CASE OF BRITISH GURKHA WELFARE SOCIETY AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soldații gurkha nepalesi au servit Coroana din 1815, inițial ca soldați în armata indiană (britanică). După independența indiană în 1947, șase regimuri Gurkha au fost transferate în armata indiană, în timp ce patru regimuri au devenit o parte integrantă a armatei britanice. Mai mult de 200.000 de soldați Gurkha au luptat în cele două războaie mondiale, iar în ultimii cincizeci de ani au servit în Hong Kong, Malaysia, Borneo, Cipru, Falkland, Kosovo, Irak și Afganistan. Ei au servit într-o varietate de roluri, în principal în infanterie, dar și ca ingineri și în semnale și unități logistice. Astăzi, ele formează Brigada Gurkhas („Brigada”), în care numai resortisanții nepalesi sunt eligibili pentru serviciu. Brigada nu este o brigadă operațională în sensul convențional; mai degrabă este o entitate administrativă care asigură că unitățile Gurkha, în care toate soldații Gurkha sunt recrutați și serviți, pot fi integrate în – și formează parte din – alte brigade operaționale în armata britanică. Brigada a fost inițial în Orientul Exterior, în regiunea cunoscută anterior sub numele de Malaya. În 1971, baza Brigadei s-a mutat în Hong Kong. La finalizarea transferului de Hong Kong în China în iulie 1997, baza de origine s-a mutat în Regatul Unit. În consecință, majoritatea Gurkhas sunt în prezent staționate în Regatul Unit, deși, începând cu 1962, o secțiune a Brigadei a fost staționată în Brunei. În conformitate cu un memorandum de înțelegere din 9 noiembrie 1947 („Hotărârea tripartit”), guvernele Regatului Unit, India și Nepal au convenit că salariul Gurkhas care servește în armata britanică va fi stabilit prin trimitere la ratele aplicate de India în ceea ce privește soldații indieni, astfel încât să evite concurența între armatele indiene și britanice pentru recruții Gurkha. În consecință, salariul de bază al brigadei a fost stabilit în conformitate cu codul de plată indiană, cu toate că costurile de viață au fost plătite pentru serviciu în afara Nepalului. Aceste scutii folosite pentru a fi calculate prin referință la cheltuielile locale de trai (de exemplu, în Hong Kong sau Brunei), dar în 1997, atunci când baza de origine a Brigadei s-a mutat în Regatul Unit, s-a introdus o „adăugare universală” pentru a se asigura că, ori de câte ori un soldat Gurkha a fost servit în afara Nepalului, salariul său de intrare ar fi similar cu cel al unui soldat non-Gurkha în armata britanică de grad și experiență comparabile. Cu toate acestea, „adăugarea universală” nu a fost tratată ca o plată pensionabilă. Înainte de 1 aprilie 2006, dreptul la serviciul însoțit de căsătorie (care este dreptul soldatului de a fi însoțit de soție și copii) a fost pentru o tură însoțită între doi și trei ani în primii cincizeci de ani de serviciu și pentru serviciu însoțit permanent pentru Gurkhas a clasificat sergentul de culoare și mai sus. Cu toate acestea, cu efect de la 1 aprilie 2006, cei care au slujit timp de trei ani sau mai mult în Brigada au dreptul la Serviciul de Acompanie căsătorită (cu alte cuvinte, au dreptul de a fi alăturați în Regatul Unit de către soțiile și copiii lor). 10. Soldații Gurkha sunt obligați să se retragă după 15 ani de serviciu, sub rezerva posibilității, în funcție de rang, de una sau mai multe extensii anuale. 11. În comparație, alți soldați din armata britanică au dreptul să slujească timp de douăzeci și doi de ani. 12. Istoric, soldații Gurkha au fost externați în Nepal și s-a presupus că vor rămâne acolo în timpul pensionării. 13. La 25 octombrie 2004, normele privind imigrația (HC 394) au fost schimbate pentru a permite soldaților Gurkha cu cel puțin patru ani de serviciu care s-au retras la 1 iulie 1997 sau după 1 iulie 1997 (data în care baza de origine a Gurkha a fost transferată în Regatul Unit) să solicite soluționarea în Regatul Unit. Aproximativ 90% din cei 2.230 soldați Gurkha eligibili au solicitat, de atunci, cu succes, să se stabilească în Regatul Unit cu persoanele lor dependente calificate. 