CtEDO 11.10.2016 Auto

IWANOWICZ v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
11.10.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IWANOWICZ v. POLAND (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Krystian Iwanowicz, este un național polonez care s-a născut în 1985 și locuiește în Głuchołazy. El este reprezentat în fața Curții de către dna D. Gembara, un avocat care practică în Zābkowice. Guvernul polonez (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Mama reclamantului, dna G.I., care s-a născut în 1963, a suferit schizofrenie. A primit tratament psihiatric pe o perioadă de peste douăzeci de ani. În 2011 a fost diagnosticată cu epilepsie. Din moment ce starea ei s-a deteriorat de ceva timp, la 24 septembrie 2012, reclamantul a chemat o ambulanță și a solicitat ca mama sa să fie dusă la un spital psihiatric. Cu toate acestea, a refuzat să fie tratată. La 25 septembrie 2012, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Prudnik în căutarea unei ordine pentru tratamentul medical involuntar al mamei sale. La 28 septembrie 2012, la ora 15.20, mama reclamantului a fost admisă la spitalul psihiatru al spitalului Głuchołazy. Potrivit reclamantului, în aceeași zi la ora 17:00 a adus lucrurile personale ale mamei sale la spital. A fost spus de personalul spitalului că mama lui a fost baiat și a fost solicitat să-și părăsească lucrurile. La 30 septembrie 2012, reclamantul a primit informațiile despre moartea mamei sale la 28 septembrie 2012. La o dată neespecificată, spitalul a efectuat o autopsie. Un card record care documentează moartea mamei sale (karta zgonu) a fost elaborat la 4 octombrie 2012 și semnat de Dr. E.S. Nu a specificat momentul exact al decesului. Cauza declarată a decesului a fost schizofrenia, cardiomiopatia hipertrofică (kardiomiopatia przerostowa) și arestarea cardiacă bruscă. 10. La 5 octombrie 2012, reclamantul a depus o plângere penală la Procurorul districtului Prudnik. Reclamantul a susținut că mama sa a fost spitalizată în 2011 în legătură cu epilepsia ei, dar nu a fost diagnosticată cu alte condiții. Niciodată nu a fost diagnosticată sau tratată pentru orice afecțiune legată de inimă și examene medicale efectuate de un GP și serviciul medical de urgență în zilele care precedau imediat admiterea ei la spital nu a indicat nici o neregulă. Reclamantul a susținut că între 1 și 3 octombrie 2012 a primit informații contradictorii de către spital în ceea ce privește circumstanțele, momentul și cauza decesului mamei sale. Reclamantul a susținut, de asemenea, că Dr. E.S., care a semnat cardul de cont, nu a fost sigur despre cauza decesului declarată în acest document. 11. La 8 octombrie 2012, procurorul din districtul Prudnik a instituit o anchetă privind omuciderea involuntară (art. 155 din Codul Penal). 12. La 8 octombrie 2012, procurorul a ordonat ca un post-mortem să fie efectuat și ca un raport să fie elaborat de un expert legist, H.S., în vederea stabilirii cauzei morții. În aceeași dată, procurorul a ordonat ca experții criminaliști să examineze eșantioanele de lichide corporale și țesuturi eliminate din organismul mamei reclamantului. 13. La 9 octombrie 2012, procurorul a ordonat spitalului să producă dosarele medicale ale mamei reclamantului. În aceeași dată, procurorul a interogat reclamantul. Reclamantul a afirmat că a primit răspunsuri contradictorii de la mai mulți medici cu privire la cauza și circumstanțele morții mamei sale și din acest motiv a depus o plângere penală. 14. La 12 octombrie 2012 a fost efectuat un post-mortem. Expertul criminalist a asigurat eșantioanele de lichide corporale și țesuturi pentru examinarea suplimentară. 15. La 31 octombrie 2012, procurorul a ordonat ca un alt expert legist să examineze eșantioane de țesuturi și să pregătească un raport. 