- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 octombrie 2016
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Semenov și Bachurina împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SEMENOV ȘI BACHURINA v. RUSSIA (Aplicații nos. 7723/07 și 56124/07) JUDGMENT STRASBOURG octombrie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Semenov și Bachurina v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 20 septembrie 2016, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în două cereri (nus.
7723/07 și 56124/07) împotriva Federației Ruse depuse în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni ruși, dl Yevgeniy Aleksandrovich Semenov și dna Olga Vladimirovna Bachurina („reclamanții”), la 9 februarie și, respectiv, 29 noiembrie 2007,. Reclamantul, dna Bachurina, a fost reprezentat de dl V. Sivchenko, avocat care practică la Moscova. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 7 iulie 2015, reclamațiile referitoare la lipsa de viteză a revizuirii lor înainte de judecată au fost comunicate guvernului.
FACTELE Dl Semenov s-a născut în 1959 și trăiește în Tver. Doamna Bachurina s-a născut la 8 noiembrie 1978 și a trăit înainte de arestarea ei în satul Strelnitsa, regiunea Vorozh. CAUZA DR. SEMENOV (APPLICAȚIA nr. 7723/07) Ordine de detenție din 11 iulie și 11 septembrie 2006 La 13 aprilie 2006, dl Semenov a fost arestat sub suspiciune de mai multe conturi de sumă agravată. La 17 aprilie 2006, Curtea de district Tsentralniy din Tver a ordonat plasarea sa în custodie. Detenția a fost prelungită în continuare de Curtea de district la 11 iulie și 11 septembrie 2006. Dl Semenov a interzis: la 14 iulie 2006 împotriva ordinului de detenție din 11 iulie 2006. La 22 august și, respectiv, 3 octombrie 2006, Curtea Regională Tver a respins apelurile și a susținut ordinele de detenție.
Ordinea de detenție din 11 octombrie 2006 10. La 11 octombrie 2006, Curtea Regională a prelungit detenția dlui Semenov. 11. La nouă zile mai târziu, dl Semenov a depus o declarație de recurs la Curtea Supremă Rusă prin intermediul Curții Regionale. 12. La 16 noiembrie 2006, Curtea Regională a trimis dosarul Curții Supreme care, la 11 ianuarie 2007, a confirmat decizia din 11 octombrie 2006. Ordinea de detenție din 26 decembrie 2006 13. La 26 decembrie 2006, Curtea Regională a prelungit încă o dată detenția. 14. Între 11 și 30 ianuarie 2007, dl Semenov și condamnații săi au interzis apelurile la Curtea Supremă prin intermediul Curții Regionale. La martie 2007, Curtea Regională a transmis dosarul Curții Supreme care, la 11 aprilie 2007, a susținut ordinul.
II. CAUZA MS. BACHURINA (APLICAȚIA nr. 56124/07) 15. La 14 iulie 2007, dna Bachurina a fost arestată în bănuială de încercarea de trafic mari de droguri. Două zile mai târziu Curtea de district Zyuzinskiy din Moscova a autorizat detenția. 16. La 19 iulie 2007, dna Bachurina a apelat împotriva ordinii de detenție. 17. Ordinul de detenție a fost susținut la apel de către Curtea de oraș din Moscova la 27 august 2007. Cazurile dlui Semenov și dnei Bachurina și grijuliile lor privind întârzierile în revizuirea apelurilor împotriva ordinelor de detenție sunt foarte asemănătoare. Prin urmare, cererile lor ar trebui să fie însoțite în temeiul articolului 1 din Regulamentul Curții. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 4 DE CONVENȚIE 19. Reclamanții se plângeau că apelurile lor împotriva ordinilor de detenție nu au fost examinate rapid și se bazează pe art. 4 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „4.
