Comunicat la 5 octombrie 2016 Secțiunea a treia Cerere nr. 2649/16 Mercedes JIMÉNez RUIZ împotriva Spaniei introdusă la 24 decembrie 2015 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, Mercedes Jiménez Ruiz, este un resortisant spaniol născut în 1952 și rezident în Torroix. Ea este reprezentată în fața Curții de domnul Riera Oriol, avocat la Barcelona. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Recurenta și A. locuiau împreună ca cuplu din 1978. Din această uniune s-au născut trei copii. Recurenta sa este încă ocupată de copii și de cămin. În 1989 cuplul s-a căsătorit și apoi în 1998 s-au despărțit în mod judecătoresc. La trei ani de la separarea de corp, cuplul s-a împăcat și-a reluat viața comună până la decesul celui cu care a murit reclamanta la 5 octombrie 2010. Recurentei i s-a solicitat să beneficieze de o pensie de inversare. Prin decizia din 2 noiembrie 2010, Institutul Național de Securitate Socială (INSS) a refuzat-o. Această decizie a fost confirmată printr-o decizie din 3 decembrie 2010 a aceluiași organism. În acest caz, recurenta sesizează instanța muncii: aceasta susținea că, în cazul în care pensia i-ar fi fost refuzată în comun, separată de faptul că nu i-a comunicat judecătorului competent reconcilierea cu fostul său soț după ce au fost separați, ar fi trebuit să i se recunoască pensia ca concubină a defunctului. Prin hotărârea din 26 iunie 2011 a judecătorului muncii, cererea sa a fost respinsă. Partea relevantă a hotărârii a fost formulată după cum urmează: Având în vedere jurisprudența constantă a Tribunalului Suprem, care are caracter obligatoriu, suntem obligați să respingem cererea deoarece, fără a avea nevoie de mai mult de mult de, și în timp ce acceptăm că coabitarea more uxorio a fost preluată după separare (ceea ce se dovedește prin documentația furnizată) se întâmplă să se constate că soțiile erau separate la momentul decesului de la locul de muncă cauzatoare, mai mult de zece ani s-au scurs între separare și deces și nu a existat nici o pensie alimentară între soți. Din cauza hotărârii transcrise, deși există coabitare, pentru o terță parte ca LISS, singura realitate care poate fi luată în considerare este cea derivată din separarea de drept. Recurenta a făcut apel la Tribunalul Superior de Justiție din Catalonia, care a confirmat hotărârea atacată. Decizia din 10 ianuarie 2013 a fost motivată după cum urmează: Într-adevăr, problema în litigiu a fost formulată de Tribunalul Suprem care are o jurisprudență bine stabilită (...). Astfel cum se arată în hotărârea din 15 decembrie 2004, mai precis separarea de drept, în timp ce hotărârea care a acordat-o se menține, produce ex lege efectele specifice, printre care cel mai important este încetarea coabitării și posibilitatea de a dispune de bunurile celuilalt soț (art. 83 din Codul civil). Astfel, atâta timp cât separarea de corp rămâne și nu este modificată printr-o nouă hotărâre judiciară, coabitarea între soți este inexistentă din punct de vedere legal, chiar dacă continuă să existe în practică sau de fapt. Conform cerințelor statului de drept, urmărirea voluntară a coabitării conjugale între două persoane care au suspendat în mod legal această coabitare nu poate avea un efect juridic similar cu coabitarea conjugală în sine. pentru ca reconcilierea soților separați să devină eficientă în scopul de a beneficia de o pensie de inversare, este necesar ca această reconciliere să fie comunicată judecătorului astfel cum este prevăzut la art. 84 din Codul civil. La rândul său, Hotărârea din 2 februarie 2005 reafirmă că, atunci când reconcilierea nu este comunicată [judecătorului] reluarea vieții comune poate avea efecte asupra soțului/soției (inclusiv reconcilierea... revocarea acordului încheiat în procesul de separare), dar nu poate produce astfel de efecte asupra terților, în speță asupra administratorului securității sociale, deoarece există motive de securitate juridică care impun ca reconcilierea să fie legată de recunoașterea oficială trebuie, de asemenea, să se țină seama de publicitatea necesară deplorabilă, în principiu, a situațiilor legate de starea civilă; : În cazul în care hotărârea prin care s-a încheiat separarea de corp în cadrul registrului de stare civilă din statul membru respectiv va trebui, de asemenea, să se înregistreze reconcilierea, care