- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 septembrie 2016
- Stat pârât
- SVK
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Asady și alții împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 26 septembrie 2016 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 24917/15 ZABI ASADY ȘI ALȚII și alții împotriva Slovaciei depusă la 17 mai 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților sunt dinouăzeci de resortisanți afgani. O listă a acestora este prezentată în apendice. Reclamanții sunt reprezentați de dna Z. Števulová, avocat la Liga drepturilor omului din Bratislava. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 noiembrie 2014 la ora 130, poliția slovacă de frontieră și străini („poliția de frontieră”) a prins cei nouăzeci de solicitanți și alte douăsprezece resortisanți străini de lângă granița ucraineană. Reclamanții au fost duși la secția de poliție de frontieră din Petrovce în scopul verificării identitatii lor.
Interviuri de poliție (a) Curs de evenimente astfel cum se descrie în tranșele de poliție Reclamanții au prezentat tranșele de interviuri efectuate de poliție care au indicat că toate au fost intervievate la secția de poliție de frontieră. Potrivit acestor tranșe, între orele 9.10 și 12.30 P.m. fiecare reclamant a avut două interviuri. Fiecare interviu a durat exact zece minute și a fost efectuat de doi ofițeri de poliție în prezența unui interpret. Timpul unor interviuri se suprapun, de exemplu între orele 9.20 și orele 9.30 au fost înregistrate ca prezente la trei interviuri diferite în același timp. Semnătura aceluiasi interpret apare pe toate aceste tranșe de interviu. În timpul interviurilor, poliția a căutat în principal informații despre intrarea neregulată a reclamanților din teritoriul Ucrainei.
Întrebarile au fost standardizate și majoritatea răspunsurilor reclamanților au fost identice. Potrivit tranșelor de poliție, toate reclamanții au răspuns în negativ atunci când au întrebat dacă au suferit persecuții în țara lor de origine și dacă doresc să solicite azil în Slovacia. (b) Curs de evenimente descrise de solicitanți Reclamanții au susținut că poliția de frontieră a intervievat doar câteva dintre ele și că celelalte au fost depuse documente pentru semnătură fără a fi fost intervievat deloc. Ei au susținut că poliția nu a identificat în mod corespunzător toate reclamanții, că numele unor solicitanți au fost greșiți și, în trei cazuri, data nașterii a fost indicată doar de un an. Numărul reclamantului 10, care avea cincisprezece ani atunci, a fost identificat greșit ca un adult.
În plus, reclamanții au declarat că există doar un interpret care a fost prezent la secția de poliție de doar câteva ore. În mod obiectiv, interpretul nu ar fi putut fi prezent la toate interviurile înregistrate în tranșe, deoarece ar fi trebuit să fie în locuri diferite în același timp. Reclamanții au susținut că interpretul a intrat în celulă și le-a spus că vor fi transferate într-un tabără de refugiați și le-a cerut apoi să documentele de semnătură cu conținut necunoscut în limba slovacă, pe care el nu le-a tradus. Reclamanții au semnat documentele deoarece au crezut că sunt legate de cererile lor de azil. Reclamanții nu au primit nicio informație despre procedura de azil în Slovacia. Ei au susținut că au abordat în mod repetat ofițerii de poliție cu cererile lor de azil, dar poliția a ignorat cererile lor.
Unele dintre solicitanți au solicitat asistență juridică și au solicitat contact cu UNHCR, dar nu au primit niciun răspuns de la poliție. Deciziile privind expulzarea administrativă La 17 noiembrie 2014, în aceeași dată cu închiderea acestora, poliția de frontieră a emis nouăzeci de decizii administrative separate de expulzare. Toate au inclus o interdicție de trei ani privind reintrarea pe teritoriul slovac. baza expulzărilor a fost trecerea neregulată a frontierei și reclamanții trebuiau să fie returnate în Ucraina. Niciuna dintre deciziile nu a inclus o perioadă de plecare voluntară în temeiul articolului 83 din Legea extraterestră (Legea nr. 404/2011, astfel cum a fost modificată). În toate deciziile, efectul suspensiv al eventualului recurs a fost exclus din motive de interes public urgent în temeiul articolului 55 alineatul (2) din Legea privind procedurile administrative (Legea nr. 71/1967 Coll., astfel cum a fost modificat.
