Bağimsiz Turizm İȘ Sendikasi împotriva Turciei

Comunicat la 22 septembrie 2016 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 60206/08 BA Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 7 august 2008, sindicatul reclamant a solicitat Ministerului Muncii să furnizeze un certificat de recunoaștere a capacității sale de a încheia o convenție colectivă cu administrația hotelului H., situat la Istanbul.

În sprijinul cererii sale, el a avut statutul de sindicat majoritar în cadrul acestei instituții și că numărul de angajați care i-au fost asociați în cadrul hotelului H. s Prin scrisoarea din 12 august 2008, Ministerul a refuzat să recunoască reprezentativitatea sindicatului reclamant și capacitatea acestuia de a negocia o convenție colectivă cu administrația hotelului H. El a explicat că, având în vedere cele mai recente statistici publicate la 17 iulie 2008 privind numărul de angajați afiliați fiecărui sindicat la nivel național, numărul membrilor sindicatului reclamant nu atingea pragul prevăzut de Legea nr. 2820, și anume 10 % dintre persoanele angajate în sectorul de activitate în cauză.

2822 care reglementează convențiile colective, dreptul la grevă și lock-out, în vigoare la momentul respectiv, un sindicat trebuia să îndeplinească două condiții pentru a putea încheia o convenție colectivă: în primul rând, cel puțin 10% dintre angajații din sectorul în cauză la nivel național trebuie să fie asociați. În al doilea rând, sindicatul trebuia să reprezinte majoritatea angajaților unei întreprinderi. În conformitate cu art. 41 din Legea nr. 6356 care reglementează sindicatele și acordurile colective de muncă, intrate în vigoare la 7 noiembrie 2012, un sindicat trebuie să îndeplinească trei condiții pentru a putea încheia o convenție colectivă: în primul rând, cel puțin 1 % dintre angajații din sectorul în cauză la nivel național trebuie să fie afiliați la aceasta.

În al doilea rând, sindicatul trebuie să reprezinte majoritatea lucrătorilor din locurile de muncă în care se poate aplica convenția colectivă. În al treilea rând, sindicatul trebuie să reprezinte 40% din angajații întreprinderii care deține locul de muncă. Invocând articolele 11 și 14 din convenție, sindicatul reclamant se plânge că a fost respins din negocierile colective deoarece legea nr. 2822 în vigoare la momentul respectiv, dispunea ca, pentru a participa la negocierea colectivă, un sindicat să reunească la nivel național cel puțin 10% dintre angajații din sectorul de activitate în cauză (hoteleria în speță). Cu toate acestea, sindicatul reclamant indică faptul că mai mult de 50% din membrii săi sunt angajați ai întreprinderii în cauză.

În opinia sa, un prag de reprezentativitate de 10 % din sectorul de activitate la nivel național nu este impus, în afara funcției publice, în nicio țară democratică. Acesta susține că această cerință constituie un obstacol nejustificat în exercitarea libertății sale de asociere. În plus, el reproșează acestei dispoziții legislative că este la originea discriminării între sindicatele care ating pragul impus și care pot participa la negocieri și cei care nu îl ating și care sunt astfel privați de dreptul de a negocia o convenție colectivă, de a primi contribuții și de a apăra interesele legitime ale membrilor lor.

A existat, în speță, o interferență în dreptul la libertatea de asociere a reclamantului și în special în dreptul său de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale, în sensul articolului 11 alineatul (1) din Convenție În … ? În special, pragul de 10 % de reprezentativitate națională în domeniul național în cauză (la hotelrie) pe care sindicatul reclamant trebuia să îl atingă, în conformitate cu legea aplicabilă în 2008, pentru a putea desfășura negocieri colective, era proporțional cu scopul legitim urmărit

Communiquée le 22 septembre 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 60206/08