nu poate fi înscrisă în registru decât prin decizia instanței, după ce soții au comunicat reconcilierea [judecătorului] în conformitate cu art. 84 din Codul civil. Recurenta se ocupă de casarea în vederea armonizării jurisprudenței, dar Tribunalul Suprem, printr-o hotărâre din 13 noiembrie 2013, a declarat acțiunea inadmisibilă. În acest caz, recurenta sesizează Tribunalul Constituțional cu privire la o cale de atac în temeiul principiului nediscriminării care, la 30 iunie 2015, îl declară inadmisibil. Legea generală privind securitatea socială, aprobată prin decretul regal legislativ 1/1994 din 20 iunie 1994. art. 174 1. Are dreptul la pensie de inversare pe viață (...), soțul supraviețuitor atunci când, la moartea partenerului său, acesta din urmă lucra (...) și contribuise la perioada stabilită prin lege (...) În cazurile de separare de drept sau de divorț, dreptul la pensie de inversare este recunoscut celui care este sau a fost soțul legitim, cu condiția ca acesta din urmă să nu se recăsătorească sau să se constituie un concubin care îndeplinește cerințele legale stabilite în secțiunea următoare. De asemenea, este necesar ca soțul divorțat sau separat să fie beneficiar al pensiei compensatorii menționate la art. 97 din Codul civil și ca aceasta să nu fie oprită în momentul decesului celui care a cauzat moartea. (3) Pensia de inversare va fi, de asemenea, recunoscută, cu condiția ca cerințele de acces și de cotizație prevăzute în alin. (1) din prezentul articol să fie îndeplinite, persoanei atașate de persoana care a făcut-o în momentul decesului, care îndeplinește condițiile pentru a fi considerată un concubin de fapt (...). În comunitățile autonome care beneficiază de dreptul lor civil, cu condiția ca cerința de coabitare să fie îndeplinită, constituirea și acreditarea condiției de cuplu de facto trebuie să se facă în conformitate cu legislația lor specifică. Dispoziție tranzitorie (privind pensia de inversare în caz de separare sau de divorț înainte de 1 ianuarie 2008). Recunoașterea pensiei de inversare nu va fi condiționată de cerința ca persoana divorțată sau separată să beneficieze de pensia compensatorie, astfel cum se prevede la alineatul (2) al doilea paragraf din primul paragraf al articolului 174 din prezenta lege, dacă au trecut mai puțin de 10 ani de la data divorțului sau de la separarea de corp și decesul de la plata pensiei de inversare, cu condiția ca căsătoria să fi durat cel puțin 10 ani și ca beneficiarul să îndeplinească una dintre următoarele condiții: (a) existența copiilor în mod comun ai căsătoriei; sau (b) să aibă mai mult de 50 de ani de la data decesului de la locul de muncă care a legat pensia. Codul civil spaniol. art. 84 Concilierea pune capăt procesului de separare și elimină efectele separării acordate, dar ambii soți trebuie să informeze în mod separat judecătorul care sesizează sau a fost sesizat cu litigiul. Legea 10/1998 din 15 iulie 1998 privind relațiile more uxorio aplicabile în Catalonia art. 1.Linitatea heterosexuală stabilă Dispozițiile prezentului capitol se aplică în mod stabil unui bărbat și unei femei, ambele majore, care, fără a se împiedica să se căsătorească unii cu alții, au coabitat cel puțin o perioadă continuă de doi ani sau au indicat într-un act public notarial intenția lor de a fi supuse acestor dispoziții. Cel puțin unul dintre cei doi parteneri trebuie să aibă cetățenia corespunzătoare din Catalonia. 2. Nu va fi necesar să se respecte termenele menționate mai sus în cazul existenței unor copii comuni, dar cerința de coabitare trebuie respectată. art. 2. Acreditarea unei uniuni stabile care nu a fost constituită într-un act public poate fi făcută prin orice mijloc de probă admisibilă GRIEF Recurenta se plânge că refuzul de a-i acorda o pensie de inversare pe motiv că nu a comunicat reconcilierea judecătorului după separarea de drept aduce atingere principiului nediscriminării recunoscut prin art. 14 din Convenție, coroborat cu dreptul la proprietate garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, în măsura în care îndeplinește condițiile impuse cuplurilor mai mari uxorio pentru a primi o pensie de inversare. ÎNTREBARE părților reclamanta, din cauza refuzului pensiei de inversare, a unei discriminări contrare art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr.