Orice persoană care este privată de libertate prin arestare sau detenție are dreptul să ia proceduri prin care licența deținerii sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberare a sa ordonată dacă deținerea nu este legală.” 20. Guvernul a informat Curtea că dosarul complet privind detenția anterioară a doamnei Bachurina și documentele referitoare la prelungirea, între 11 iulie și 3 octombrie 2006, a detenției dlui Semenov au fost distruse după expirarea termenului de depozitare. 21. În ceea ce privește revizuirea ordinilor de detenție a dlui Semenov de 11 ani. Octombrie și 26 decembrie 2006, Guvernul a susținut că întârzierile au fost cauzate de complexitatea cauzei; numărul mare de co-apăratori; necesitatea de a furniza părților copii ale declarațiilor de recurs și de a transmite dosarul Curții Supreme; sărbători publice de la 1 la 8 Ianuarie 2007 și încărcarea de muncă generală a instanțelor interne.
Guvernul a remarcat, de asemenea, că procedura de recurs a respectat cerințele legislației ruse. Admisibilitatea 22. Curtea constată că aceste plângeri nu sunt în mod evident bolnave întemeiat în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive, prin urmare trebuie să fie declarate admisibile. 4 din Convenția în mai multe cazuri împotriva Rusiei, în care, de exemplu, procedurile prin care legalitatea detenției reclamanților a fost decisă au durat douăzeci și șapte (a se vedea Pichugin c. Rusia , nr. 38623/03, §§ 154-56, 23 octombrie 2012), douăzeci (a se vedea Butusov c. Rusia , nr. 7923/04, §§ 32-35, 22 decembrie 2009) sau douăzeci și șase zile (a se vedea Mamedova c. Rusia , nr. 7064/05, § 96, 1 iunie 2006), subliniind faptul că întreaga durată a acestora a fost atribuită autorităților.
24. În cazul în care a luat tribunalele ruse treizeci și șapte de zile pentru a examina recursul depus de dna Bachurina împotriva ordinului de detenție; și, respectiv, treizeci și două și douăzeci și unu zile, pentru a examina apelurile dlui Semenov împotriva ordinilor de detenție din 11 iulie și 11 iulie. În septembrie 2006, Guvernul nu a prezentat niciun argument care să explice aceste întârzieri. 25. Curtea ia în continuare act de argumentele guvernamentale privind revizuirea ordinelor de detenție ale dlui Semenov din 11 octombrie și 26 octombrie.
Decembrie 2006. Curtea reamintește totuși că argumentele similare au fost examinate și respinse în cazurile sale anterioare ca o explicație implaubilă pentru întârzieri în revizuirea apelată a ordinilor de detenție (a se vedea Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia , nr. 11082/06 și 13772/05, § 523, 25 iulie 2013 și Tsarenko c. Rusia , nr. 5235/09, § 79, 3 martie 2011). 26. Prin urmare, Curtea constată că autoritățile au fost responsabile pentru întârzierile reexaminării ordinilor de detenție ale dlui Semenov din 11 octombrie și 26 decembrie 2006. De asemenea, Curtea nu pierde vederea faptului că, chiar după expedierea dosarului, a luat Curtea Supremă cincizeci de zile pentru a examina ordinul de detenție din 11 octombrie 2006 și patruzeci de zile pentru a revizui ordinul din 26 decembrie 2006. 27. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că procedura de recurs privind revizuirea licenței detenției reclamanților nu a respectat cerința de „velocitate” în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție.
În consecință, a existat o încălcare a dispoziției respective. III. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 28. Dl Semenov a formulat plângeri suplimentare referitoare la procedurile de detenție, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care aceste plângeri intră în competența Curții, constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii, depusă de dl Semenov, trebuie respinsă în mod manifest nefondat, în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. IV.
APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” A. dl Semenov (denumită în continuare nr. 7723/07) Daune 30. dl Semenov a solicitat 7.000 de euro (EUR) în ceea ce privește neîntrerupturile.” 31. Guvernul a susținut că o atribuire în acest caz ar trebui să fie efectuată în conformitate cu jurisprudența Curții. 32. Curtea aprobă dl Semenov 2.500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice sumă care poate fi imputabilă.