BAĞIMSIZ TURİZM İȘ SENDİKASI

contre la Turquie introduite le 18 novembre 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, Bağımsız Turizm İș Sendikası, est un syndicat fondé en 2007 et ayant son siège à Istanbul. Ses membres sont des salariés travaillant dans les secteurs de l’hôtellerie et des loisirs. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 7 août 2008, le syndicat requérant demanda au ministère du Travail de lui fournir une attestation reconnaissant sa capacité à conclure une convention collective avec l’administration de l’hôtel H., sis à Istanbul. À l’appui de sa demande, il indiquait qu’il avait le statut de syndicat majoritaire au sein de cet établissement et que le nombre des salariés qui lui étaient affiliés au sein de l’hôtel H. s’élevait à trois cent cinquante sur les cinq cent trente qui y étaient selon lui employés.

Par une lettre du 12 août 2008, le ministère refusa de reconnaître la représentativité du syndicat requérant et sa capacité à négocier une convention collective avec l’administration de l’hôtel H. Il exposait que, eu égard aux dernières statistiques publiées le 17 juillet 2008 sur le nombre d’employés affiliés à chaque syndicat au niveau national, le nombre des membres du syndicat requérant n’atteignait pas le seuil requis par la loi n o 2820, à savoir 10 % des personnes employées dans le secteur d’activité concerné. B. Le droit interne pertinent Selon les articles 12 et 13 de la loi n o 2822 régissant les conventions collectives, le droit de grève et le lock-out, en vigueur à l’époque des faits, un syndicat devait remplir deux conditions pour pouvoir conclure une convention collective : en premier lieu, au moins 10 % des salariés du secteur concerné au niveau national devaient y être affiliés.

En second lieu, le syndicat devait représenter la majorité des salariés d’une entreprise. Selon l’article 41 de la loi n o 6356 régissant les syndicats et les conventions collectives de travail, entrée en vigueur le 7 novembre 2012, un syndicat doit remplir trois conditions pour pouvoir conclure une convention collective : en premier lieu, au moins 1 % des salariés du secteur concerné au niveau national doivent y être affiliés. En deuxième lieu, le syndicat doit représenter la majorité des salariés des lieux de travail où la convention collective est susceptible d’être appliquée. En troisième lieu, le syndicat doit représenter 40 % des salariés de l’entreprise propriétaire des lieux de travail.

GRIEFS Invoquant les articles 11 et 14 de la Convention, le syndicat requérant se plaint d’avoir été écarté des négociations collectives du fait que la loi n o 2822, en vigueur à l’époque des faits, disposait que, pour participer à la négociation collective, un syndicat devait réunir au niveau national au moins 10% des salariés du secteur d’activité concerné (hôtellerie en l’espèce). Or, le syndicat requérant indique qu’il comptait au nombre de ses adhérents plus de 50% des employés de l’entreprise concernée. Selon lui, un seuil de représentativité de 10 % du secteur d’activité au niveau national n’est exigé, en dehors de la fonction publique, dans aucun pays démocratique. Il soutient que cette exigence constitue une entrave injustifiée dans l’exercice de sa liberté d’association.

En outre, il reproche à cette disposition législative d’être à l’origine d’une discrimination entre les syndicats qui atteignent le seuil exigé et peuvent donc participer aux négociations, et ceux qui le l’atteignent pas et sont ainsi privés du droit de négocier une convention collective, de recevoir des cotisations et de défendre les intérêts légitimes de leurs membres.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu en l’espèce ingérence dans le droit à la liberté d’association du requérant, et spécialement dans son droit de fonder avec d’autres des syndicats et de s’affilier à des syndicats pour la défense de ses intérêts, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle en conformité avec les dispositions de l’article 11 § 2 ? En particulier, le seuil de 10 % de représentativité nationale dans la branche nationale concernée (l’hôtellerie) que le syndicat requérant devait atteindre, en vertu de la loi applicable en 2008, pour pouvoir mener des négociations collectives, était-il proportionné au but légitime poursuivi ?