Textele deciziilor au fost aproape identice, singura diferență fiind în sumele de bani pe care le aveau reclamanții în posesia lor. În aceeași zi, la ora 10:30, toate reclamanții au fost expulzați în Ucraina. 10. Reclamanții au susținut că nu au primit copii ale deciziilor administrative de expulzare în timp ce încă pe teritoriul slovac. Ei au obținut copii ale acestor decizii doar mai târziu, autorizând actualul lor reprezentant juridic să inspecteze dosarele. Evoluții după expulzare în Ucraina 11. În Ucraina, reclamanții au fost plasați în centrul de detenție temporară din Chop. La 25 noiembrie 2015, reclamanții 1-4 au instruit un avocat și au depus un recurs împotriva deciziilor administrative de expulzare.
La 7 ianuarie 2015, poliția slovacă de frontieră și-a respins apelurile. 12. Restul reclamanților nu au putut contacta un avocat până la transferul lor la centrul de detenție Volynskiy la 10 și, respectiv, 25 decembrie 2014. Nu au fost depuse apeluri. Legea internă relevantă și practică Poliția Corps Act 1993 (Legea nr. 171/1993 Col., astfel cum a fost modificată) 13. În conformitate cu secțiunea 18 alineatele (3) și (4), poliția poate duce o persoană la o secție de poliție în scopul verificării identitatii sale dacă persoana respectivă nu poate dovedi credibil numele și numele ei, data nașterii și locul de reședință. Secțiunea 17 alineatul (1) autorizează poliția să caute explicații, dacă este necesar, de la oricine care poate contribui la clarificarea faptelor care au importanță în descoperirea unei infracțiuni sau a unei infracțiuni administrative și a infracțiunilor sale sau a faptelor de importanță în urmărirea persoanelor sau elementelor dispărute sau dorite.
Legea de azil (Legea nr. 480/2002 Col., astfel cum a fost modificată) 14. În conformitate cu secțiunea 3 alineatul (1), procedurile de azil sunt inițiate printr-o declarație a persoanei în cauză către departamentul de poliție competent că solicită azil sau protecție subsidiară pe teritoriul Republicii Slovace.
În cazul în care un străin solicită azil după intrarea pe teritoriul Republicii Slovace, autoritatea competentă pentru primirea cererii de azil este departamentul de poliție înființat la unitatea de azil (punctul 3 alineatul (2) litera (b)). să primească cererea de azil, că departamentul de poliție este obligat să informeze reclamantul departamentului de poliție competent și să furnizeze reclamantului un document de călătorie valabil pentru douăzeci și patru de ore sau, în alternativa, să decidă că ar trebui reținut (secțiunea 3(8)). Legea extraterestră (Legea nr. 404/2011 Col., astfel cum a fost modificată) 15. Poliția de frontieră poate autoriza expulzarea administrativă a unui resortisan al unei țări terțe în cazul în care a traversat neregular granița externă sau dacă evită intenționat sau refuză să facă obiectul controlului frontierei atunci când traversează granița externă (secțiunea 82 alineatul (1) litera (a)). 16. Un resortisan al țării terțe cu privire la care a fost luată o decizie de expulzare administrativă este obligat să părăsească teritoriul înainte de perioada de plecare voluntară prevăzută în decizia de expulzare, care ar trebui să scadă între șapte și treizeci de zile mai târziu.