14. La 21 mai 2009, Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă a anunțat o nouă politică în temeiul căreia toate fostele Gurkhas care au slujit în armata britanică timp de cel puțin patru ani vor fi eligibile pentru decontare în Regatul Unit. Aproximativ 35% din cei eligibili au solicitat relocarea în Regatul Unit. 15. Hotărârea tripartit prevedea că pensiile Gurkhas care servesc în armata britanică ar fi, de asemenea, stabilite prin trimitere la ratele aplicate de India către soldații indieni. 16. În 1949 schema de pensii Gurkha („GPS”) a fost înființată de mandatul regal și a aplicat fostul cod de pensii al armatei indiene Gurkha care a servit în Brigadă. Drepturile de pensii în cadrul GPS au fost legate de costurile de viață în Nepal, deoarece s-a presupus că Gurkhas se va retrage acolo. Pensiunile au fost plătite imediat la pensie și nu au putut fi amânate. Un Gurkha care s-a retras fără a fi servit 15 ani nu are dreptul la nici o pensie. 17. În 1981, pensiile Gurkha au fost revizuite și rata plătibilă a fost stabilită la cea mai mare rată aplicabilă în temeiul acordurilor de pensii ale armatei indiene. 18. În 1999, în urma unei revizuiri ministeriale, ratele aplicabile pensiilor Gurkhas în Brigada au fost majorate cu peste 100 %, preluându-le peste scalele stabilite de armata indiană. Raportul creșterii a fost faptul că Gurkha, care s-a retras din Brigadă în Nepal, nu ar primi beneficiul diferitelor scheme pe care soldații care se retrag din armata indiană ar putea accesa, cum ar fi furnizarea anumitor facilități medicale. Creșterea aplicată tuturor Gurkhas indiferent de data descărcării de gestiune. 19. Soldații non-gurkha care se retrag din armata britanică au dreptul la pensii în temeiul sistemului de pensii al forțelor armate din 1975 („AFPS 75”) sau al sistemului de pensii al forțelor armate din 2005 („AFPS 05”) în funcție de momentul în care au început serviciul. Nici un sistem nu este legat de costul de viață în țara de origine a soldatului. 20. În cadrul AFPS, soldații sunt eligibili pentru pensii amânate, plătite la vârsta de 60 de ani, cu condiția să fi prestat cel puțin doi ani de serviciu înainte de a părăsi armata britanică. Pentru a primi un ofițer imediat de pensii sunt obligați să servească timp de șaisprezece ani și toate celelalte range sunt obligate să servească timp de douăzeci și doi ani; totuși, în practică, mai puțin de o cincime din soldații non-gurkha din armata britanică servește timp suficient de lung pentru a fi eligibile pentru o pensie imediată. 21. Dreptul anual de pensie în cadrul GPS este echivalent în mare măsură – ținând seama de ajustările efectuate în 1981 și 1999 – la o treime din cele efectuate în cadrul AFPS. 22. În urma amendamentului din 2004 la normele privind imigrația (a se vedea punctul 13 de mai sus), Secretarul de Stat pentru Apărare a anunțat o revizuire a Termenilor și Condițiilor de Serviciu ale Gurkhas. Revizuirea a remarcat faptul că amendamentul din 2004 la normele privind imigrația și modificările la serviciul asociat căsătorit (a se vedea punctul 9 de mai sus) au modificat presupunerea tradițională că Gurkhas britanic va retrage în Nepal și a subliniat un viitor în care ar putea fi așteptat să considere Regatul Unit în continuare, mai degrabă decât Nepal, ca bază de familie. Echipa de reexaminare a concluzionat, prin urmare, că, în ciuda problemelor legate de accesibilitate, diferențele majore în ceea ce privește termenii și condițiile de serviciu ale Gurkha nu mai puteau fi justificate pe motive juridice sau morale și a recomandat modernizarea acestora prin a le aduce în mare măsură în conformitate cu cele disponibile armatei largi. 23. În ceea ce privește pensiile, revizuirea a concluzionat că, în echilibru, GPS-ul era mai potrivit decât AFPS pentru a sprijini ciclul de viață al marei majorități a Gurkhas până în iulie 1997. Cu toate acestea, mutarea bazei brigadei în Regatul Unit și modificarea ulterioară a normelor de imigrare au modificat presupunerea anterior valabil că Gurkhas va retrage în Nepal. Pentru un Gurkha care se retrage într-o a doua carieră în Marea Britanie, profilul GPS a fost „clar greșit, plătind sume prea mici pentru a fi utile într-un moment în care el nu are nevoie de ele și o pensie inadecvată la vârstă de pensionare. Pe măsură ce profilul de viață al tipicului Gurkha se apropie de cel al omologului său Regatul Unit/Commonwealth, poate fi puțin de spus în favoarea de a le oferi astfel de profile diferite de pensii”. 