- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 septembrie 2016
- Stat pârât
- GBR
- Articole
- Articolul 1, Articolul 14, Articolul 35, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Restul cererii — inadmisibil
- Nicio încălcare — Articolul 14, Articolul 1 din Protocolul 1
British Gurkha Welfare Society și alții împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soldații gurkha nepalesi au servit Coroana din 1815, inițial ca soldați în armata indiană (britanică). După independența indiană în 1947, șase regimuri Gurkha au fost transferate în armata indiană, în timp ce patru regimuri au devenit o parte integrantă a armatei britanice. Mai mult de 200.000 de soldați Gurkha au luptat în cele două războaie mondiale, iar în ultimii cincizeci de ani au servit în Hong Kong, Malaysia, Borneo, Cipru, Falkland, Kosovo, Irak și Afganistan. Ei au servit într-o varietate de roluri, în principal în infanterie, dar și ca ingineri și în semnale și unități logistice. Astăzi, ele formează Brigada Gurkhas („Brigada”), în care numai resortisanții nepalesi sunt eligibili pentru serviciu.
Brigada nu este o brigadă operațională în sensul convențional; mai degrabă este o entitate administrativă care asigură că unitățile Gurkha, în care toate soldații Gurkha sunt recrutați și serviți, pot fi integrate în – și formează parte din – alte brigade operaționale în armata britanică. Brigada a fost inițial în Orientul Exterior, în regiunea cunoscută anterior sub numele de Malaya. În 1971, baza Brigadei s-a mutat în Hong Kong. La finalizarea transferului de Hong Kong în China în iulie 1997, baza de origine s-a mutat în Regatul Unit. În consecință, majoritatea Gurkhas sunt în prezent staționate în Regatul Unit, deși, începând cu 1962, o secțiune a Brigadei a fost staționată în Brunei.
În conformitate cu un memorandum de înțelegere din 9 noiembrie 1947 („Hotărârea tripartit”), guvernele Regatului Unit, India și Nepal au convenit că salariul Gurkhas care servește în armata britanică va fi stabilit prin trimitere la ratele aplicate de India în ceea ce privește soldații indieni, astfel încât să evite concurența între armatele indiene și britanice pentru recruții Gurkha. În consecință, salariul de bază al brigadei a fost stabilit în conformitate cu codul de plată indiană, cu toate că costurile de viață au fost plătite pentru serviciu în afara Nepalului.
Aceste scutii folosite pentru a fi calculate prin referință la cheltuielile locale de trai (de exemplu, în Hong Kong sau Brunei), dar în 1997, atunci când baza de origine a Brigadei s-a mutat în Regatul Unit, s-a introdus o „adăugare universală” pentru a se asigura că, ori de câte ori un soldat Gurkha a fost servit în afara Nepalului, salariul său de intrare ar fi similar cu cel al unui soldat non-Gurkha în armata britanică de grad și experiență comparabile. Cu toate acestea, „adăugarea universală” nu a fost tratată ca o plată pensionabilă. Înainte de 1 aprilie 2006, dreptul la serviciul însoțit de căsătorie (care este dreptul soldatului de a fi însoțit de soție și copii) a fost pentru o tură însoțită între doi și trei ani în primii cincizeci de ani de serviciu și pentru serviciu însoțit permanent pentru Gurkhas a clasificat sergentul de culoare și mai sus.
Cu toate acestea, cu efect de la 1 aprilie 2006, cei care au slujit timp de trei ani sau mai mult în Brigada au dreptul la Serviciul de Acompanie căsătorită (cu alte cuvinte, au dreptul de a fi alăturați în Regatul Unit de către soțiile și copiii lor). 10. Soldații Gurkha sunt obligați să se retragă după 15 ani de serviciu, sub rezerva posibilității, în funcție de rang, de una sau mai multe extensii anuale. 11. În comparație, alți soldați din armata britanică au dreptul să slujească timp de douăzeci și doi de ani. 12. Istoric, soldații Gurkha au fost externați în Nepal și s-a presupus că vor rămâne acolo în timpul pensionării. 13. La 25 octombrie 2004, normele privind imigrația (HC 394) au fost schimbate pentru a permite soldaților Gurkha cu cel puțin patru ani de serviciu care s-au retras la 1 iulie 1997 sau după 1 iulie 1997 (data în care baza de origine a Gurkha a fost transferată în Regatul Unit) să solicite soluționarea în Regatul Unit.