Communiquée le 5 octobre 2016
Requête n
o
2649/16
Mercedes JIMÉNEZ RUIZ
contre l’Espagne
introduite le 24 décembre 2015
La requérante, M
me
Mercedes Jiménez Ruiz, est une ressortissante espagnole née en 1952 et résidant à Torroix. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante et A. vivaient ensemble en tant que couple depuis 1978. De cette union sont nés trois enfants. La requérante s’est toujours occupée des enfants et du foyer. En 1989 le couple se maria puis en 1998 ils se séparèrent judiciairement. Trois ans après la séparation de corps, le couple se réconcilia et reprit leur vie commune jusqu’au décès de l’époux de la requérante le 5
octobre 2010.
La requérante demanda à bénéficier d’une pension de réversion. Par une décision du 2 novembre 2010, l’Institut national de la sécurité sociale (INSS) la lui refusa « parce que plus de dix ans se sont écoulés à compter de la date du divorce ou de la séparation jusqu’au décès de l’ayant-cause de la pension de réversion, selon la dix-huitième disposition transitoire de la loi générale sur la sécurité sociale» -condition exigée au conjoint séparé -. Cette décision fut confirmée par une décision du 3 décembre 2010 du même organisme.
La requérante saisit alors la juridiction du travail : elle soutenait que si la pension lui était refusée en tant que conjointe séparée du fait de ne pas avoir communiqué au juge compétent la réconciliation avec son ex-époux après leur séparation, elle devait se voir reconnaitre la pension en tant que concubine du défunt. Par un jugement du 26 juin 2011 du juge du travail, sa demande fut rejetée. La partie pertinente du jugement était libellée comme suit :
«
À la lumière de la jurisprudence constante du Tribunal suprême, qui a un caractère contraignant, nous sommes contraints de rejeter la demande car, sans avoir besoin de plus d’argumentation, et tout en acceptant que la cohabitation
more uxorio
a été reprise après la séparation (ce qui est prouvé par la documentation fournie) il se trouve que les conjoints étaient séparés au moment du décès de l’ayant cause, plus de dix années s’étaient écoulées entre la séparation et le décès et il n’y avait pas de pension alimentaire entre les époux. En raison de l’arrêt transcrit, bien qu’il y ait cohabitation, pour un tiers comme l’INSS, la seule réalité qui puisse être prise en considération est celle dérivée de la séparation de corps.
»
La requérante fit appel devant le Tribunal supérieur de justice de Catalogne qui confirma le jugement attaqué. La décision du 10 janvier 2013 était motivée comme suit :
«
En effet, la question litigieuse a été tranchée par le Tribunal suprême qui a une jurisprudence bien établie (...). Tel que l’indique l’arrêt du 15
décembre 2004, «la séparation de corps, pendant que la décision judiciaire qui l’a accordée se maintient, produit
ex lege
des effets spécifiques, parmi lesquels le plus important est la cessation de la cohabitation et de la possibilité de disposer des biens de l’autre conjoint (article 83 du code civil). Ainsi, tant que la séparation de corps subsiste et n’est pas modifiée par une nouvelle décision judiciaire, la cohabitation entre époux est légalement inexistante, même si elle continue à exister en pratique ou de fait. En vertu des exigences de l’État de droit, la poursuite volontaire de la cohabitation conjugale entre deux personnes qui ont légalement suspendu cette cohabitation ne peut pas avoir un effet juridique semblable à la cohabitation conjugale elle-même
». Et il en vient à la conclusion suivante : «
pour que la réconciliation des conjoints séparés devienne efficace aux fins de bénéficier d’une pension de réversion il est nécessaire que cette réconciliation soit communiquée au juge tel qu’exige l’article 84 du Code civil.
Pour sa part, l’arrêt du 2 février 2005 réaffirme que lorsque la réconciliation n’est pas communiquée [au juge] «
la reprise de la vie commune peut avoir des effets sur les conjoints («
la réconciliation... révoque l’accord conclu dans le processus de séparation) mais ne peut produire de tels effets sur des tiers, en l’espèce sur le gestionnaire de la Sécurité Sociale, car des raisons de sécurité juridique exigent que la réconciliation soit liée à une reconnaissance officielle
». Et [l’arrêt] souligne aussi «
qu’il faut également prendre en compte la publicité nécessaire prédicable en principe des situations concernant l’état civil
: si l`arrêt concluant à la séparation de corps s’inscrit au registre de l’état civil, il faudra également inscrire la réconciliation, qui ne peut s’inscrire au registre que par la décision du tribunal, après que les conjoints aient communiqué ladite réconciliation [au juge] conformément à l’article 84 du Code civil.
