CASE OF PAPAVASILAKIS v. GREECE

Reclamantul s-a născut în 1988 și locuiește în Ikaria. La 30 iulie 2007, reclamantul, dorind să urmărească un curs de învățământ superior, a solicitat și a primit permisiunea de a-și amâna înrolarea pentru serviciu militar. La 24 septembrie 2012, a întrerupt amânarea. Ca urmare, el a fost obligat să raporteze la centrul de recrutare la 23 ianuarie 2013. La 22 ianuarie 2013, el a solicitat permisiunea de a efectua serviciu alternativ, având în vedere faptul că el a fost un obiector de conștiință. La 27 mai 2013, el a apărut în fața comitetului special al forțelor armate (înființat prin art. 62 din Legea nr. 3421/2005) pentru a explica natura obiecției sale de conștiință. El a afirmat că obiecția sa se bazează pe valori morale care rezultă din educația religioasă pe care a primit - o de la mama sa, pe Martorul lui Iehova și pe propria sa abordare a vieții, implicând respingerea oricărui lucru legat de război, violență sau distrugere în toate formele sale.

Următoarele sunt un extras din interviul său: „Întrebați - ne: Spuneți - ne despre convingerile voastre. Răspuns: Am crescut într - o casă în care am fost respectuoși de Dumnezeu. Mama mea este Martoră a lui Iehova. Tatăl meu e ateu. Cred că, deoarece Dumnezeu nu îmi permite să efectuez serviciu înarmat în această lume, l-aș insulta dacă aș face asta. Întrebare: Așa că citați motive religioase pentru a justifica refuzul de a efectua serviciu armat. Răspuns: Într - adevăr, da, dar nu am fost încă botezat, nu vă pot furniza un certificat de la Biserica Martorilor lui Iehova. De aceea mă bazez și pe motive morale. Întrebare: De ce nu ați fost încă botezați? Răspuns: Am încă o cale de a merge. Comportamentul meu nu este încă complet potrivit.

Am hotărât să mă baptizez, dar pentru a face acest lucru, trebuie să mai progresez și să studiez Scripturile și Cuvântul lui Dumnezeu cu mai multe detalii. Întrebare: Cum ați ajuns la concluzia că Dumnezeu nu are nimic de-a face cu războiul? Răspuns: Nu am tras această concluzie, dar dacă mă înrol și servesc puterea lumii, mă voi găsi pe partea greșită când Dumnezeu va decide să acționeze. Întrebare: Crezi că este posibil să eradicați violența din această lume? Răspuns: Este greu să eradicați violența și armatele prin voință bună singur. Întrebare: Ați văzut vreodată un incident violent, și dacă este așa, cum ați reacționat? Răspuns: Da, am fost atacat. Am încercat să-mi păstrez răspunsul la un minim prin imobilizarea atacantului.

Întrebare: Reacționând în acest fel, nu utilizați violența? Răspuns: Nu, a fost auto-apărare, și nu cred că auto-apărare implică utilizarea violenței pure. Întrebare: Deci recunoașteți că există o autoritate legală și că unele entități pot folosi forța, dacă este necesar? Răspuns: Da, recunosc autoritatea legală. Legea omenirii există până când vine legea divină. Cred că oamenii ar trebui să se supună autorității legale. Dar există o diferență între supunerea la ea și a devenit parte din ea. Întrebare: Sunteți membru al unei organizații neviolente? Răspuns: Nu; pentru mine, motivele religioase iau prioritate asupra motivelor legate de morala ...” 10. Doar trei dintre cei cinci membri ai comitetului special au fost prezenti atunci când a interogat reclamantul, și anume doi ofițeri ai forțelor armate și un consilier al Consiliului juridic de stat.

Ceilalți doi membri – doi profesori universitari specializați în psihologie, filozofie sau științe sociale – nu au putut participa și nu au fost înlocuiți. 11. La 27 mai 2013, comitetul special a hotărât în unanimitate să propună respingerea cererii reclamantului. Acesta a constatat că argumentele religioase și etice pe care le-a prezentat pentru a fi scutite de serviciul armat nu au fost susținute. În primul rând, el nu a fost membru al comunității Martorilor lui Iehova, și în al doilea rând, el nu a demonstrat că a participat la mișcări neviolente; dimpotrivă, el a declarat că autoapărarea nu este o formă de violență și că oamenii ar trebui să se supună autorității legale. 12. La 30 iulie 2013, ministrul Apărării Naționale a respins cererea din motivele propuse de comitetul special.