Aproximativ 90% din cei 2.230 soldați Gurkha eligibili au solicitat, de atunci, cu succes, să se stabilească în Regatul Unit cu persoanele lor dependente calificate. 14. La 21 mai 2009, Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă a anunțat o nouă politică în temeiul căreia toate fostele Gurkhas care au slujit în armata britanică timp de cel puțin patru ani vor fi eligibile pentru decontare în Regatul Unit. Aproximativ 35% din cei eligibili au solicitat relocarea în Regatul Unit. 15. Hotărârea tripartit prevedea că pensiile Gurkhas care servesc în armata britanică ar fi, de asemenea, stabilite prin trimitere la ratele aplicate de India către soldații indieni. 16. În 1949 schema de pensii Gurkha („GPS”) a fost înființată de mandatul regal și a aplicat fostul cod de pensii al armatei indiene Gurkha care a servit în Brigadă.
Drepturile de pensii în cadrul GPS au fost legate de costurile de viață în Nepal, deoarece s-a presupus că Gurkhas se va retrage acolo. Pensiunile au fost plătite imediat la pensie și nu au putut fi amânate. Un Gurkha care s-a retras fără a fi servit 15 ani nu are dreptul la nici o pensie. 17. În 1981, pensiile Gurkha au fost revizuite și rata plătibilă a fost stabilită la cea mai mare rată aplicabilă în temeiul acordurilor de pensii ale armatei indiene. 18. În 1999, în urma unei revizuiri ministeriale, ratele aplicabile pensiilor Gurkhas în Brigada au fost majorate cu peste 100 %, preluându-le peste scalele stabilite de armata indiană. Raportul creșterii a fost faptul că Gurkha, care s-a retras din Brigadă în Nepal, nu ar primi beneficiul diferitelor scheme pe care soldații care se retrag din armata indiană ar putea accesa, cum ar fi furnizarea anumitor facilități medicale.
Creșterea aplicată tuturor Gurkhas indiferent de data descărcării de gestiune. 19. Soldații non-gurkha care se retrag din armata britanică au dreptul la pensii în temeiul sistemului de pensii al forțelor armate din 1975 („AFPS 75”) sau al sistemului de pensii al forțelor armate din 2005 („AFPS 05”) în funcție de momentul în care au început serviciul. Nici un sistem nu este legat de costul de viață în țara de origine a soldatului. 20. În cadrul AFPS, soldații sunt eligibili pentru pensii amânate, plătite la vârsta de 60 de ani, cu condiția să fi prestat cel puțin doi ani de serviciu înainte de a părăsi armata britanică. Pentru a primi un ofițer imediat de pensii sunt obligați să servească timp de șaisprezece ani și toate celelalte range sunt obligate să servească timp de douăzeci și doi ani; totuși, în practică, mai puțin de o cincime din soldații non-gurkha din armata britanică servește timp suficient de lung pentru a fi eligibile pentru o pensie imediată.
21. Dreptul anual de pensie în cadrul GPS este echivalent în mare măsură – ținând seama de ajustările efectuate în 1981 și 1999 – la o treime din cele efectuate în cadrul AFPS. 22. În urma amendamentului din 2004 la normele privind imigrația (a se vedea punctul 13 de mai sus), Secretarul de Stat pentru Apărare a anunțat o revizuire a Termenilor și Condițiilor de Serviciu ale Gurkhas. Revizuirea a remarcat faptul că amendamentul din 2004 la normele privind imigrația și modificările la serviciul asociat căsătorit (a se vedea punctul 9 de mai sus) au modificat presupunerea tradițională că Gurkhas britanic va retrage în Nepal și a subliniat un viitor în care ar putea fi așteptat să considere Regatul Unit în continuare, mai degrabă decât Nepal, ca bază de familie.
