forces de l’ordre, qu’ils les visaient non seulement par des désapprobations, mais aussi par des insultes et des diffamations et que tout cela ne pouvait être protégé par la liberté de la presse. Elle tint compte aussi du refus de la requérante, rédactrice en chef, de dévoiler l’identité des auteurs des articles concernés. Les peines d’emprisonnement furent commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 711 750 000 TRL avec sursis.

Sur pourvoi de la requérante, le procureur général près la Cour de cassation renvoya, le 6 septembre 2005, l’affaire devant la cour d’assises pour réexamen en raison de l’entrée en vigueur, le 1 er juin 2005, du nouveau code pénal. À une date non précisée, la requérante soutint devant la cour d’assises que les articles incriminés étaient parvenus au magazine par courrier, qu’elle les avait considérés comme des articles intéressants sur des sujets d’actualité et qu’elle n’avait pas eu l’intention de commettre l’infraction reprochée. Le 9 décembre 2005, la cour d’assises, réitérant ses motifs, reconnut à nouveau la requérante coupable de dénigrement de la République et des forces armées. Elle la condamna, en application de l’article 159 § 1 de l’ancien code pénal, qui comportait des dispositions plus favorables à la requérante quant à l’amende finale par rapport au nouveau code pénal, à deux fois cinq mois d’emprisonnement. Ces peines furent commuées en des amendes d’un montant total de 600 nouvelles livres turques (TRY) avec sursis. Le 20 juin 2007, la Cour de cassation confirma ce jugement. b) En sa qualité de propriétaire de la maison d’édition Yediveren, pour un livre intitulé Yol Ayrımı , publié en septembre 2000

Le parquet d’Istanbul intenta une action pénale devant la cour d’assises contre la requérante en sa qualité de propriétaire de la maison d’édition Yediveren pour un livre intitulé Yol Ayrımı (« Bifurcation de la voie »), publié en septembre 2000, et contre l’auteur de l’ouvrage en raison de son contenu.

Dans sa défense devant la cour d’assises, la requérante soutint que, si le livre litigieux contenait des analyses critiques contre le régime en place, les auteurs n’avaient l’intention de dénigrer personne, et que c’était la raison pour laquelle elle ne se serait pas opposée à sa publication.

Par un arrêt du 17 novembre 2006, la cour d’assises, considérant que la requérante était responsable du contenu de cette publication dans la mesure où l’auteur, résidant à l’étranger, ne pouvait pas être jugé, la condamna à trois fois cinq mois d’emprisonnement pour dénigrement de la République, des forces armées et des organes judiciaires. Ces peines furent commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 450 TRY avec sursis.

La cour d’assises considéra que les passages ci-dessous du livre « dépassaient les limites de la critique admissible » et constituaient un dénigrement de la République : « Le régime bourgeois fasciste, avec l’expérience acquise dans la lutte des classes, ne commettait pas ces attaques seulement par le biais de violences, mais il se servait aussi des sociaux-démocrates partenaires du pouvoir et des dirigeants de syndicats traîtres à titre accessoire (...) Le capital monopoliste effectuait ses attaques (...) contre la classe ouvrière plus facilement, d’une part en utilisant le pouvoir et les moyens du mécanisme étatique fasciste, et, d’autre part, à l’aide de la coalition qu’il avait formée avec les chefs des syndicats traîtres Türk-İș et Disk, selon des méthodes nouvelles qu’il avait développées dans de nouveaux contextes. »

La cour d’assises considéra aussi que les passages suivants du livre « dépassaient les limites de la critique admissible » et constituaient un dénigrement des organes judiciaires : « Ceux qui sont tombés dans la reddition la plus sombre dès le 12 septembre [le coup d’État du 12 septembre 1980] ont porté leurs idées éliminationistes jusque dans les tribunaux fascistes. »

La cour d’assises estima enfin que la phrase suivante du livre dépassait aussi « les limites de la critique admissible » et constituait un dénigrement des forces armées : « La dictature fasciste et militaire du 12 septembre a prétendu que les tribunaux étaient indépendants. »

Par un arrêt du 3 octobre 2007, la Cour de cassation confirma l’arrêt de la cour d’assises s’agissant de l’établissement de la culpabilité du chef de dénigrement de la République, mais elle l’infirma quant à l’établissement de la culpabilité du chef de dénigrement des forces armées et des organes judiciaires, au motif que les éléments constitutifs de ces deux infractions n’étaient pas réunis.

