USMANOV c. RUSSIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 17731/11 Rafael Raisovich USMANOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 27 septembrie 2016 într-un comitet compus din Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 13 ianuarie 2016 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Rafael Raisovich Usmanov, este un resortisant rus născut în 1956 și rezident în Kormino. A fost reprezentat în fața Curții de către dl D.G. Bartenev, avocat la St.

Petersburg. Guvernul tãu a fost reprezentat de dl Matushkin, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curte. Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, reclamantul se plângea de condițiile detenției sale în spitalul psihiatric specializat în supravegherea intensivă a orașului Sankt Petersburg și de lipsa unor căi de atac eficiente în această privință. Invocând art. 5 4 din Convenție, el se plângea, de asemenea, de absența sa la audierile din 23 octombrie 2004, În decembrie 2010 și 17 martie 2011 privind prelungirea internării sale în spitalul respectiv. Cererea a fost comunicată guvernului. Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2016, guvernul a informat Curtea că a propus formularea unei declarații privind soluționarea întrebărilor ridicate de cerere.

Guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului care decurge din articolele 3 și 13 din convenție din cauza condițiilor de detenție în spitalul psihiatric specializat în supravegherea intensivă a orașului Sankt Petersburg în perioada 20 noiembrie 2002-26 decembrie 2011 și a lipsei unor căi de atac efective în această privință, precum și a articolului 5 4 din Convenție. El este angajat să plătească reclamantului suma de 20 000 (80 000) de euro. Suma respectivă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în ruble rusești la rata aplicabilă la data plății, fără orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții.

În lipsa unui regulament în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul a solicitat Curții să elimine cererea de rol. La 30 martie 2016, Curtea a primit de la reclamant o scrisoare prin care a înțeles termenii declarației guvernului. ÎN Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. În opinia sa, acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii.

În consecință, cauza trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să șteargă cererea de a juca în temeiul articolului 39 din Convenție. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 20 octombrie 2016. Fatoș Arac

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 17731/11 Rafael Raisovich USMANOV contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 27 septembre 2016 en un comité composée de : Helena Jäderblom, présidente, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, juges, et de Fatoș Aracı, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 21 février 2011, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 13 janvier 2016 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Rafael Raisovich Usmanov, est un ressortissant russe né en 1956 et résidant à Kormino. Il a été représenté devant la Cour par M e D.G. Bartenev, avocat à St Petersburg. Le gouvernement russe (« le Gouvernement ») a été représenté par M. G. Matyushkin, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour. Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaignait des conditions de sa détention dans l’hôpital psychiatrique spécialisé à la surveillance intensive de la ville de Saint ‑ Pétersbourg et de l’absence de voies de recours effectives à cet égard. Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, il se plaignait en outre de son absence aux audiences du 23 décembre 2010 et du 17 mars 2011 portant sur le prolongement de son internement dans ledit hôpital.

La requête a été communiquée au Gouvernement. Par lettre en date du 13 Janvier 2016, le Gouvernement a informé la Cour qu’il proposait de formuler une déclaration visant à la résolution des questions soulevées par la requête. Le Gouvernement a reconnu la violation des droits du requérant découlant des articles 3 et 13 de la Convention en raison des conditions de sa détention dans l’hôpital psychiatrique spécialisé à la surveillance intensive de la ville de Saint ‑ Pétersbourg du 20 novembre 2002 au 26 décembre 2011 et de l’absence de voies de recours effectives à cet égard, ainsi que de l’article 5 § 4 de la Convention. Il s’est engagé à verser au requérant la somme de 20 000 (vingt mille) euros.

Ladite somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en roubles russes au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable, et versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Par ailleurs, le Gouvernement a prié la Cour de rayer la requête du rôle.

Le 30 mars 2016, la Cour a reçu du requérant une lettre l’informant qu’il acceptait les termes de la déclaration du Gouvernement. EN DROIT La Cour estime que compte tenu de l’approbation expresse par le requérant des termes de la déclaration formulée par le Gouvernement, il convient de considérer qu’un règlement amiable est intervenu entre les parties. Dès lors, la Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle en vertu de l’article 39 de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 20 octobre 2016. Fatoș Aracı Helena Jäderblom Greffière adjointe Présidente