Echipa de reexaminare a concluzionat, prin urmare, că, în ciuda problemelor legate de accesibilitate, diferențele majore în ceea ce privește termenii și condițiile de serviciu ale Gurkha nu mai puteau fi justificate pe motive juridice sau morale și a recomandat modernizarea acestora prin a le aduce în mare măsură în conformitate cu cele disponibile armatei largi. 23. În ceea ce privește pensiile, revizuirea a concluzionat că, în echilibru, GPS-ul era mai potrivit decât AFPS pentru a sprijini ciclul de viață al marei majorități a Gurkhas până în iulie 1997. Cu toate acestea, mutarea bazei brigadei în Regatul Unit și modificarea ulterioară a normelor de imigrare au modificat presupunerea anterior valabil că Gurkhas va retrage în Nepal.
Pentru un Gurkha care se retrage într-o a doua carieră în Marea Britanie, profilul GPS a fost „clar greșit, plătind sume prea mici pentru a fi utile într-un moment în care el nu are nevoie de ele și o pensie inadecvată la vârstă de pensionare. Pe măsură ce profilul de viață al tipicului Gurkha se apropie de cel al omologului său Regatul Unit/Commonwealth, poate fi puțin de spus în favoarea de a le oferi astfel de profile diferite de pensii”. 24. Raportul a recomandat ca membrii deserviți și pensionați ai Brigadei să fie autorizați să se transfere de la GPS către AFPS 75 sau 05, în funcție de atunci când au înrolat. Cei care au fost deja în GPS și au dorit să rămână în ea ar putea face acest lucru, dar ar fi închis cu efect din aprilie 2006. 25. În martie 2007, Regatul Unit a formulat oferta Gurkha de transfer (“GOTT”) și acest lucru a fost dat efect în Ordinul Forțelor Armate (Pensiunea Gurkha) 2007 („Ordinul 2007”).
Gurkhas, care s-a retras înainte de 1 iulie 1997, nu s-a calificat pentru GOTT. Cu toate acestea, GOTT a permis soldaților Gurkha care s-au retras la 1 iulie 1997 sau după 1 iulie 1997 să se transfere de la GPS la AFPS 75 sau AFPS 05 în funcție de când au înrolat prima dată în armată britanică. Termenii oricărui transfer au fost astfel încât drepturile acumulate la o pensie de serviciu după 1 iulie 1997 să se transfere în regimul AFPS, pe o bază anuală. 26. În ceea ce privește serviciile furnizate înainte de 1 iulie 1997, memorandum explicativ la Ordinea 2007 a explicat că „deși serviciul Gurkha începând cu 1 iulie 1997 este transferabil pe bază individuală, art. 2 L4 prevede că serviciul Gurkha pre-1997 contează proporțional în funcție de gradul transferatului.
Această proporție nu este arbitrară: a fost ajuns la după un calcul atent de către Departamentul Actuar al Guvernului. Aceasta reprezintă în general valoarea beneficiilor pre-1997 acumulate în GPS. Un transfer Gurkha la fie AFPS va primi o valoare de pensie corectă pentru serviciul său GPS.” 27. Conform calculului actuarial adoptat de Guvern, un an de serviciu înainte de 1 iulie 1997 a tradus – în ceea ce privește dreptul la pensii – la echivalentul între 23 și 36% din valoarea serviciului de un an al unui soldat negurkha de rang echivalent. 28. Tranziția de la GPS la AFPS pentru cei care optăm să transfere care au primit deja o pensie în cadrul GPS nu le-a privat de pensia GPS existente, care ar continua să fie plătită.