În cazul în care este considerat probabil că persoana în cauză ar putea scăpa sau ar obstrucționa sau ar împiedica exercitarea expulzării administrative, și în special în cazul în care identitatea persoanei nu poate fi verificată, poliția nu trebuie să stabilească nici o perioadă de plecare voluntară (art. 83 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a)). Legea privind procedurile administrative (Legea nr. 71/1967 Col., astfel cum a fost modificată) 17. Un recurs poate fi interzis împotriva unei hotărâri administrative de expulzare în termen de 15 zile de la notificarea acestuia (secțiunea 53 și art. 54 alineatul (2)). 18. Un recurs interzis împotriva unei hotărâri administrative înainte de expirarea termenului are efect suspensiv, cu excepția cazului în care este prevăzut altfel.
Autoritatea administrativă poate exclude efectul suspensiv dacă este necesar interesul public urgent sau dacă există un risc că, suspendând aplicarea deciziei, o parte în proceduri sau o terță persoană ar putea suferi daune ireparabile.Basul pentru această urgență trebuie să fie motivat în mod corespunzător (punctul 55 alineatul (2)).Documente internaționale relevante 19. Documentele internaționale relevante sunt enumerate în Sharifi și alții c. Italia și Grecia , nr. 16643/09 §§ 53, 21 octombrie 2014. 20. Într-un raport de 124 de pagini publicat în decembrie 2010 și intitulat „Buffeted in the Borderland . Tratamentul reclamanților de azil și al migranților în Ucraina”, Human Rights Watch a descris rezultatele cercetării cu privire la experiența migranților și reclamanților de azil care au fost returnați în Ucraina din Ungaria și Slovacia.
Raportul menționează că „în conformitate cu acordurile bilaterale, migranții prinși în Polonia, Slovacia și Ungaria fără permisiunea pot fi returnați sumar dacă prinși în termen de 48 de ore de trecere. Lansarea unui recurs în Slovacia și Ungaria nu suspendă returnarea și repatriații nu au acces la informații minime privind arestarea și returnarea.
În practică, Human Rights Watch a constatat că migranții au fost adesea înșelați să creadă că nu vor fi returnați, au fost invitați să semneze documentele pe care nu le-au înțeles și nu le-au dat întotdeauna ocazia de a contacta un avocat, ONG-uri sau UNHCR.” În special în ceea ce privește Slovacia, Human Rights Watch a declarat că „cea mai frecventă plângere a fost auzită de către migranții care au fost returnați din Slovacia a fost că cererile lor de azil au fost ignorate și că au fost tratate în mod rezumat, trimise rapid înapoi în termen de ore de apreciere în Slovacia, cu ocazie de a face orice afirmație de a rămâne.” Reclamanții se plâng în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 4 că expulzia lor în Ucraina a fost de natură colectivă.
În special, susțin că autoritățile de stat nu au efectuat evaluarea și examinarea individuală a cazurilor lor și că au fost refuzate accesul la procedura de azil. Considerând art. 13 în legătură cu art. 4 din Protocolul nr. 4 la Convenția, reclamanții se plâng că nu au avut nici un remediu eficace prin care să-și provoace expulziarea în Ucraina. Întrebări către părți Le-au respectat reclamanții cerința de epuizare a căilor de recurs interne prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție în ceea ce privește plângerile lor? Aceste remedii au fost disponibile pentru ei în teorie și în practică?
Reclamanții au fost expulzați în mod colectiv, în încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. 4? În special, expulzarea a fost bazată pe un examen rezonabil și obiectiv al cazului specific al fiecărui reclamant și a fost fiecare reclamant conferit posibilitatea de a pune argumente împotriva expulzării sale autorităților competente pe o bază individuală (a se vedea Hirsi Jamaa și alții c. Italia [GC], nr. 27765/09, §§ 183- 184, CEDH 2012, cu alte trimiteri)?