Costuri și cheltuieli 33. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe acest cont.Datele implicite 34. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Dna Bachurina (depunerea nr. 56125/07) Daune 35. Dna Bachurina nu a depus nici o reclamație în ceea ce privește prejudiciu material sau morale. Curtea constată, în consecință, că nu există motive de atribuire a sumelor pe acest cont. Costurile și cheltuielile 36. dna Bachurina nu a solicitat nici un cost și cheltuieli. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel la atribuirea sumei pe acest cont.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară că plângerile referitoare la rapiditatea de reexaminare a detenției reclamanților sunt admisibile și că restul cererii nr. 7723/07 este inadmisibil; declară că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție privind durata excesivă a revizuirii judiciare a detenției reclamanților; deține (a) statul pârât trebuie să plătească dlui Semenov, în termen de trei luni 2,500 EUR (doi mii și cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii dlui Semenov pentru satisfacție echitabilă.
că nu există motive pentru a face niciun premiu doamnei Bachurina în ceea ce privește prejudiciile materiale sau morale și costurile și cheltuielile. Realizat în limba engleză și notificat în scris la 11 octombrie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
CASE OF SEMENOV AND BACHURINA v. RUSSIA (Applications nos. 7723/07 and 56124/07) JUDGMENT STRASBOURG 11 October 2016 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Semenov and Bachurina v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 20 September 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in two applications (nos. 7723/07 and 56124/07) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Russian nationals, Mr Yevgeniy Aleksandrovich Semenov and Ms Olga Vladimirovna Bachurina (“the applicants”), on 9 February and 29 November 2007, respectively.
The applicant, Ms Bachurina, was represented by Mr V. Sivchenko, a lawyer practising in Moscow.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
On 7 July 2015 the complaints concerning lack of speediness of review of their pre-trial detention were communicated to the Government. THE FACTS
Mr Semenov was born in 1959 and lives in Tver.
Ms Bachurina was born on 8 November 1978 and lived before her arrest in the village of Strelnitsa, Voronezh Region. I. THE CASE OF MR SEMENOV (APPLICATION No. 7723/07) A. Detention orders of 11 July and 11 September 2006
On 13 April 2006 Mr Semenov was arrested on suspicion of several counts of aggravated bribery. On 17 April 2006 the Tsentralniy District Court of Tver ordered his placement in custody. The detention was further extended by the District Court on 11 July and 11 September 2006.
Mr Semenov appealed: on 14 July 2006 against the detention order of 11 July 2006 and on 12 September 2006 against the order of 11 September 2006.
On 22 August and 3 October 2006, respectively, the Tver Regional Court dismissed the appeals and upheld the detention orders. B. Detention order of 11 October 2006
On 11 October 2006 the Regional Court extended Mr Semenov’s detention.
Nine days later Mr Semenov lodged an appeal statement with the Russian Supreme Court via the Regional Court.
On 16 November 2006 the Regional Court dispatched the case-file to the Supreme Court which on 11 January 2007 upheld the decision of 11 October 2006. C. Detention order of 26 December 2006
On 26 December 2006 the Regional Court once again extended the detention.
Between 11 and 30 January 2007 Mr Semenov and his co-defendants lodged their appeals with the Supreme Court via the Regional Court. On 1 March 2007 the Regional Court transmitted the case-file to the Supreme Court which on 11 April 2007 upheld the order. II. THE CASE OF MS BACHURINA (APPLICATION No. 56124/07)
On 14 July 2007 Ms Bachurina was arrested on suspicion of attempted large scale trafficking of drugs. Two days later the Zyuzinskiy District Court of Moscow authorised her detention.
On 19 July 2007 Ms Bachurina appealed against the detention order.
The detention order was upheld on appeal by the Moscow City Court on 27 August 2007. THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
18. The cases of Mr Semenov and Ms Bachurina and their grievances concerning delays in the review of the appeals against the detention orders are very similar. Their applications should therefore be joined under Rule 42 § 1 of the Rules of Court. II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 4 OF THE CONVENTION
19. The applicants complained that their appeals against the detention orders had not been examined speedily. They relied on Article 5 § 4 of the Convention which reads as follows: “4. Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful.”
The Government informed the Court that the complete case-file on the pre-trial detention of Ms Bachurina and documents relating to the extension, between 11 July and 3 October 2006, of Mr Semenov’s detention had been destroyed following the expiration of the storage time-limit.