Transferul la AFPS relevant a avut loc la 60 sau 65 de ani, atunci când au primit pensia conservată. Cu toate acestea, pe măsură ce au primit pensia GPS de la aproximativ trei ani, valoarea capitală a oală de pensie la vârsta de pensionare ar fi redusă de plățile primite în temeiul GPS până la data respectivă. 29. Aproape toate servesc Gurkhas a ales transferul la AFPS (numai 0,3% ales să rămână în GPS). Dintre cei care s-au pensionat, dar au rămas eligibili pentru transfer, aproximativ 3% au ales să rămână în GPS. 30. Primul reclamant este o asociere neguvernamentală neincorporată care acționează în numele a 399 de foști membri ai Brigadei. 31. Al doilea reclamant este un fost soldat Gurkha care s-a retras din Brigada la 8 februarie 1997, după ce a acumulat 15 ani de serviciu.
În timp ce el și-a încheiat serviciul înainte de 1 iulie 1997, el este ineligibil să transfere oricare dintre anii lui pensionabili la unul dintre AFPS. Pensiunea sa continuă să fie guvernată de GPS și, astfel, este evaluată la aproximativ 50% din ceea ce un soldat britanic de rang echivalent ar primi pentru aceeași perioadă și tip de serviciu. 32. Al treilea reclamant este un fost soldat Gurkha care s-a retras din Brigada la 31 iulie 2002, după ce a acumulat aproape 30 de ani de serviciu. Ultimele cinci ani de serviciu au fost transferate în AFPS pe bază de un an pe an. Cele douăzeci și șase de ani de serviciu anterioare au fost transferate în cadrul unui calcul actuarial în temeiul Ordinei 2007. În cadrul acestui calcul, valoarea pensionabilă a fiecărui an de serviciu a fost considerată echivalentă cu aproximativ 27% din anul pensionabil servit de un soldat britanic cu rang echivalent angajat în același tip de serviciu.
33. La 7 martie 2008, reclamanții au emis o cerere de reexaminare judiciară în Curtea Înaltă care a contestat legalitatea ambelor (a) decizia pe care Gurkhas, care s-a retras înainte de 1 iulie 1997, nu aveau dreptul să își transfere drepturile de pensie în cadrul GPS în AFPS și (b) decizia că, pentru cei Gurkhas care s-au retras după 1 iulie 1997, serviciul înainte de data respectivă, nu erau clasificați pe o bază anuală. Provocarea a fost avansată pe trei motive: în temeiul Legii privind relațiile raciale din 1976 (de exemplu, că a existat o încălcare a obligației procedurale de a promova egalitatea de oportunități); pe motive de iraționalitate; și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 citiți împreună cu art. 14. În ceea ce privește cel de-al treilea motiv, reclamanții au susținut că acestea au fost discriminate în ceea ce privește dreptul la o pensie de armată pe baza vârstei și/sau a naționalității lor.
În special, au susținut că acestea au fost tratate diferit atât de la soldații Gurkha tineri care au avut (mai mult) ani de serviciu după 1 iulie 1997 și de soldați regulați ai armatei britanice. 34. Reclamanții au primit permisiunea de a continua cererea de revizuire judiciară. O audiere a avut loc în octombrie 2009. La audiere, părțile au convenit că modificarea din 2009 la normele privind imigrația (a se vedea punctul 14 de mai sus) nu a fost relevantă în scopul procedurii. 35. La 11 ianuarie 2010, Curtea Înaltă a respins cererea din toate cele trei motive. În ceea ce privește discriminarea de vârstă, Curtea Înaltă s-a bazat pe decizia sa anterioară în R (Gurung) v. Ministerul Apărării [2008] EWHC 1496 (Admin) (însumat la punctele 45 – 49 de mai jos), în care a susținut că diferența de tratament nu a apărut din cauza diferenței de vârstă, ci din cauza datelor la care a fost prestat serviciul.