16. La 17 decembrie 2012, expertul legist H.S. a prezentat raportul său procurorului. Pe baza dosarelor spitalului și autopsiei efectuate la spital, expertul legist a stabilit că mama reclamantului a fost admisă la spital la 28 septembrie 2012 la ora 15.23. La scurt timp după aceea, a suferit o criză epileptică și o arestare cardiacă. Un medic a fost chemat să ajute la aproximativ 16:00. Mama reclamantului stătea inconștientă în pat. Reanimarea a fost efectuată mai întâi de către asistenți medicali și apoi de către un medic. La ora 16:30, medicul a pronunțat moartea mamei reclamantului. 17. Expertul legist a remarcat că autopsia efectuată la spital a stabilit că mama reclamantului a suferit ateroscleroză (miażdżyca tętnic), cardiomiopatie hipertrofică și edem, printre altele plângeri. 18. Pe baza post-mortemului și a altor examinări, împreună cu dosarele spitalului, expertul legist a concluzionat că moartea mamei reclamantului a fost cauzată de eșec respirator și circulator. Originea acestui eșec nu a putut fi determinată în mod concludent. Expertul legist nu a găsit motive pentru a contrazice presupunerea că eșecul ar fi putut fi legat de criza epileptică. 19. Reclamantul a susținut că post-mortem a fost efectuat prea târziu. El a susținut, de asemenea, că dosarele medicale referitoare la starea mamei sale conțin o serie de discrepanțe. Raportul autopsiei spitalului menționează ateroscleroza, în timp ce dosarul medical al mamei sale nu a spus că suferă de această condiție. Reclamantul a susținut că nu a fost menționat în dosarele medicale ale autopsiei efectuate la spital și spitalul nu a căutat consimțământul său pentru această procedură. 20. Procurorul a auzit dovezi de la mai mulți martori, inclusiv medici, asistente medicale și alți angajați de spital, precum și fostul soț al mamei reclamantului. 21. La 25 aprilie 2013, reclamantul și avocatul său au consultat dosarul anchetei. 22. La 16 mai 2013, procurorul districtului Prudnik a întrerupt ancheta. El a constatat că nu există motive pentru a suspecta că infracțiunea crimei involuntare a fost comisă. 23. Procurorul a stabilit următoarele fapte. Mama reclamantului a fost diagnosticată cu schizofrenie acum 24 de ani. În 2011 a fost, de asemenea, diagnosticată cu epilepsie. La 24 septembrie 2012, după ce a observat starea de agravare a mamei sale, reclamantul a chemat serviciul medical de urgență pentru a-și duce mama la spital, dar personalul care a răspuns la apel a refuzat să facă ceea ce a cerut. Condiția mamei reclamantului a continuat să se deterioreze. Ea a refuzat să ia medicamentul ei, a devenit agresiv și a început să sufere de iluziuni. Aceeași situație a prevalat două zile mai târziu. La 28 septembrie 2012, la ora 15.20, la insistența reclamantului, serviciul de urgență a transportat mama reclamantului la spitalul Głuchołazy. La aproximativ 17 p.m., în aceeași zi, reclamantul a adus lucrurile personale ale mamei sale la spital. La 30 septembrie 2012, reclamantul a aflat că mama sa a murit două zile mai devreme. 24. Procurorul a asigurat înregistrările medicale și corpul mamei reclamantului în scopul examinării forense. În ceea ce privește rezultatele post-mortem și alte examinări medicale, expertul legist nu a stabilit nici o cauză a decesului decât o arestare cardiacă legată de criza epileptică. El a stabilit, de asemenea, că mama reclamantului a avut niște coaste rupte, dar că această leziune a fost susținută după moartea ei. 25. Procurorul a remarcat că raportul expertului legist a indicat în mod clar cauza decesului mamei reclamantului și nu a arătat nici o neglijență în tratamentul ei după admiterea la spital. 26. Procurorul a auzit dovezi de la personalul medical și doctorii la spital. Martorii aceștia au confirmat că mama reclamantului a fost declarată moartă la ora 16.30. la 28 septembrie 2012. Ea a fost admisă la spital la aproximativ orele 15.30 și a fost apoi baiat și schimbat. După ce a fost transferată într-o cameră de spital, mama reclamantului a început să aibă o criză. Personalul medical a reacționat imediat și a început reanimarea. Cu toate acestea, resuscitarea nu a avut succes și după aproximativ 30 de minute de eforturi a fost pronunțată moartea mamei reclamantului. 