As regards the review of Mr Semenov detention orders of 11 October and 26 December 2006, the Government submitted that the delays had been caused by the complexity of the case; the large number of co-defendants; the necessity to provide the parties with copies of the appeal statements and to transmit the case-file to the Supreme Court; public holidays from 1 to 8 January 2007 and the overall workload of the domestic courts. The Government also noted that the appeal proceedings had complied with the requirements of the Russian law. A. Admissibility
The Court notes that these complaints are not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention and that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. B. Merits
The Court reiterates that it has already found a violation of Article 5 § 4 of the Convention in a number of cases against Russia, where, for instance, the proceedings by which the lawfulness of applicants’ detention was decided lasted twenty-seven (see Pichugin v. Russia , no. 38623/03, §§ 154-56, 23 October 2012), twenty (see Butusov v. Russia , no. 7923/04, §§ 32-35, 22 December 2009) or twenty-six days (see Mamedova v. Russia , no. 7064/05, § 96, 1 June 2006), stressing that their entire duration was attributable to the authorities.
In the present case it took the Russian courts thirty-seven days to examine the appeal lodged by Ms Bachurina against her detention order; and thirty-two and twenty-one days, respectively, to examiner the appeals of Mr Semenov against the detention orders of 11 July and 11 September 2006. The Government did not put forward any arguments explaining these delays.
The Court further takes note of the Government’s arguments concerning the review of Mr Semenov’s detention orders of 11 October and 26 December 2006. The Court recalls, however, that similar arguments were examined and dismissed in its earlier cases as an implausible explanation for delays in the appellate review of detention orders (see Khodorkovskiy and Lebedev v. Russia , nos. 11082/06 and 13772/05, § 523, 25 July 2013; and Tsarenko v. Russia , no. 5235/09, § 79, 3 March 2011).
The Court thus finds that the authorities were responsible for the delays in the review of Mr Semenov’s detention orders of 11 October and 26 December 2006. It took them, for no apparent reason, too long to send copies of the appeal statements to the parties or to dispatch the case-file to the appeal court. The Court also does not lose sight of the fact that even after the dispatch of the case-file it took the Supreme Court fifty-five days to examine the detention order of 11 October 2006 and forty days to review the order of 26 December 2006.
Having regard to the above, the Court considers that the appeal proceedings on review of the lawfulness of the applicants’ detention did not comply with the “speediness” requirement under Article 5 § 4 of the Convention. There has accordingly been a violation of that provision. III.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION
28. Mr Semenov raised additional complaints related to the proceedings on his detention. Having regard to all material in its possession and in so far as these complaints fall within the Court’s competence, it finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application, lodged by Mr Semenov, must be rejected as manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. IV.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
29. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Mr Semenov (application no. 7723/07) 1. Damage
Mr Semenov claimed 7,000 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage.
The Government submitted that an award in the present case should be made in line with the Court’s case-law.
The Court awards Mr Semenov EUR 2,500 in respect of non ‑ pecuniary damage, plus any sum that may be chargeable. 2. Costs and expenses
The applicant did not submit a claim for costs and expenses. Accordingly, the Court considers that there is no call to award him any sum on that account. 3. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. B. Ms Bachurina (application no. 56125/07) 1. Damage
Ms Bachurina did not submit any claims in respect of pecuniary or non-pecuniary damage. The Court accordingly finds that there are no grounds for awarding any sum on that account. 2. Costs and expenses
Ms Bachurina did not claim any costs and expenses. Accordingly, the Court considers that there is no call to award any sum on that account. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares the complaints concerning speediness of review of the applicants’ detention admissible, and the remainder of the application no. 7723/07 inadmissible; 3. Holds that there has been a violation of Article 5 § 4 of the Convention concerning the excessive length of judicial review of the applicants’ detention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay Mr Semenov, within three months EUR 2,500 (two thousand and five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, in respect of non-pecuniary damage; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of Mr Semenov’s claim for just satisfaction. 6. Holds that there are no grounds to make any awards to Ms Bachurina in respect of pecuniary or non-pecuniary damage and costs and expenses. Done in English, and notified in writing on 11 October 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Branko Lubarda Deputy Registrar President