În cazul actualului reclamant, judecătorul a remarcat că „când liniile sunt trase în orice scop prin trimitere la date, rezultatul poate să includă unele discriminări indirecte de vârstă.” 36. În această concluzie, instanța a respins argumentul – avansat de către solicitanți – că discriminarea vârstei ar trebui tratată ca un motiv „suspect”. 37. În ceea ce privește provocarea discriminării la nivel național, Curtea Înaltă a considerat că este obligată de R (Purja și alții) v. Ministerul Apărării [2003] EWCA Civ 1345 (sumarat la punctele 41 – 44 de mai jos), în care Curtea de Apărare a decis că Gurkhas cu serviciu înainte de 1 iulie 1997 era într-o poziție semnificativ diferită de alte soldați care slujeau în armată britanică înainte de această dată.
Diferența dintre acordurile de pensii a reflectat diferitele poziții istorice ale Gurkhas. Deși Curtea Înaltă a acceptat că modificarea din 2004 a normelor privind imigrația (a se vedea punctul 13 de mai sus) a afectat unele dintre ipotezele care susțin decizia din Purja, aceasta a susținut că modificările nu au afectat raționamentul Curții de Apel ca motiv aplicat pentru calculul drepturilor la pensie care s-au acumulat înainte de 1 iulie 1997. Din toate motivele avansate de judecătorul Curții Înalte din Gurung, Curtea Înaltă a considerat că alegerea din 1 iulie 1997 de a marca limitele pentru diferitele tratamente ale pensiilor acumulate a fost rațională și rezonabilă. 38. Reclamanții au primit permisiunea de a apela la Curtea de Apel.
Prin recurs, cazul lor a fost prezentat exclusiv prin trimitere la art. 14 din Convenție, citit împreună cu art. 1 din Protocolul nr. 39. La 13 octombrie 2010, Curtea de Apel a respins recursul reclamanților. În ceea ce privește discriminarea pe motive de naționalitate, Curtea de Apel, ca și Curtea Înaltă, s-a considerat obligată de decizia din Purja (citată mai sus). În ceea ce privește discriminarea vârstei, instanța se bazează pe hotărârea Curții de Strasbourg în Neill v. Regatul Unit, nr. 56721/00, 29 ianuarie 2002, a susținut că chiar dacă ar putea fi realizată o comparație relevantă între Gurkhas mai în vârstă și cea mai tânără, Ministerul Apărării ar putea justifica ușor diferența de tratament.
40. La 13 decembrie 2010, Curtea Supremă a refuzat să acorde reclamanților permisiunea de recurs.
4. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
Nepalese Gurkha soldiers have served the Crown since 1815, initially as soldiers in the (British) Indian Army. Following Indian independence in 1947, six Gurkha regiments were transferred to the Indian Army, while four regiments became an integral part of the British Army. More than 200,000 Gurkha soldiers fought in the two world wars, and in the past fifty years they have served in Hong Kong, Malaysia, Borneo, Cyprus, the Falklands, Kosovo, Iraq and Afghanistan. They have served in a variety of roles, mainly in the infantry but also as engineers and in signals and logistics units.
Today, they form the Brigade of Gurkhas (“the Brigade”), in which only Nepali nationals are eligible for service. The Brigade is not an operational brigade in the conventional sense; rather, it is an administrative entity which ensures that Gurkha units, into which all Gurkha soldiers are recruited and serve, are able to be integrated into – and form part of – other operational brigades in the British Army.
The Brigade was originally based in the Far East, in the region formerly known as Malaya. In 1971 the Brigade’s base moved to Hong Kong. On completion of the handover of Hong Kong to China in July 1997, the home base moved to the United Kingdom. Consequently, the majority of Gurkhas are currently stationed in the United Kingdom, although since 1962 a section of the Brigade has been stationed in Brunei.