A avut reclamanții acces eficient la procedura de azil (Sharifi și alții c. Italia și Grecia , nr. 16643/09, §§ 241 243, 21 octombrie 2014)? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficient în ceea ce privește expulzarea lor în Ucraina, astfel cum este prevăzut la art. 13 coroborat cu art. 4 din Protocolul nr. 4 din Convenție (a se vedea Čonka c. Belgia , nr. 51564/99, § 79, CEDO 2002 I)? Curtea solicită Guvernului să prezinte toate documentele referitoare la detenția și expulzarea reclamanților la 17 noiembrie 2014, în special documentele referitoare la identificarea reclamanților, la evaluarea cazurilor reclamanților, la personalul prezent la secția de poliție și la prezența interpretului, un timp detaliat linie de prezență a reclamanților pe teritoriul slovac și orice alte documente relevante.
APENDIX Cererea nr. 24917/15 Lista reclamanților Zabi ASADY, care s-a născut în 1995 Nasir AHANGARZADA, născut în 1988 Ali AHMADI, născut în 1995 Farid Ahmad AHMADI, născut în 1995 Ali Ahmad ALIZADA, născut în 1983 Mohamed AZAM, născut în 1984 Mohamad Farid EKHLAS, născut în 1989 în Samiuddin FAIZY , născut în 1980 în Salman FAKIRI , născut în 1988 în Sohrab FAKIRI , născut în 1999 în Abobaker JAMIL , născut în 1992 în Abdul Hamid NASRI , născut în 1991 în Bezhan RAHIMI , născut în 1993 în 1993 în Rahim RAHIMI, născut în 1995 în Mohamed SHAKIB , născut în 1989 în Sher Badov SHINWARI, născut în 1995 Miramza SIDIQI, născut în 1987, Edris YUSUFI, născut în 1995 Zabiullah ZAZAI, născut în 1995
Communicated on 26 September 2016
THIRD SECTION
Application no. 24917/15 ZABI ASADY AND OTHERS and others against Slovakia lodged on 17 May 2015
STATEMENT OF FACTS
1. The applicants are nineteen Afghani nationals. A list of them is set out in the appendix. The applicants are represented by Ms Z. Števulová, a lawyer at the Human Rights League in Bratislava. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
On 17 November 2014 at 1.30 a.m. the Slovak Border and Foreigners Police (“the border police”) apprehended the nineteen applicants and twelve other foreign nationals near the Ukrainian border. The applicants were taken to the border police station in Petrovce for the purpose of checking their identity. 1. Police interviews (a) Course of events as described in the police transcripts
The applicants presented the transcripts of interviews conducted by the police which indicated that all of them had been interviewed at the border police station. According to these transcripts, between 9.10 a.m. and 12.30 p.m. each applicant had undergone two interviews. Each interview had lasted exactly ten minutes and had been conducted by two police officers in the presence of an interpreter. The times of some interviews overlapped, for example between 9.20 a.m. and 9.30 a.m. two police officers were recorded as present at three different interviews at the same time. The signature of the same interpreter appears on all these interview transcripts. During the interviews, the police had primarily been seeking information about the irregular entry of the applicants from the territory of Ukraine. The questions were standardised and most of the applicants’ answers had been identical. According to the police transcripts, all the applicants had answered in the negative when asked whether they had suffered persecution in their country of origin and whether they wished to seek asylum in Slovakia. (b) Course of events as described by the applicants
The applicants maintained that the border police had interviewed only a few of them and that the others had been handed documents for signature without being interviewed at all. They maintained that the police had not properly identified all the applicants, that the names of some applicants had been misspelled and in three cases the date of birth had been indicated only by a year. Applicant number 10, who was fifteen years old at the time, had been misidentified as an adult.
Furthermore, the applicants stated that there had been only one interpreter who had been present at the police station for only a few hours. Judged objectively, the interpreter could not have been present at all the interviews recorded in the transcripts because he would have to have been in different places at the same time. The applicants maintained that the interpreter had come into the cell and told them that they would be transferred to a refugee camp and had then asked them to sign documents of unknown content in the Slovak language, which he had not translated. The applicants had signed the documents as they thought they were related to their asylum requests.