24. Raportul a recomandat ca membrii deserviți și pensionați ai Brigadei să fie autorizați să se transfere de la GPS către AFPS 75 sau 05, în funcție de atunci când au înrolat. Cei care au fost deja în GPS și au dorit să rămână în ea ar putea face acest lucru, dar ar fi închis cu efect din aprilie 2006. 25. În martie 2007, Regatul Unit a formulat oferta Gurkha de transfer (“GOTT”) și acest lucru a fost dat efect în Ordinul Forțelor Armate (Pensiunea Gurkha) 2007 („Ordinul 2007”). Gurkhas, care s-a retras înainte de 1 iulie 1997, nu s-a calificat pentru GOTT. Cu toate acestea, GOTT a permis soldaților Gurkha care s-au retras la 1 iulie 1997 sau după 1 iulie 1997 să se transfere de la GPS la AFPS 75 sau AFPS 05 în funcție de când au înrolat prima dată în armată britanică. Termenii oricărui transfer au fost astfel încât drepturile acumulate la o pensie de serviciu după 1 iulie 1997 să se transfere în regimul AFPS, pe o bază anuală. 26. În ceea ce privește serviciile furnizate înainte de 1 iulie 1997, memorandum explicativ la Ordinea 2007 a explicat că „deși serviciul Gurkha începând cu 1 iulie 1997 este transferabil pe bază individuală, art. 2 L4 prevede că serviciul Gurkha pre-1997 contează proporțional în funcție de gradul transferatului. Această proporție nu este arbitrară: a fost ajuns la după un calcul atent de către Departamentul Actuar al Guvernului. Aceasta reprezintă în general valoarea beneficiilor pre-1997 acumulate în GPS. Un transfer Gurkha la fie AFPS va primi o valoare de pensie corectă pentru serviciul său GPS.” 27. Conform calculului actuarial adoptat de Guvern, un an de serviciu înainte de 1 iulie 1997 a tradus – în ceea ce privește dreptul la pensii – la echivalentul între 23 și 36% din valoarea serviciului de un an al unui soldat negurkha de rang echivalent. 28. Tranziția de la GPS la AFPS pentru cei care optăm să transfere care au primit deja o pensie în cadrul GPS nu le-a privat de pensia GPS existente, care ar continua să fie plătită. Transferul la AFPS relevant a avut loc la 60 sau 65 de ani, atunci când au primit pensia conservată. Cu toate acestea, pe măsură ce au primit pensia GPS de la aproximativ trei ani, valoarea capitală a oală de pensie la vârsta de pensionare ar fi redusă de plățile primite în temeiul GPS până la data respectivă. 29. Aproape toate servesc Gurkhas a ales transferul la AFPS (numai 0,3% ales să rămână în GPS). Dintre cei care s-au pensionat, dar au rămas eligibili pentru transfer, aproximativ 3% au ales să rămână în GPS. 30. Primul reclamant este o asociere neguvernamentală neincorporată care acționează în numele a 399 de foști membri ai Brigadei. 31. Al doilea reclamant este un fost soldat Gurkha care s-a retras din Brigada la 8 februarie 1997, după ce a acumulat 15 ani de serviciu. În timp ce el și-a încheiat serviciul înainte de 1 iulie 1997, el este ineligibil să transfere oricare dintre anii lui pensionabili la unul dintre AFPS. Pensiunea sa continuă să fie guvernată de GPS și, astfel, este evaluată la aproximativ 50% din ceea ce un soldat britanic de rang echivalent ar primi pentru aceeași perioadă și tip de serviciu. 32. Al treilea reclamant este un fost soldat Gurkha care s-a retras din Brigada la 31 iulie 2002, după ce a acumulat aproape 30 de ani de serviciu. Ultimele cinci ani de serviciu au fost transferate în AFPS pe bază de un an pe an. Cele douăzeci și șase de ani de serviciu anterioare au fost transferate în cadrul unui calcul actuarial în temeiul Ordinei 2007. În cadrul acestui calcul, valoarea pensionabilă a fiecărui an de serviciu a fost considerată echivalentă cu aproximativ 27% din anul pensionabil servit de un soldat britanic cu rang echivalent angajat în același tip de serviciu. 