Pursuant to a memorandum of understanding of 9 November 1947 (“the Tripartite Agreement”), the Governments of the United Kingdom, India and Nepal agreed that the salary of Gurkhas serving in the British Army would be set by reference to rates applied by India in respect of Indian soldiers so as to avoid competition between the Indian and British armies for Gurkha recruits. The Brigade’s basic pay was therefore set in accordance with the Indian Pay Code, although cost-of-living allowances were paid for service outside Nepal. These allowances used to be calculated by reference to local living expenses (for example, in Hong Kong or Brunei), but in 1997, when the Brigade’s home base moved to the United Kingdom, a “universal addition” was introduced to ensure that, whenever a Gurkha soldier was serving outside Nepal, his take-home pay would be similar to that of a non-Gurkha soldier in the British Army of comparable rank and experience. However, the “universal addition” was not treated as pensionable pay.
Prior to 1 April 2006, Married Accompanied Service entitlement (that is, an entitlement for the soldier to be accompanied by wife and children) was for one married accompanied tour of between two and three years in the first fifteen years of service and for permanent accompanied service for Gurkhas ranked Colour Sergeant and above. However, with effect from 1 April 2006, those who had served for three years or more in the Brigade were entitled to Married Accompanied Service (in other words, they were entitled to be joined in the United Kingdom by their wives and children).
Gurkha soldiers are required to retire after fifteen years’ service, subject to the possibility, dependent on rank, of one or more yearly extensions.
In comparison, other soldiers in the British Army are entitled to serve for twenty-two years.
Historically, Gurkha soldiers were discharged to Nepal and it was presumed that they would remain there during retirement.
On 25 October 2004 the Immigration Rules (HC 394) were changed to permit Gurkha soldiers with at least four years’ service who retired on or after 1 July 1997 (the date that the Gurkha’s home base relocated to the United Kingdom) to apply for settlement in the United Kingdom. Approximately 90 per cent of the 2,230 eligible Gurkha soldiers have since applied successfully to settle in the United Kingdom with their qualifying dependants.
On 21 May 2009 the Secretary of State for the Home Department announced a new policy under which all former Gurkhas who had served in the British Army for at least four years would be eligible for settlement in the United Kingdom. Approximately thirty-five per cent of those eligible have since applied for resettlement in the United Kingdom.
The Tripartite Agreement provided that the pensions of Gurkhas serving in the British Army would also be set by reference to the rates applied by India to Indian soldiers.
In 1949 the Gurkha Pension Scheme (“GPS”) was established by Royal Warrant and applied the former Indian Army Pensions Code to Gurkhas serving in the Brigade. Pension entitlements under the GPS were index-linked to the cost of living in Nepal as it was presumed that the Gurkhas would retire there. Pensions were immediately payable upon retirement and could not be deferred. A Gurkha who retired without having served fifteen years would be entitled to no pension whatsoever.
In 1981 Gurkha pensions were reviewed and the rate payable was set at the highest rate applicable under the Indian Army pension arrangements.
In 1999, following a ministerial review, the rates applicable to the pensions of Gurkhas in the Brigade were increased by over 100 per cent, taking them over the scales set by the Indian Army. The rationale for the increase was that a Gurkha who retired from the Brigade to Nepal would not receive the benefit of various schemes which soldiers retiring from the Indian Army could access, such as the provision of certain medical facilities. The increase applied to all Gurkhas regardless of the date of discharge.
Non-Gurkha soldiers retiring from the British Army are entitled to pensions under either the Armed Forces Pensions Scheme 1975 (“AFPS 75”) or the Armed Forces Pensions Scheme 2005 (“AFPS 05”) depending on when they commenced service. Neither scheme is indexlinked with the cost of living in the soldier’s country of origin.
Under the AFPS, soldiers are eligible for deferred pensions, payable at the age of 60, provided that they have rendered at least two years’ service before leaving the British Army. In order to receive an immediate pension officers are required to serve for sixteen years and all other ranks are required to serve for twenty-two years; however, in practice fewer than one fifth of non-Gurkha soldiers in the British Army serve for sufficiently long periods to be eligible for an immediate pension.
The annual pension entitlement under the GPS is broadly equivalent – taking into account the adjustments made in 1981 and 1999 – to one-third of that under the AFPS.