The applicants had been given no information about the asylum procedure in Slovakia. They maintained that they had repeatedly approached police officers with their requests for asylum but the police had ignored their requests. Some of the applicants had asked for legal assistance and had requested contact with the UNHCR but had received no response from the police. 2. Decisions on administrative expulsion
On 17 November 2014, the same date as their apprehension, the border police issued nineteen separate administrative expulsion decisions. They all included a three-year ban on re-entering Slovak territory. The basis for the expulsions was irregular border crossing and the applicants were to be returned to Ukraine. None of the decisions included a period for voluntary departure pursuant to section 83 of the Aliens Act (Law no. 404/2011 Coll., as amended). In all the decisions the suspensive effect of possible appeal was excluded on the grounds of urgent public interest pursuant to section 55(2) of the Administrative Proceedings Act (Law no. 71/1967 Coll., as amended). The texts of the decisions were almost identical, the only difference being in the amounts of money the applicants had had in their possession.
The same day at around 10.30 p.m. all the applicants were expelled to Ukraine.
The applicants maintained that they had not been given copies of the administrative expulsion decisions whilst still on Slovak territory. They had obtained copies of these decisions only later by authorising their current legal representative to inspect the files. 3. Developments after expulsion to Ukraine
In Ukraine, the applicants were placed in the temporary detention facility in Chop. On 25 November 2015, applicants 1 to 4 instructed a lawyer and lodged an appeal against the administrative expulsion decisions. On 7 January 2015, the Slovak border police dismissed their appeals.
The rest of the applicants were not able to contact a lawyer until their transfer to the Volynskiy detention centre on 10 and 25 December 2014 respectively. No appeals were lodged. B. Relevant domestic law and practice 1. Police Corps Act 1993 (Law no. 171/1993 Coll., as amended)
Pursuant to sections 18(3) and (4), the police can take a person to a police station for the purposes of verifying his or her identity if that person is unable credibly to prove his or her name and surname, date of birth and place of residence. Section 17(1) authorises the police to seek explanations, where required, from anyone who can contribute to the clarification of facts that are of importance in uncovering a misdemeanour or administrative offence and its perpetrator, or facts of importance in tracking down missing or wanted persons or items. 2. Asylum Act (Law no. 480/2002 Coll., as amended)
According to section 3(1) asylum proceedings are commenced by a declaration by the individual concerned to the competent police department that he or she is applying for asylum or subsidiary protection on the territory of the Slovak Republic. If a foreigner requests asylum after entering the territory of the Slovak Republic, the authority competent to receive the asylum request is the police department established at the asylum facility (section 3(2)(b)). If the foreigner applies for asylum at a police department not competent to receive the asylum request, that police department is obliged to inform the applicant of the competent police department and provide the applicant with a travel document valid for twenty-four hours or, alternatively, may decide that he or she should be detained (section 3(8)). 3. Aliens Act (Law no. 404/2011 Coll., as amended)
The border police can authorise the administrative expulsion of a third ‑ country national if he or she has irregularly crossed the external border, or if he or she intentionally avoids or refuses to undergo the border control when crossing the external border (section 82(1)(a)).
A third-country national regarding whom an administrative expulsion decision has been made is obliged to leave the territory before the period for voluntary departure set out in the expulsion decision, which should fall between seven and thirty days later. If it is deemed likely that the person in question might escape or otherwise obstruct or hinder the exercise of administrative expulsion, and in particular if the person’s identity cannot be verified, the police need not establish any period for voluntary departure (section 83 (1) and (2)(a)). 4. Administrative Proceedings Act (Law no. 71/1967 Coll., as amended)
An appeal can be lodged against an administrative expulsion decision within fifteen days of notification thereof (sections 53 and 54(2)).
An appeal lodged against an administrative decision before expiry of the time-limit has suspensive effect unless provided otherwise. The administrative authority may exclude the suspensive effect if urgent public interest so requires, or if there is a risk that by suspending enforcement of the decision a party to the proceedings or a third person might suffer irreparable damage. The basis for such urgency must be properly reasoned (section 55(2)). C. Relevant international documents
The relevant international documents are listed in Sharifi and Others v. Italy and Greece , no. 16643/09, §§ 49 53, 21 October 2014.