Par un arrêt du 19 novembre 2007, la cour d’assises acquitta la requérante des infractions de dénigrement des forces armées et des organes judiciaires au motif que le contenu du livre en cause n’était pas constitutif de ces infractions. 2. Les quatre autres procédures pénales diligentées à l’encontre de la requérante et rayées du rôle par la suite a) La procédure pénale diligentée à l’encontre de la requérante en raison des articles publiés dans les éditions d’avril et de mai 2000 du magazine Proleter Devrimci Duruș

Par un arrêt du 15 novembre 2002, la cour d’assises déclara la requérante coupable de dénigrement de la République, des forces armées et des forces de sécurité en raison des articles publiés dans les éditions d’avril et de mai 2000 du magazine Proleter Devrimci Duruș , et la condamna trois fois à dix mois d’emprisonnement. Ces peines furent commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 912 600 000 TRL avec sursis.

Par un arrêt du 8 mars 2004, la Cour de cassation infirma l’arrêt de la cour d’assises en raison des modifications qui avaient été apportées ultérieurement aux articles 159 et 30 § 2 du code pénal.

Par un arrêt du 14 mai 2004, la cour d’assises, considérant que les articles litigieux contenaient des expressions très lourdes et graves qui s’interprétaient, selon elle, comme des insultes et qui ne pouvaient être regardées comme entrant dans le cadre de la liberté de la presse, déclara de nouveau la requérante coupable de dénigrement de la République, des forces armées et des forces de sécurité, et la condamna à cinq mois d’emprisonnement pour chacune des trois infractions, soit quinze mois au total. Ces peines furent ensuite commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 456 300 000 TRL avec sursis.

Le 6 septembre 2005, le procureur général près la Cour de cassation décida de ne pas transférer l’arrêt de la cour d’assises à la Cour de cassation et renvoya l’affaire devant la cour d’assises pour réexamen, en raison de l’entrée en vigueur, le 1 er juin 2005, du nouveau code pénal. La procédure pénale reprit devant la cour d’assises.

Par un arrêt du 9 décembre 2005, la cour d’assises, réitérant ses motifs, reconnut la requérante coupable des infractions de dénigrement de la République, du gouvernement et des forces armées. Elle la condamna de nouveau à cinq mois d’emprisonnement pour chacune des trois infractions. Ces peines furent ensuite commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 450 TRY avec sursis.

Le 12 avril 2007, la Cour de cassation infirma ce jugement.

Le 26 décembre 2007, la cour d’assises raya l’affaire du rôle en raison de la prescription légale. b) La procédure pénale diligentée à l’encontre de la requérante en raison des articles publiés dans l’édition de juin 2001 du magazine Proleter Devrimci Duruș

Par un arrêt du 9 décembre 2005, la cour d’assises déclara la requérante coupable de dénigrement de la République, des forces armées et du gouvernement, en raison des articles publiés dans l’édition de juin 2001 du magazine Proleter Devrimci Duruș . Elle condamna la requérante à trois fois cinq mois d’emprisonnement et commua ces peines en des amendes judiciaires d’un montant total de 600 TRY avec sursis. Elle considéra que certains propos contenus dans ces articles dépassaient les limites de la critique admissible et que la requérante en était responsable dès lors qu’elle n’aurait pas divulgué l’identité des auteurs de ces articles.

Par un arrêt du 21 janvier 2008, la Cour de cassation infirma l’arrêt de la cour d’assises au motif que cette dernière n’avait pas exposé dans son arrêt les expressions spécifiques par lesquelles la requérante aurait dénigré la République, le gouvernement et les forces armées.

Par un arrêt du 16 octobre 2008, la cour d’assises condamna la requérante à trois fois cinq mois d’emprisonnement pour dénigrement de la République, du gouvernement et des forces armées. Ces peines furent commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 600 TRY avec sursis. En réponse aux moyens de cassation, la cour d’assises exposa que le passage ci-dessous de l’article publié à la page 18 et intitulé « L’organisation de la classe prolétaire et nos devoirs » constituait un dénigrement de la République : « Ainsi, le régime fasciste a empêché, d’une manière ou d’une autre, la transmission par la classe prolétaire de Turquie de l’héritage des périodes les plus prospères de la révolution et de la politisation. » Elle considéra en outre que le passage ci-dessous de l’article publié aux pages 6 à 9 et intitulé « Dur de mourir en juin » constituait un dénigrement du gouvernement : « Comme elles [les forces capitalistes] ne peuvent pas trouver de gouvernement alternatif pour remplacer le gouvernement fasciste d’Ecevit qui essuie partout des échecs, elles le forcent à survivre et cherchent à le maintenir au pouvoir pendant encore un certain temps. » La cour d’assises exposa enfin que le passage ci-dessous de l’article publié aux pages 9 à 15 et intitulé « L’organisation de la classe prolétaire et nos devoirs » constituait un dénigrement des forces armées : « La classe ouvrière (...) a produit les exemples de masse les plus vivants de la lutte des classes avant la junte fasciste du 12 septembre. »