Following the 2004 amendment to the Immigration Rules (see paragraph 13 above), the Secretary of State for Defence announced a review of the Gurkhas’ Terms and Conditions of Service. The review noted that the 2004 amendment to the Immigration Rules and the changes to Married Accompanied Service (see paragraph 9 above) had changed the traditional assumption that British Gurkhas would retire in Nepal, and pointed to a future in which they could be expected increasingly to regard the United Kingdom, rather than Nepal, as their family base. The Review Team therefore concluded that, the affordability issues notwithstanding, the major differences in Gurkha terms and conditions of service could no longer be justified on legal or moral grounds and recommended that they be modernised by bringing them largely into line with those available to the wider Army.
With regard to pensions, the review concluded that on balance the GPS was more suitable than the AFPS to support the life-cycle of the great majority of Gurkhas up until July 1997. However, moving the Brigade’s base to the United Kingdom and the subsequent change to the Immigration Rules had altered the previously valid assumption that Gurkhas would retire in Nepal. For a Gurkha retiring to a second career in the United Kingdom, the GPS profile was “clearly wrong, paying sums too small to be useful at a time when he does not need them and an inadequate pension at retirement age. As the life profile of the typical Gurkha approaches that of his UK/Commonwealth counterpart, there can be little to be said in favour of providing them with such different pension benefit profiles.”
The report recommended that serving and retired members of the Brigade should be allowed to transfer from the GPS to either AFPS 75 or 05, depending on when they enlisted. Those who were already in the GPS and wished to remain in it could do so, but it would be closed with effect from April 2006.
In March 2007 the United Kingdom formulated the Gurkha Offer to Transfer (“GOTT”) and this was given effect in the Armed Forces (Gurkha Pension) Order 2007 (“the 2007 Order”). Gurkhas who retired before 1 July 1997 did not qualify for the GOTT. However, the GOTT enabled Gurkha soldiers who retired on or after 1 July 1997 to transfer from the GPS to either AFPS 75 or AFPS 05 depending on when they first enlisted in the British Army. The terms of any transfer were such that the accrued rights to a pension for service after 1 July 1997 would transfer into the AFPS scheme on a year-for-year basis.
In respect of service rendered before 1 July 1997 the Explanatory Memorandum to the 2007 Order explained that “although Gurkha service from 1 July 1997 is transferable on a one-for-one basis, Article 2 L4 provides that pre-1997 Gurkha service counts proportionately depending upon the rank of the transferee. This proportion is not arbitrary: it has been arrived at after careful calculation by the Government Actuary’s Department. It represents broadly the value of the pre-1997 benefits accrued in the GPS. A Gurkha transferring to either AFPS will be given fair pension value for his GPS service.”
Under the actuarial calculation adopted by the Government, a year’s service before 1 July 1997 translated – in terms of pension entitlement – to the equivalent of between 23 and 36 per cent of the value of a year’s service of a non-Gurkha soldier of equivalent rank.
The transition from the GPS to the AFPS for those opting to transfer who were already in receipt of a pension under the GPS did not deprive them of their existing GPS pension, which would continue to be paid. Transfer to the relevant AFPS occurred at 60 or 65, when they received the preserved pension. However, as they had been in receipt of the GPS pension from around the age of thirty-three, the capital value of the pension pot at retirement age would be reduced by the payments received under the GPS up to that date.
Nearly all serving Gurkhas elected to transfer to the AFPS (only 0.3 per cent elected to remain in the GPS). Of those who had retired, but remained eligible for transfer, approximately three per cent elected to remain in the GPS.
The first applicant is a non-governmental unincorporated association that acts on behalf of 399 former members of the Brigade.
The second applicant is a former Gurkha soldier who retired from the Brigade on 8 February 1997 after having accumulated fifteen years’ service. As he completed his service prior to 1 July 1997, he is ineligible to transfer any of his pensionable years to one of the AFPSs. His pension continues to be governed by the GPS and, as such, is valued at approximately fifty per cent of that which a British soldier of equivalent rank would receive for the same period and type of service.