»
La requérante se pourvu en cassation en vue d’une harmonisation de la jurisprudence mais le Tribunal suprême, par un arrêt de 13 novembre 2013, déclara le recours irrecevable.
La requérante saisit alors le Tribunal constitutionnel d’un recours d’
amparo
sur le fondement du principe de non-discrimination qui, le 30
juin 2015, le déclara irrecevable.
B.
Le droit interne pertinent
Loi générale portant sur la sécurité sociale, approuvée par décret royal législatif 1/1994 du 20 juin 1994.
Article 174
«
1.A droit à la pension de réversion, à vie (...), le conjoint survivant lorsque, au décès de son conjoint, ce dernier travaillait (...) et avait cotisé pendant la période fixée par la loi (...)
2.Dans les cas de séparation de corps ou de divorce, le droit à la pension de réversion est reconnu à celui qui est ou a été le conjoint légitime, à condition dans ce dernier cas qu’il ne soit pas remarié ni se soit constitué comme un concubin qui remplisse les exigences légales établies dans la section suivante. Il est également nécessaire que le conjoint divorcé ou séparé soit bénéficiaire de la pension compensatoire visée à l’article 97 du Code civil et que celle-ci ne soit pas éteinte au moment de la mort de l’ayant cause.
3.La pension de réversion sera aussi reconnue, à condition que les exigences d’accès et de cotisation énoncées au paragraphe 1 du présent article soient remplies, à la personne attachée à l’ayant-cause au moment de son décès qui remplisse les conditions pour être considérée comme un concubin de fait (...).
Dans les communautés autonomes qui bénéficient de leur propre droit civil, pour autant que l’exigence de cohabitation soit remplie, la constitution et l’accréditation de la condition de couple de fait devra se faire conformément à leur législation spécifique.
»
Disposition transitoire (sur la pension de réversion en cas de séparation ou de divorce avant le 1
er
Janvier 2008).
«
La reconnaissance de la pension de réversion ne sera pas conditionnée à l’exigence que la personne divorcée ou séparée soit bénéficiaire de la pension compensatoire telle que l’exige le deuxième paragraphe du premier alinéa du paragraphe 2 de l’article 174 de la présente loi, si moins de 10 ans se sont écoulés entre la date du divorce ou de la séparation des corps et le décès de l’ayant-cause de la pension de réversion, à condition que le mariage ait duré au moins dix ans et que le bénéficiaire remplisse l’une des conditions suivantes : a) L’existence d’enfants communs du mariage ; ou ; b) Avoir plus de 50 ans à la date du décès de l’ayant cause de la pension.
»
Code civil espagnol. Article 84
«
La réconciliation met fin au processus de séparation et élimine les effets de la séparation accordée, mais les deux conjoints doivent séparément en informer au juge qui saisit ou a été saisi du litige.
»
Loi 10/1998 du 15 juillet 1998, portant sur les relations
more uxorio
applicable en Catalogne
Article 1. L’union hétérosexuelle stable
«
1.Les dispositions du présent chapitre sont applicables à l’union stable d’un homme et une femme, tous deux majeurs, qui, sans entrave de se marier les uns aux autres, ont cohabité maritalement au moins une période continue de deux ans ou bien ont indiqué dans un acte public notarial leur intention d’être soumis à ces dispositions. Au moins l’un des deux partenaires doit avoir la citoyenneté correspondante à Catalogne.
2.Il ne sera pas nécessaire de respecter les délais indiqués ci-dessus en cas d’existence d’enfants communs, mais l’exigence de cohabitation doit être respectée.
»
Article 2. Accréditation
«
L’accréditation de l’existence d`une union stable qui n’est pas été constituée en acte public pourra être faite par tout moyen de preuve recevable
»
GRIEF
La requérante se plaint que le refus de lui accorder une pension de réversion au motif qu`elle n’a pas communiqué la réconciliation au juge après la séparation des corps porte atteinte au principe de non-discrimination reconnu par l’article 14 de la Convention, combiné avec le droit à la propriété garanti par l’article 1 du Protocole n
o
1, dans la mesure où elle remplit les conditions exigées aux couples
more uxorio
pour se voir octroyer une pension de réversion.
La requérante a-t-elle été victime, du fait du refus de sa pension de réversion, d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1?