13. La 5 septembrie 2013, reclamantul a solicitat Curții Supreme de Administrație pentru revizuirea judiciară a deciziei de către Ministrul Apărării Naționale. 14. În primul rând, el a contestat compoziția comitetului special care a decis în cazul său, și s-a plâns în special că cele două profesori universitari au fost absenți în această ocazie. El a susținut că, ca urmare a absenței lor și a eșecului de a le înlocui, natura comitetului a fost distorsionată, deoarece ofițerii militari au constituit o majoritate printre cei trei membri prezenti. În opinia reclamantului, ofițerii erau inerent nedispusi față de obiectori de conștiință și nu avea experiența în filozofie și psihologie pentru a face o evaluare obiectivă a motivelor prezentate de acestea.

15. În al doilea rând, reclamantul a susținut că decizia ministrului nu conținea motive suficiente, având în vedere că (a) a menținut în mod incorect că a citat motive religioase fără a fi aderentul unei religii; și (b) membrii comitetului au manifestat prejudecăți prin afirmarea că obiectorii conștienți trebuie să fie activiști și anti-autoritate sau să își divulge opinia, în timp ce legea nu stabilește nicio astfel de condiții. 16. În al treilea rând, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la obiecție de conștientizare, susținând că pur și simplua afirmație a acestui drept, însoțită de comportamentul său în practică (nu deținerea unei licențe de arme de foc sau a unor condamnații pentru infracțiuni care implică violență), a fost suficientă pentru a justifica cererea de scutire a serviciului armat.

17. În judecată, nr. 1289/2014 din 7 aprilie 2014 Curtea Administrativă Supremă a respins cererea reclamantului. 18. În răspunsul la primul său argument, acesta a remarcat că membrii comitetului au stat pe o bază egală și că absența doi dintre membri nu are, prin urmare, niciun efect asupra quorumului și nu a deformat natura comitetului. 19. În ceea ce privește al doilea argument, Curtea Supremă de Administrație a explicat că, după examinarea dacă reclamantul este un urmator al unei religii care interzise utilizarea forței, dacă a participat la mișcări neviolente și dacă filozofia sa de viață l-a împiedicat să se ocupe de arme, comitetul a concluzionat că obiecția sa de conștientizare nu este însoțită de comportamentul corespunzător.

De asemenea, a respins argumentul său că opozitorii la utilizarea violenței care nu s-au identificat public drept astfel au fost victimele discriminării, susținând că legea necesită dovezi clare a convingerilor lor și că, în plus, faptul de a nu se încadrează în excepțiile prevăzute de lege este insuficient. 20. În ceea ce privește al treilea argument, Curtea Administrativă Supremă a susținut că nici instrumentele internaționale, nici legislația internă nu au stabilit dreptul de a fi scutită de serviciu înarmat pur și simplu prin citarea obiecției de conștientizare. O astfel de scutire trebuia să fie supusă condițiilor prevăzute de lege, inclusiv prezentarea unor motive solide și convingătoare pentru justificarea acesteia.

Ea a adăugat că obiecția de conștiință nu poate fi stabilită pe baza unei declarații simple și nici nu poate fi deferită de fapte negative, cum ar fi faptul că nu are condamnare pentru agresiune și nu are arme. Dimpotrivă, a fost necesar să se furnizeze dovezi de comportament activ pe o anumită perioadă, dar reclamantul nu a reușit să facă acest lucru. 21. La 19 mai 2014, reclamantul a fost ordonat să plătească o amendă de 6,000 euro (EUR) pentru insubordonare; cu dobânzile pentru plată întârziată, suma a fost crescută la 7.940,85 EUR. La 11 iulie 2014, reclamantul a solicitat Curtea Administrativă de la Mytilene să aibă amendă anulată. Cazul este încă în așteptare, dar autoritățile au confiscat o sumă din contul său bancar…

6. The applicant was born in 1988 and lives in Ikaria. 7. On 30 July 2007 the applicant, wishing to pursue a course of higher education, applied for and was granted permission to defer his enlistment for military service. On 24 September 2012 he interrupted the deferral. As a result, he was required to report to the recruitment centre on 23 January 2013. 8. On 22 January 2013 he applied for leave to perform alternative service on the grounds that he was a conscientious objector. 9. On 27 May 2013 he appeared before the armed forces’ special committee (established by section 62 of Law no. 3421/2005) to explain the nature of his conscientious objection. He stated that his objection was based on moral values stemming from the religious education he had received from his mother, a Jehovah’s Witness, and on his own approach to life, involving the rejection of anything linked to war, violence or destruction in all its forms.

The following is an extract from his interview: “Question: Tell us about your beliefs. Answer: I grew up in a home where we were respectful of God. My mother is a Jehovah’s Witness. My father is an atheist. I believe that since God does not allow me to perform armed service in this world, I would be insulting him if I were to do so. Question: So you are citing religious reasons to justify your refusal to perform armed service. Answer: In substance, yes, but as I have not yet been baptised, I cannot provide you with a certificate from the Church of the Jehovah’s Witnesses. That is why I am also relying on moral grounds. Question: Why have you not yet been baptised? Answer: I still have some way to go.