33. La 7 martie 2008, reclamanții au emis o cerere de reexaminare judiciară în Curtea Înaltă care a contestat legalitatea ambelor (a) decizia pe care Gurkhas, care s-a retras înainte de 1 iulie 1997, nu aveau dreptul să își transfere drepturile de pensie în cadrul GPS în AFPS și (b) decizia că, pentru cei Gurkhas care s-au retras după 1 iulie 1997, serviciul înainte de data respectivă, nu erau clasificați pe o bază anuală. Provocarea a fost avansată pe trei motive: în temeiul Legii privind relațiile raciale din 1976 (de exemplu, că a existat o încălcare a obligației procedurale de a promova egalitatea de oportunități); pe motive de iraționalitate; și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 citiți împreună cu art. 14. În ceea ce privește cel de-al treilea motiv, reclamanții au susținut că acestea au fost discriminate în ceea ce privește dreptul la o pensie de armată pe baza vârstei și/sau a naționalității lor. În special, au susținut că acestea au fost tratate diferit atât de la soldații Gurkha tineri care au avut (mai mult) ani de serviciu după 1 iulie 1997 și de soldați regulați ai armatei britanice. 34. Reclamanții au primit permisiunea de a continua cererea de revizuire judiciară. O audiere a avut loc în octombrie 2009. La audiere, părțile au convenit că modificarea din 2009 la normele privind imigrația (a se vedea punctul 14 de mai sus) nu a fost relevantă în scopul procedurii. 35. La 11 ianuarie 2010, Curtea Înaltă a respins cererea din toate cele trei motive. În ceea ce privește discriminarea de vârstă, Curtea Înaltă s-a bazat pe decizia sa anterioară în R (Gurung) v. Ministerul Apărării [2008] EWHC 1496 (Admin) (însumat la punctele 45 – 49 de mai jos), în care a susținut că diferența de tratament nu a apărut din cauza diferenței de vârstă, ci din cauza datelor la care a fost prestat serviciul. În cazul actualului reclamant, judecătorul a remarcat că „când liniile sunt trase în orice scop prin trimitere la date, rezultatul poate să includă unele discriminări indirecte de vârstă.” 36. În această concluzie, instanța a respins argumentul – avansat de către solicitanți – că discriminarea vârstei ar trebui tratată ca un motiv „suspect”. 37. În ceea ce privește provocarea discriminării la nivel național, Curtea Înaltă a considerat că este obligată de R (Purja și alții) v. Ministerul Apărării [2003] EWCA Civ 1345 (sumarat la punctele 41 – 44 de mai jos), în care Curtea de Apărare a decis că Gurkhas cu serviciu înainte de 1 iulie 1997 era într-o poziție semnificativ diferită de alte soldați care slujeau în armată britanică înainte de această dată. Diferența dintre acordurile de pensii a reflectat diferitele poziții istorice ale Gurkhas. Deși Curtea Înaltă a acceptat că modificarea din 2004 a normelor privind imigrația (a se vedea punctul 13 de mai sus) a afectat unele dintre ipotezele care susțin decizia din Purja, aceasta a susținut că modificările nu au afectat raționamentul Curții de Apel ca motiv aplicat pentru calculul drepturilor la pensie care s-au acumulat înainte de 1 iulie 1997. Din toate motivele avansate de judecătorul Curții Înalte din Gurung, Curtea Înaltă a considerat că alegerea din 1 iulie 1997 de a marca limitele pentru diferitele tratamente ale pensiilor acumulate a fost rațională și rezonabilă. 38. Reclamanții au primit permisiunea de a apela la Curtea de Apel. Prin recurs, cazul lor a fost prezentat exclusiv prin trimitere la art. 14 din Convenție, citit împreună cu art. 1 din Protocolul nr. 39. La 13 octombrie 2010, Curtea de Apel a respins recursul reclamanților. În ceea ce privește discriminarea pe motive de naționalitate, Curtea de Apel, ca și Curtea Înaltă, s-a considerat obligată de decizia din Purja (citată mai sus). În ceea ce privește discriminarea vârstei, instanța se bazează pe hotărârea Curții de Strasbourg în Neill v. Regatul Unit, nr. 56721/00, 29 ianuarie 2002, a susținut că chiar dacă ar putea fi realizată o comparație relevantă între Gurkhas mai în vârstă și cea mai tânără, Ministerul Apărării ar putea justifica ușor diferența de tratament. 40. La 13 decembrie 2010, Curtea Supremă a refuzat să acorde reclamanților permisiunea de recurs.