Par un arrêt du 11 octobre 2010, la Cour de cassation infirma encore le jugement de la cour d’assises et raya l’affaire du rôle pour prescription légale. c) La procédure pénale diligentée à l’encontre de la requérante en raison des articles publiés dans son magazine en août 2000

Par un arrêt du 15 novembre 2002, la cour d’assises reconnut la requérante coupable des faits reprochés et la condamna, pour dénigrement de la République, des forces armées, des forces de sécurité et du gouvernement, à dix mois d’emprisonnement pour chacune des infractions. Ces peines furent ensuite commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 912 600 000 TRL avec sursis.

Par un arrêt du 11 mars 2004, la Cour de cassation infirma l’arrêt de la cour d’assises en raison des modifications qui avaient été apportées ultérieurement aux articles 159 et 30 § 2 du code pénal.

Le 14 mai 2004, la cour d’assises condamna la requérante quatre fois à cinq mois d’emprisonnement pour dénigrement de la République, des forces armées, du gouvernement et des forces de sécurité, et elle commua ces peines en des amendes judiciaires d’un montant total de 450 300 000 TRL dont le paiement était assorti d’un sursis. Elle considéra que certains des propos contenus dans ces articles dépassaient les limites de la critique admissible.

Par un arrêt du 14 juin 2007, la Cour de cassation infirma l’arrêt de la cour d’assises au motif que cette dernière n’avait pas indiqué précisément les expressions par lesquelles la requérante aurait dénigré la République et les forces armées.

Par un arrêt du 3 octobre 2007, la cour d’assises condamna la requérante quatre fois à cinq mois d’emprisonnement pour dénigrement de la République, des forces armées, des forces de sécurité et du gouvernement. Elle commua ces peines en des amendes judiciaires d’un montant total de 450 TRY avec sursis. En réponse aux moyens de cassation, la cour d’assises considéra que le passage ci-dessous, publié dans l’article intitulé « Le jour des opprimés arrivera aussi », constituait un dénigrement de la République : « Le régime fasciste qui ne cesse de se référer aux droits de l’homme et à la démocratie dans le processus d’adhésion à l’Union européenne cherche à dissimuler ses crimes derrière les critères de Copenhague. Il continue à mettre en œuvre tous les moyens pour soumettre les détenus révolutionnaires et communistes. La résistance militante de ces derniers, qui agace la clique fasciste, a été une gifle donnée au régime fasciste. Que la dictature fasciste commette ce type d’agression n’a rien d’improbable. » La cour d’assises estima en outre que la phrase ci-dessous du même article constituait un dénigrement des forces armées et des forces de sécurité : « (...) [le pouvoir] a fait un essai de massacre à la prison de Burdur avec ses milliers de soldats et policiers féroces armés de bombes et de bulldozers. » La cour d’assises considéra également que la phrase ci-dessous, contenue dans l’article intitulé « Le programme de pillage impérialiste indestructible dans l’agriculture », constituait un dénigrement du gouvernement : « [Nous sommes] furieux que le gouvernement fasciste se mette au service de Cottarelli [alors le directeur du Fonds monétaire international pour la Turquie]. »

Par un arrêt du 25 novembre 2008, la Cour de cassation infirma l’arrêt de la cour d’assises et raya l’affaire du rôle pour prescription légale. d) La procédure pénale diligentée à l’encontre de la requérante en raison de certains articles publiés dans l’édition de septembre 2001 de son magazine

Par un arrêt du 9 décembre 2005, la cour d’assises reconnut la requérante coupable des faits reprochés et la condamna, pour dénigrement de la République, des forces armées et de la Grande Assemblée nationale de Turquie, à cinq mois d’emprisonnement pour chacune des trois infractions. Ces peines furent ensuite commuées en des amendes judiciaires d’un montant total de 600 TRY avec sursis.

