CtEDO 08.09.2016 AI

BALBAL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BALBAL c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicată pe 8 septembrie 2016

Cerere nr. 66327/09

Mustafa BALBAL

împotriva Turciei

depusă pe 2 decembrie 2009

În secțiunea intitulată „Generalul Salih Omurtmak este capturat":

„Șeicul Zahir, liderul rebelilor: (...) Am plecat în munți pentru a scăpa de persecuția voastră. Luptăm ca niște oameni. Când capturam soldații voștri, îi eliberez apoi. Voi executați rebeii capturați. Ce vreau de la poporul civil? Ați ucis mii de civili. Știu tot ce ați făcut, [faptele voastre] nu vor rămâne nepedepsite. Ardeți toate satele pe care le traversați, torturați oamenii. Statul vostru este cel mai laș și cel mai barbar din lume. Ceea ce faceți se numește persecuție și este o insultă la adresa poporului nostru. Există o onoare militară și reguli de război care trebuie respectate (...)

„Un stat care nu respectă tratatele internaționale ar respecta oare acest bucată de hârtie?"

În secțiunea intitulată „Uciderea șeicului Yusuf":

„(...) Majoritatea rebelilor au rupt încercuirea și au reușit să fugă. Patru rebeli au fost uciși. Trei rebeli, inclusiv șeicul Yusuf, au fost capturați și aduși pe piața satului, descalți în zăpadă. Aceste trei persoane au suferit tortură neomenie. Când soldații au realizat că șeicul Yusuf era fratele mai mare al șeicului Zahir, ceilalți doi rebeli capturați au fost aruncă la pământ. A rămas doar șeicul Yusuf (...)

„(...) Da, florile roșii formate din picaturile de sânge vărsat pe zăpadă sunt florile de sânge pe care generalul le-a oferit șeicului Zahir mult mai târziu. Într-adevăr, șeicul Zahir, după ce a capturat generalul, l-a eliberat, iar generalul a oferit în schimb florile pe care propria sa soție le ținea în mâini în timpul captivității sale, și toate acestea într-o manieră ipocritică. A venit momentul când generalul trebuia să ofere flori încărcate de ură și de sânge. Soldații au bătut târlanii fără a putea extorca din ei vreo informație privind prezența altor rebeli în alte sate și au plecat din sat în acea noapte (...)

În secțiunea intitulată „Uciderea șeicului Habib":

„(...) Anul 1930 a fost anul în care statul și-a înăsprit tonul și atrocitățile și masacrul au devenit ordinar. Satele au fost atacate de soldați și oamenii au fost torturați fără niciun motiv.

Călătorul pe drum, păstorul pe platoul său, fermierul pe câmpul său, toți cei care se întâlneau cu soldații sufereau tortură și intimidare. În fața acestei sălbătăcii, mii de oameni au fost forțați să caute refugiu în munți.

Populațiile civile, inclusiv copiii, care se refugiaseră pe muntele Ağrı au fost ținta soldaților și au fost măcelărite. Populația civilă care încerca să emigreze în Iran a fost încercuită de militari și a rămas prinsă în vârful muntelui.

S-a ocupat de șeicul Habib în sfârșit. Un foc a fost aprins pe piața satului și o tablă, de aceea pe care se folosește pentru a face pâine, a fost pusă deasupra. Șeicul Habib a fost complet dezbrăcat, mâinile și picioarele sale au fost legate de o bară lungă și corpul său a fost pus pe tabla incandescență.

În secțiunea intitulată „Uciderea șeicului Tahir":

„Aproximativ 500 de gloanțe au lovit corpul fără viață al șeicului Tahir, care rămăsese sub o ploaie de gloanțe trase la ordinul căpitanului Ibrahim. Ca și cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, căpitanul s-a plasat lângă decedat, însoțit de un pluton de soldați. Abia după ce a ordonat aproximativ 200 de gloanțe suplimentare să fie trase că instinctul lui primitiv a fost satisfăcut.

Un rebel experimentat ca șeicul Tahir știa cu siguranță că va muri. A luat locul respectabil al lui în inima poporului kurd. Sufletul său este liniștit deoarece și-a încheiat lupta armată în triumf, ucigând el însuși șase jandarmi înainte de a cădea.

Căpitanul Ibrahim, după ce a confruntat și ucis o singură persoană, înconjurat de cei 150 de soldați ai săi, s-a retras la postul Goleser pentru a-și sărbători triumful fără egal.

În secțiunea intitulată „Acțiunile întreprinse asupra lui Katip":

„(...) Am văzut urmele escadronului de cavalerie al Tașburun (escadronul care decapitează) (...)

(...) Când mă uitam la pereți, mă-nfioram gândind în câte moduri și în ce număr căpitanul Kemal (măcelarul) măcelarise oamenii în acel loc. Era ca și cum căpitanul Kemal decapita oamenii cu mâna cu o ferăstrău și ca și cum auzisem răsunând țipetele oamenilor care voiau să-i scape și să-și salveze viața (...)

(...) [Căpitanul Kemal] povestea cu râsete că militarii decapitau rebeii în postul militar acesta și că capetele tăiate erau îngropate într-un depozit la cincizeci de metri de post.

(...) În esență, soldatul Salman era ca o copie a oamenilor rasisti și șoviniști, foarte departe de civilizație, care dădeau lecții de patriotism, care aveau dificultăți să se adapteze la epoca modernă și care dădeau impresia că mentalitatea opresivă nu se schimbase deloc în șaptezeci de ani (...)

„Este pasibil de o pedeapsă de șase luni la trei ani de închisoare orice persoană care, în public, denigrează sau prezintă ca denígrade (tahkir ve tezyif edenler) turcimea, Republica sau Marea Adunare Națională a Turciei, guvernul Republicii Turcie, organele judiciare, forțele armate sau securitatea statului (Devletin askeri veya emniyet muhafaza kuvvetleri).

(...)

Exprimarea de opinii critice, în absența intenției de a denigra, de a prezenta ca denígrade sau de a insulta, nu constituie o infracțiune.

"

„Este pasibil de o pedeapsă de șase luni la trei ani de închisoare cel care denigrează (așağılayan) în public turcimea, Republica sau Marea Adunare Națională a Turciei;

Este pasibil de o pedeapsă de șase luni la doi ani de închisoare cel care denigrează (așağılayan) în public guvernul Republicii Turcie, organele judiciare, forțele armate sau forțele de securitate ale statului (Devletin askeri ve emniyet teșkilatı);

(...)

Exprimarea de opinii critice nu constituie o infracțiune.

"

În plus, art. 301 din codul penal a fost amendat prin legea nr. 5759 din 29 aprilie 2008. În noua versiune a acestei dispoziții, pe de o parte, au fost înlocuite noțiunea de turcime (Türklük) cu termenii „națiune turcă" și, pe de altă parte, se prevede că autoritățile judiciare nu pot deschide urmăriri penale pe baza articolului 301 decât după obținerea aprobării ministerului justiției.

În caz afirmativ, această încălcare era prevăzută de lege și/sau era necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 10 § 2 din Convenție? În particular, era această procedură de natură să producă un efect descurajator asupra exercitării libertății sale de exprimare și de transmitere a informațiilor, așa cum a susținut reclamantul?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă