Dündar și Aydinkaya împotriva Turciei

Comunicat la 16 septembrie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 37091/11 İrfan DÜNDAR și Fırat AYDIN KAYA împotriva Turciei depusă la 17 martie 2011 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl İrfan Dündar și dl Fırat Aydınkaya, sunt resortisanți turci născuți în 1972 și, respectiv, din 1979 și trăiesc în Istanbul. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Ö. Kılıç, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: în momentul material, reclamanții erau reprezentanții legali ai lui Abdullah Öcalan, liderul PKK, o organizație armată ilegală.

La 30 aprilie 2004, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de lege de acuzare, acuzând reclamanții și un alt suspect de difuzare a propagandei în favoarea PKK/KONGRA-GEL [1] în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713) din cauza anumitor articole publicate în ediția din 29 aprilie 2004 a ziarului Özgür Gündem Articolele neprevăzute, titlul „Avocații au transmis avizele lui Abdullah Öcalan cu privire la evoluțiile din cadrul KONGRA-GEL (PKK)” și „Dulgerea schimbării”, au inclus declarații făcute de solicitanți, după reuniunile cu Öcalan în închisoare. Reclamanții au fost considerați ca acționând pe instrucțiunile Öcalan și transmitând mesaje de la el cu privire la strategia PKK.

După aceea, a fost lansată o procedură penală împotriva reclamanților în fața Curții din Istanbul Assize. La 7 mai 2004, procurorul public de la Istanbul a depus un al doilea proiect de pronunțare împotriva reclamanților în legătură cu un articol publicat în revista 30 aprilie 2004 a aceluiași ziar în care reclamanții au făcut declarații cum ar fi „Abdullah Öcalan este o oportunitate pentru Turcia” și „Abdullah Öcalan avizele sunt importante pentru o pace durabilă”. La 24 august 2004, Curtea din Istanbul a hotărât să se alăture celor două seturi de proceduri penale împotriva reclamanților din cauza legăturilor factuale și juridice dintre acestea.

În cursul procedurii, reclamanții au susținut că au făcut declarații care au furnizat informații presei în calitate de caz împotriva Abdullah Öcalan a atras interesul mass-media, însă, au fost eronate într-o anumită măsură și au subliniat că nu au acționat cu intenția de a divulga propaganda în favoarea unei organizații ilegale. La 18 februarie 2010, Curtea din Istanbul a condamnat reclamanții de difuzare a propagandei în favoarea PKK/KONGRA-GEL în secțiunea 7(2) din Legea nr. 3713. A condamnat fiecare dintre ei la zece luni de închisoare, dar a decis să suspende pronunțarea hotărârii cu condiția ca acestea să nu comite o altă infracțiune deliberată pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu art. 231 din Codul de Procedură Penală.

La 20 septembrie 2010, obiecția reclamanților la hotărâre a fost respinsă de instanța internă. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea acestora în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 a constituit o încălcare a dreptului lor la libertate de exprimare.

Communicated on 16 September 2016

SECOND SECTION

Application no. 37091/11 İrfan DÜNDAR and Fırat AYDINKAYA against Turkey lodged on 17 March 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr İrfan Dündar and Mr Fırat Aydınkaya, are Turkish nationals who were born in 1972 and 1979 respectively and live in Istanbul. They are represented before the Court by Mr Ö. Kılıç, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. At the material time, the applicants were the legal representatives of Abdullah Öcalan, the leader of the PKK, an illegal armed organisation.

On 30 April 2004 the public prosecutor at the now defunct Istanbul State Security Court filed a bill of indictment, charging the applicants and another suspect with disseminating propaganda in favour of the PKK/KONGRA-GEL [1] under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713) on account of a number of articles published in the 29 April 2004 issue of the newspaper Özgür Gündem . The impugned articles, headlined “Lawyers conveyed Abdullah Öcalan’s opinions concerning developments within the KONGRA-GEL (PKK)” and “The pain of change”, included statements made by the applicants, allegedly following meetings with Öcalan in prison. The applicants were deemed to be acting on Öcalan’s instructions and conveying messages from him about the PKK’s strategy.

Subsequently, criminal proceedings were launched against the applicants before the Istanbul Assize Court. On 7 May 2004 the Istanbul public prosecutor filed a second bill of indictment against the applicants in connection with an article published in the 30 April 2004 issue of the same newspaper in which the applicants made statements such as “Abdullah Öcalan is an opportunity for Turkey” and “Abdullah Öcalan’s opinions are important for an enduring peace”. On 24 August 2004 the Istanbul Assize Court decided to join the two sets of criminal proceedings against the applicants owing to the factual and legal links between them. During the proceedings the applicants maintained that they had made statements that had provided information to the press as the case against Abdullah Öcalan attracted media interest, however, they had been misquoted to a certain extent.

They stressed that they had not acted with the intention of disseminating propaganda in favour of an illegal organisation. On 18 February 2010 the Istanbul Assize Court convicted the applicants of disseminating propaganda in favour of the PKK/KONGRA-GEL under section 7(2) of Law no. 3713. It sentenced each of them to ten months’ imprisonment, but decided to suspend pronouncement of the judgment on condition that they did not commit another wilful offence for a period of five years, in accordance with Article 231 of the Code of Criminal Procedure. On 20 September 2010 the applicants’ objection to the judgment was dismissed by the domestic court. COMPLAINT The applicants complain under Article 10 of the Convention that their conviction under section 7(2) of Law no. 3713 constituted a breach of their right to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicants’ right to freedom of expression within the meaning of Article 10 of the Convention? [1] . Kurdistan Workers’ Party/People’s Congress of Kurdistan.