Par un arrêt du 13 mars 2008, la Cour de cassation infirma l’arrêt de la cour d’assises au motif que cette dernière n’avait pas précisé les expressions spécifiques par lesquelles la requérante aurait dénigré les institutions mentionnées.

Par un arrêt du 16 mai 2008, la cour d’assises condamna la requérante trois fois à cinq mois d’emprisonnement pour dénigrement de la République, des forces armées et de la Grande Assemblée nationale de Turquie. Elle commua ces peines en des amendes judiciaires d’un montant total de 600 TRY avec sursis. En réponse aux moyens de cassation, la cour d’assises exposa que les passages ci-dessous contenus dans l’édition en cause du magazine constituaient un dénigrement de la République : « (...) après deux cent cinquante jours et bien que soixante prisonniers et proches de prisonniers aient été martyrisés, il n’y a pas encore de réaction du côté du régime fasciste (...) dans des pays comme la Turquie où les dictatures fascistes règnent, les dimensions de l’atrocité du fascisme sont apparentes (...) la torture dans les hôpitaux constitue un tableau du visage sombre du fascisme (...) l’État cherche encore à monter nos familles contre nous (...) Alors, nous allons nous souder sur tous les points ; notre amitié, notre solidarité et notre action contre le fascisme se renforceront (...) » La cour d’assises considéra la phrase ci-dessous comme constituant un dénigrement des forces armées : « Les chefs prolétaires turcs se sont chargés de créer un soutien populaire pour tous les partis au pouvoir, y compris la junte militaire fasciste du 12 septembre (...) » En outre, elle considéra le passage ci-dessous comme constituant un dénigrement de la Grande Assemblée nationale de Turquie : « Comme on ne peut attendre des bandes de meurtriers aucune réforme législative pour améliorer les conditions des travailleurs, il faut considérer cela comme un instrument révélant la nature du fascisme hostile à la classe prolétaire et le transformer en un avantage pour organiser les masses exploitées. » Le 26 février 2009, la Cour de cassation infirma encore le jugement de la cour d’assises et raya l’affaire du rôle pour prescription légale. B. Le droit interne pertinent

L’article 159 § 1 de l’ancien code pénal disposait ce qui suit : « Est passible d’une peine de six mois à trois ans d’emprisonnement toute personne qui, publiquement, dénigre ou présente comme dénigrés ( tahkir ve tezyif edenler ) la turcité, la République ou la Grande Assemblée nationale de Turquie, le gouvernement de la République de Turquie, les organes judiciaires, les forces armées ou la sûreté de l’État ( Devletin askeri veya emniyet muhafaza kuvvetleri ). (...) L’expression d’opinions critiques, en l’absence d’intention de dénigrer, de présenter comme dénigré ou d’insulter, ne constitue pas un délit. » L’article 301 du nouveau code pénal, entré en vigueur le 1 er juin 2005, se lisait à l’époque des faits comme suit : « Est passible d’une peine de six mois à trois ans d’emprisonnement quiconque dénigre ( așağılayan ) publiquement la turcité, la République ou la Grande Assemblée nationale de Turquie ; Est passible d’une peine de six mois à deux ans d’emprisonnement quiconque dénigre ( așağılayan ) publiquement le gouvernement de la République de Turquie, les organes judiciaires, les forces armées ou les forces de sécurité de l’État ( Devletin askeri ve emniyet teșkilatı ) ; (...) L’expression d’opinions critiques ne constitue pas un délit. »

Par ailleurs, l’article 301 du code pénal a été amendé par la loi n o 5759 du 29 avril 2008. Dans sa nouvelle version, cette disposition a, d’une part, remplacé la notion de turcité ( Türklük ) par les termes « nation turque » et, d’autre part, énonce que les autorités judiciaires ne peuvent engager de poursuites pénales sur le fondement de l’article 301 qu’après avoir obtenu l’approbation du ministre de la Justice. GRIEFS

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de chacune des procédures pénales diligentées à son encontre.

Invoquant l’article 10 de la Convention, elle dénonce une ingérence dans son droit à la liberté d’expression au motif qu’elle aurait été poursuivie devant les juridictions pénales pendant de très longues périodes en raison d’articles qu’elle avait publiés dans le magazine dont elle est l’éditrice. [A2] Elle se plaint en outre que les procédures pénales engagées contre elle, prises dans leur ensemble, soient de nature à la dissuader de publier des textes sur des sujets relevant du débat public et reflétant un certain point de vue.