27. Procurorul a încercat să clarifice atunci când reclamantul a venit la spital în ziua în cauză. Personalul spitalului a depus mărturie că reclamantul a venit la spital înainte de ora 16:00. Alți martori, inclusiv reclamantul, au afirmat că a venit la spital la ora 17:00. Având în vedere dovezile furnizate de înregistrările de trafic de telefonie mobilă, procurorul a constatat că afirmația reclamantului că a venit la spital la ora 17:00 când mama sa era deja moartă – nu era credibilă. 28. În concluzie, procurorul a decis să întrerupă ancheta, după ce nu a găsit nici o dovadă pentru a indica că tratamentul acordat mamei reclamantului era în orice mod necorespunzător. 29. Reclamantul a apelat. El a susținut că dovezile colectate în anchetă nu erau suficiente pentru a justifica decizia impugnată și că o serie de constatări ale procurorului au fost incorecte. 30. Reclamantul a susținut că chiar și presupunând – așa cum a fost acceptat de procuror – că mama sa a murit din cauza unei stopări cardiace legate de o criză epileptică procuror nu a examinat ceea ce a cauzat arestarea cardiacă. Mama sa a fost o persoană relativ tânără (cu patruzeci și nouă ani). Ea a suferit de schizofrenie, dar nu s-a plâns niciodată de alte probleme de sănătate (în special de inimă) și nu a fost tratată niciodată pentru altceva decât boala psihiatrică. Înainte de admiterea ei la spital ea a avut doar două crize epileptice. De asemenea, reclamantul susține că procurorul nu a investigat cauza coastelor rupte ale mamei sale. El a propus ca o echipă de experți să fie numită în legătură cu acest caz pentru a investiga cauza morții mamei sale. 31. Reclamantul a susținut că a fost înșelat de personalul spitalului de la început și că informațiile pe care le-a fost furnizate de spital au fost inexacte. El a susținut că atunci când a sosit la spital la 28 septembrie 2012 la ora 17:00, mama sa era deja moartă, dar el nu a fost informat de acest lucru. 32. La 27 iunie 2013, Tribunalul de District Prudnik a respins apelul reclamantului și a susținut decizia procurorului. Curtea a remarcat că ancheta a avut ca scop clarificarea circumstanțelor decesului mamei reclamantului, în special – având în vedere informațiile contradictorii privind cauza decesului – momentul în care a avut loc, precum și starea anterioră de sănătate a decedatului. 34. Curtea a constatat că procurorul a stabilit în mod corespunzător faptele și a evaluat în mod corespunzător dovezile cuprinse în legătură cu cazul. În opinia instanței, analiza probelor nu sugerează că infracția crimei involuntare a fost comisă. 35. Curtea a fost de acord cu rezultatele postmortemului și cu raportul expertului legist, care a fost clar în concluzia că mama reclamantului a murit ca urmare a insuficienței respiratorii și cardiace legate de o criză epileptică. Nu a fost necesar să se pregătească un alt raport de experți, deoarece cel inițial era cuprinzător, complet și fără ambiguitate. În plus, dosarul medical a indicat că mama reclamantului a suferit anterior crize epileptice și că în 2011 a fost diagnosticată cu epilepsie. În ceea ce privește raportul forensei, instanța a constatat că daunele la coastele mamei reclamantului ar fi putut fi rezultate din eforturile de reanimare. 36. Pe baza dosarelor medicale și a dovezilor furnizate de personalul medical, instanța a constatat că mama reclamantului a fost tratată în mod corespunzător de spital. Curtea a observat că procurorul a investigat întrebarea exactă a momentului de vizită a reclamantului la spital, care, în orice caz, nu a fost factorul cel mai relevant pentru determinarea circumstanțelor în jurul decesului mamei reclamantului. 38. Curtea a susținut că moartea mamei reclamantului nu a fost rezultată din acțiunile terților. De asemenea, instanța a constatat că nu s-a comis nicio infracțiune în temeiul articolului 162 § 1 din Codul penal (incapacitatea de a acorda asistență unei persoane într-o situație care pune în pericol viața). 39. art. 155 din Codul penal prevede următoarele: „Cine nu cauzează în mod involuntar moartea unei ființe umane este supusă pedepsei privației de libertate pentru o perioadă de între 3 luni și 5 ani.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă