ALİOSMANOĞLU v. TURKEY

Decizia nr. 20087/12 Hamza ALİOSMANOδLU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 11 octombrie 2016 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 martie 2012, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Hamza Aliosmanoğlu este un național turc, născut în 1974 și trăiește în Gaziantep. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna H. Bayındır, avocat practicant în Gaziantep. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție cu privire la pedeapsa disciplinară (închidere în camera) impusă de către superiorii săi militari în timp ce își făcea serviciul militar. Plângările reclamantului au fost comunicate guvernului și reclamantul a fost invitat să prezinte cererile sale de satisfacție. Nici un răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 14 august 2015, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea cererilor sale de satisfacție a expirat la 31 octombrie 2013 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 27 august 2015. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 noiembrie 2016. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 20087/12

Hamza ALİOSMANOĞLU

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11

October 2016 as a Committee composed of:

Paul Lemmens,

President,

Ksenija Turković,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 15 March 2012,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Hamza Aliosmanoğlu, is a Turkish national, who was born in 1974 and lives in Gaziantep. He was represented before the Court by Ms H. Bayındır, a lawyer practising in Gaziantep.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicant complained under Articles 5 and 6 of the Convention about the disciplinary penalty (room confinement) imposed on him by his military superiors while he was doing his military service.

4.

The applicant’s complaints were communicated to the Government and the applicant was invited to submit his just satisfaction claims. No reply was received to the Registry’s letter.

5.

By a letter dated 14 August 2015, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his just satisfaction claims had expired on 31 October 2013 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 27

August 2015. However, no response has been received.

THE LAW

6.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

7.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 17 November 2016.

Hasan Bakırcı

Paul Lemmens

Deputy Registrar

President