In a 124-page report published in December 2010 and entitled “Buffeted in the Borderland. The Treatment of Asylum Seekers and Migrants in Ukraine”, Human Rights Watch described the results of their research into the experience of migrants and asylum seekers who had been returned to Ukraine from Hungary and Slovakia. The report states that “according to the bilateral agreements, migrants caught entering Poland, Slovakia, and Hungary without permission can be summarily returned if caught within 48 hours of crossing. The launching of an appeal in Slovakia and Hungary does not suspend the return and returnees do not have access to minimal information on arrest and return. In practice, Human Rights Watch found that migrants were often tricked into believing they would not be returned, were asked to sign papers they did not understand, and were not always given an opportunity to contact a lawyer, NGOs, or UNHCR.” Specifically with regard to Slovakia, Human Rights Watch stated that “the most common complaint heard from migrants who had been returned from Slovakia was that their asylum claims were ignored and that they were treated in summary fashion, quickly sent back within hours of apprehension in Slovakia with little opportunity to make any claim to remain.” COMPLAINTS 1. The applicants complain under Article 4 of Protocol No. 4 that their expulsion to Ukraine was collective in nature. In particular, they allege that the State authorities did not carry out individual assessment and examination of their cases and that they were denied access to the asylum procedure. 2. Relying on Article 13 in connection with Article 4 of Protocol No. 4 to the Convention, the applicants complain that they had no effective remedy through which to challenge their expulsion to Ukraine.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Have the applicants complied with the requirement of the exhaustion of domestic remedies laid down in Article 35 § 1 of the Convention in respect of their complaints? Were such remedies available to them in theory and in practice? 2. Were the applicants expelled collectively, in breach of Article 4 of Protocol No. 4? In particular, was the expulsion based on a reasonable and objective examination of the particular case of each applicant and was each applicant given the opportunity to put arguments against his expulsion to the competent authorities on an individual basis (see Hirsi Jamaa and Others v. Italy [GC], no. 27765/09, §§ 183- 184, ECHR 2012, with further references)?
Did the applicants have effective access to the asylum procedure ( Sharifi and Others v. Italy and Greece , no. 16643/09, §§ 241 ‑ 243, 21 October 2014)? 3. Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy in respect of their expulsion to Ukraine, as required by Article 13 in conjunction with Article 4 of Protocol No. 4 of the Convention (see Čonka v. Belgium , no. 51564/99, § 79, ECHR 2002 ‑ I)?
REQUEST FOR INFORMATION
The Court requests that the Government submit all documents regarding the detention and expulsion of the applicants on 17 November 2014, in particular the documents relating to the identification of the applicants, assessment of the applicants’ cases, staff present at the police station and the presence of the interpreter, a detailed time ‑ line of applicants’ presence on Slovak territory and any further relevant documents.
APPENDIX Application no. 24917/15 List of applicants Zabi ASADY, who was born in 1995 Nasir AHANGARZADA, who was born in 1988 Ali AHMADI, who was born in 1995 Farid Ahmad AHMADI, who was born in 1995 Ali Ahmad ALIZADA, who was born in 1983 Mohamed AZAM, who was born in 1984 Mohamad Farid EKHLAS, who was born in 1989 Samiuddin FAIZY, who was born in 1980 Salman FAKIRI , who was born in 1988 Sohrab FAKIRI, who was born in 1999 Abobaker JAMIL , who was born in 1992 Abdul Hamid NASRI, who was born in 1991 Bezhan RAHIMI, who was born in 1993 Rahim RAHIMI, who was born in 1995 Mohamed SHAKIB, who was born in 1989 Sher Badov SHINWARI, who was born in 1995 Miramza SIDIQI, who was born in 1987 Edris YUSUFI, who was born in 1995 Zabiullah ZAZAI, who was born in 1995