The third applicant is a former Gurkha soldier who retired from the Brigade on 31 July 2002 after having accumulated almost thirty-one years’ service. The last five years of service were transferred into the AFPS on a year-for-year basis. The preceding twenty-six years of service were transferred under an actuarial calculation pursuant to the 2007 Order. Under that calculation the pensionable value of each of his years of service was regarded as equivalent to approximately twenty-seven per cent of a pensionable year served by a British soldier of equivalent rank engaged in the same type of service.
On 7 March 2008 the applicants issued an application for judicial review in the High Court challenging the legality of both (a) the decision that Gurkhas who retired prior to 1 July 1997 were not entitled to transfer their pension rights under the GPS into the AFPS and (b) the decision that, for those Gurkhas who retired after 1 July 1997, service before that date did not rank on a year-for-year basis. The challenge was advanced on three grounds: under the Race Relations Act 1976 (namely, that there had been a breach of a procedural duty to promote equality of opportunity); on grounds of irrationality; and under Article 1 of Protocol No. 1 read together with Article 14. In relation to the third ground, the applicants alleged that they were discriminated against in their entitlement to an army pension on the basis of their age and/or nationality. In particular, they argued that they were treated differently both from younger Gurkha soldiers who had (more) years of service after 1 July 1997 and from regular British Army soldiers.
The applicants were granted permission to pursue their judicial review application. A hearing took place in October 2009. At the hearing the parties agreed that the 2009 change to the Immigration Rules (see paragraph 14 above) was irrelevant for the purpose of the proceedings.
On 11 January 2010 the High Court dismissed the application on all three grounds. In respect of the age discrimination challenge the High Court relied on its earlier decision in R (Gurung) v. Ministry of Defence [2008] EWHC 1496 (Admin) (summarised at paragraphs 45 – 49 below), in which it held that the difference in treatment did not occur due to the difference in age but due to the dates at which service had been rendered. The judge in the present applicants’ case noted that “when lines are drawn for any purpose by reference to dates the result may well include some indirect age discrimination.”
In reaching this conclusion, the court rejected the argument – advanced by the applicants – that age discrimination should be treated as a “suspect” ground.
In respect of the discrimination-on-grounds-of-nationality challenge the High Court considered that it was bound by R (Purja and Others) v. Ministry of Defence [2003] EWCA Civ 1345 (summarised at paragraphs 41 – 44 below), in which the Court of Appeal had ruled that Gurkhas with service before 1 July 1997 were in a markedly different position from other soldiers serving in the British Army before that date. The difference in pension arrangements reflected the different historical position of the Gurkhas. Although the High Court accepted that the 2004 change in the Immigration Rules (see paragraph 13 above) undermined some of the assumptions supporting the decision in Purja, it held that the changes did not affect the reasoning of the Court of Appeal as that reasoning applied to the calculation of pension entitlements which accrued before 1 July 1997. For all the reasons advanced by the High Court Judge in Gurung, the High Court considered that the choice of 1 July 1997 to mark the boundary for different treatment of accrued pension was a rational and reasonable one.
The applicants were granted permission to appeal to the Court of Appeal. On appeal, their case was put exclusively by reference to Article 14 of the Convention read together with Article 1 of Protocol No. 1.
On 13 October 2010 the Court of Appeal dismissed the applicants’ appeal. In respect of the discrimination-on-grounds-of-nationality claim the Court of Appeal, like the High Court, considered itself bound by the decision in Purja (cited above). In respect of the age-discrimination claim the court, relying on the Strasbourg Court’s judgment in Neill v. the United Kingdom, no. 56721/00, 29 January 2002, held that even if a relevant comparison could be drawn between older and younger Gurkhas, the Ministry of Defence could easily justify the difference in treatment.
On 13 December 2010 the Supreme Court refused to grant the applicants permission to appeal.