My behaviour is not yet completely suitable. I have decided to get baptised, but to do so I still need to make further progress and study the Scriptures and the Word of God in more detail. Question: How have you come to the conclusion that God has nothing to do with war? Answer: I have not drawn that conclusion, but if I do enlist and serve worldly power, I will find myself on the wrong side when God decides to take action. Question: Do you think it is feasible to eradicate violence from this world? Answer: It is hard to eradicate violence and armies by good will alone. Question: Have you ever witnessed a violent incident, and if so, how did you react? Answer: Yes, I was assaulted. I tried to keep my response to a minimum by immobilising the attacker.

Question: By reacting in that way, were you not using violence? Answer: No, it was self-defence, and I do not think that self-defence involves the use of pure violence. Question: So you acknowledge that there is a lawful authority and that some entities may potentially use force where necessary? Answer: Yes, I acknowledge lawful authority. The law of mankind exists until the divine law arrives. I believe that people should submit to lawful authority. But there is a difference between submitting to it and becoming part of it. Question: Are you a member of a non-violent organisation? Answer: No; for me, religious reasons take priority over reasons linked to morals ...” 10. Only three of the five members of the special committee were present when it interviewed the applicant, namely two officers of the armed forces and an adviser of the State Legal Council.

The other two members – two university professors specialising in psychology, philosophy or social sciences – were unable to attend and were not replaced. 11. On 27 May 2013 the special committee decided unanimously to propose that the applicant’s application be rejected. It found that the religious and ethical arguments he had put forward for being exempted from armed service were unsubstantiated. Firstly, he was not a member of the Jehovah’s Witnesses community, and secondly, he had not shown that he had taken part in non-violent movements; on the contrary, he had stated that self-defence was not a form of violence and that people should submit to lawful authority. 12. On 30 July 2013 the Minister of National Defence rejected the application on the grounds proposed by the special committee.

13. On 5 September 2013 the applicant applied to the Supreme Administrative Court for judicial review of the decision by the Minister of National Defence. 14. Firstly, he challenged the composition of the special committee that had adjudicated on his case, and complained in particular that the two university professors had been absent on that occasion. He submitted that as a result of their absence and the failure to replace them, the very nature of the committee had been distorted, since the military officers had formed a majority among the three members present. In the applicant’s view, the officers were inherently ill-disposed towards conscientious objectors and did not have the expertise in philosophy and psychology to make an objective assessment of the grounds put forward by them.

15. Secondly, the applicant argued that the Minister’s decision had not contained sufficient reasons, seeing that (a) it had incorrectly mentioned that he had cited religious grounds without being an adherent of a religion; and (b) the members of the committee had displayed prejudice by asserting that conscientious objectors had to be activists and anti-authority or to publicise their views, whereas the law did not lay down any such conditions. 16. Thirdly, the applicant complained of an infringement of his right to conscientious objection, arguing that the mere assertion of that right, coupled with his behaviour in practice (not possessing a firearms licence or having any convictions for offences involving violence), was sufficient to justify his application for exemption from armed service.

17. In judgment no. 1289/2014 of 7 April 2014 the Supreme Administrative Court dismissed the applicant’s application. 18. In response to his first argument, it noted that the members of the committee sat on an equal basis and that the absence of two of the members therefore had no effect on the quorum and did not distort the nature of the committee. 19. With regard to his second argument, the Supreme Administrative Court explained that, after examining whether the applicant was a follower of a religion that prohibited the use of force, whether he had taken part in non-violent movements and whether his philosophy of life prevented him from handling weapons, the committee had concluded that his conscientious objection was not accompanied by corresponding behaviour.

It also dismissed his argument that opponents to the use of violence who did not publicly identify themselves as such were victims of discrimination, holding that the law required clear proof of their beliefs and that, moreover, the fact of not falling within the exceptions provided for by law was insufficient. 20. As to the third argument, the Supreme Administrative Court held that neither international instruments nor domestic legislation established a right to be exempted from armed service simply by citing conscientious objection. Such an exemption had to be subject to the conditions laid down by law, including the submission of sound and convincing reasons to justify it. It added that conscientious objection could not be established on the basis of a simple declaration, and nor could it be inferred from negative facts, such as not having any convictions for assault and not possessing weapons.

On the contrary, it was necessary to provide evidence of active behaviour over a certain period, but the applicant had failed to do so. 21. On 19 May 2014 the applicant was ordered to pay a fine of 6,000 euros (EUR) for insubordination; with interest for late payment, the amount was increased to EUR 7,940.85. On 11 July 2014 the applicant applied to the Mytilene Administrative Court to have the fine set aside. The case is still pending, but the authorities have seized a sum from his bank account…