DÜNDAR AND AYDINKAYA v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DÜNDAR AND AYDINKAYA v. TURKEY (CtEDO, 2016)
Comunicat la 16 septembrie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 37091/11 İrfan DÜNDAR și Fırat AYDIN KAYA împotriva Turciei depusă la 17 martie 2011 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl İrfan Dündar și dl Fırat Aydınkaya, sunt resortisanți turci născuți în 1972 și, respectiv, din 1979 și trăiesc în Istanbul. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Ö. Kılıç, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: în momentul material, reclamanții erau reprezentanții legali ai lui Abdullah Öcalan, liderul PKK, o organizație armată ilegală. La 30 aprilie 2004, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de lege de acuzare, acuzând reclamanții și un alt suspect de difuzare a propagandei în favoarea PKK/KONGRA-GEL [1] în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713) din cauza anumitor articole publicate în ediția din 29 aprilie 2004 a ziarului Özgür Gündem Articolele neprevăzute, titlul „Avocații au transmis avizele lui Abdullah Öcalan cu privire la evoluțiile din cadrul KONGRA-GEL (PKK)” și „Dulgerea schimbării”, au inclus declarații făcute de solicitanți, după reuniunile cu Öcalan în închisoare. Reclamanții au fost considerați ca acționând pe instrucțiunile Öcalan și transmitând mesaje de la el cu privire la strategia PKK. După aceea, a fost lansată o procedură penală împotriva reclamanților în fața Curții din Istanbul Assize. La 7 mai 2004, procurorul public de la Istanbul a depus un al doilea proiect de pronunțare împotriva reclamanților în legătură cu un articol publicat în revista 30 aprilie 2004 a aceluiași ziar în care reclamanții au făcut declarații cum ar fi „Abdullah Öcalan este o oportunitate pentru Turcia” și „Abdullah Öcalan avizele sunt importante pentru o pace durabilă”. La 24 august 2004, Curtea din Istanbul a hotărât să se alăture celor două seturi de proceduri penale împotriva reclamanților din cauza legăturilor factuale și juridice dintre acestea. În cursul procedurii, reclamanții au susținut că au făcut declarații care au furnizat informații presei în calitate de caz împotriva Abdullah Öcalan a atras interesul mass-media, însă, au fost eronate într-o anumită măsură și au subliniat că nu au acționat cu intenția de a divulga propaganda în favoarea unei organizații ilegale. La 18 februarie 2010, Curtea din Istanbul a condamnat reclamanții de difuzare a propagandei în favoarea PKK/KONGRA-GEL în secțiunea 7(2) din Legea nr. 3713. A condamnat fiecare dintre ei la zece luni de închisoare, dar a decis să suspende pronunțarea hotărârii cu condiția ca acestea să nu comite o altă infracțiune deliberată pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu art. 231 din Codul de Procedură Penală. La 20 septembrie 2010, obiecția reclamanților la hotărâre a fost respinsă de instanța internă. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea acestora în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 a constituit o încălcare a dreptului lor la libertate de exprimare.