CtEDO 18.10.2016 Auto

ȘİMȘEK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.10.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘİMȘEK c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3839/13 Selvi ȘEMȘEK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 octombrie 2016 într-o cameră compusă din Nebojša Vučinić, președinte în exercițiu, Iș Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 noiembrie 2012, După ce a deliberat în acest sens, face ca următoarea decizie, domnul Selvi Simșek, să fie o resortisantă turcă născută în 1963 și rezidentă în Elaz Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 mai 2007, Ali Simșek, la que que que quelux de la reclamanta, a decedat ca urmare a exploziei unei mine antipersonal îngropate de membrii unei organizații teroriste în satul d akdüven, situat în districtul Tunceli. Procurorul Republicii Mazgirt a inițiat o anchetă penală în urma acestui eveniment. La o dată necunoscută, acesta a emis o ordonanță de incompetență și a transmis cazul procurorului districtual al Republicii Malatya. Recurenta nu furnizează niciun document privind ancheta penală desfășurată în acest caz. La 31 august 2007, pe baza legii nr. 5233 privind despăgubirea prejudiciilor cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului Legea nr. 5233 Printr-o decizie din 4 iulie 2008, comisia de despăgubire i-a acordat reclamantei un câștig parțial de cauză. În ceea ce privește prejudiciul material, o sumă de 18 006,80 de lire turcești (TRY mai mult de 9 350 de euro (EUR)) i-a fost acordată acesteia. La 8 septembrie 2008, reclamanta a refuzat suma acordată de comisia de despăgubire. Ulterior, Comisia a introdus o acțiune în anulare a hotărârii pronunțate de comisia de judecată în fața Tribunalului Administrativ d La 20 noiembrie 2008, tribunalul administrativ d Într-o hotărâre pronunțată la 3 februarie 2010, Tribunalul Administrativ din Malatya a respins cererea recurentei și, în primul rând, consideră că calcularea valorii despăgubirii pentru prejudiciul material stabilit de comisia de judecată nu a fost corectă. Apoi, reamintind că legea nr. 5233 nu prevedea posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile morale, și anume că nu a fost necesar să se acorde o sumă în acest sens. 11. La 12 aprilie 2010, recurenta s-a ocupat în fața Consiliului de Stat. 12. printr-o hotărâre pronunțată la 25 octombrie 2011, înalta instanță a confirmat hotărârea atacată. 13. La 22 mai 2012, Consiliul de Stat a respins cererea de rectificare formulată de reclamantă. Dreptul și practica internă relevante 14. L . 125 § 1 și 7 din Constituție prevede în pasajele sale relevante în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În conformitate cu art. 12 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă, instanțele administrative și fiscale pot fi sesizate cu privire la o acțiune în anulare sau cu privire la o cale de atac în deplină instanță de către orice persoană. 16. La art. 13 alineatul (1) din aceeași lege se citește după cum urmează: a) Persoanele care intenționează să sesizeze instanțele administrative [de la o acțiune în deplină instanță] trebuie să depună în prealabil o acțiune administrativă împotriva actului în termen de un an, începând de la data notificării actului sau de la data la care au aflat despre existența actului, și în toate cazurile în termen de cinci ani de la data notificării actului. Consiliul de Stat a dezvoltat o jurisprudență în care reclamanții au obținut despăgubiri în cazuri similare în temeiul principiului constituțional al răspunderii obiective și al riscului social. Curtea amintește că a examinat în detaliu această jurisprudență în cauza Ammir și Evin c. Turcia 58255/08 și 29725/09, §§ 41-42, 17 martie 2015). 18. Legea nr. 5233, trebuie să se facă trimitere la hotărârea Curții în cauza Akbay Electroluxr și alții c. Turcia ((dec.), n 3015/08, §§ 9-25, 28 iunie 2011). 19. În cele din urmă, dispozițiile relevante în speță ale Legii 6384 privind reglementarea, prin acordarea unei despăgubiri, a anumitor cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului ( Avrupa Haklar Invocând art. 2 din Convenție, reclamanta susține că statul nu și-a îndeplinit obligația de a proteja dreptul la viață al soțului său. În plus, fără să invoce dispoziția Convenției, aceasta denunță durata procedurii urmate în fața instanțelor administrative. 22. În cele din urmă, Comisia se plânge de o încălcare a libertății de circulație a soțului ei. Recurenta reproșează statului că nu a luat toate măsurile adecvate care ar fi permis protejarea dreptului la viață al soțului său și susține că suma de plată acordată de către administrație este insuficientă. Aceasta denunță o încălcare a articolului 2 din convenție, astfel cum a fost formulată în pasajele sale relevante în speță Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. (...) 24. Curtea constată că prima teză a articolului 2 alineatul (1) litera (c) nu numai să se abțină de la a provoca moartea în mod voluntar și ilegal, ci și să ia măsurile necesare pentru protecția vieții persoanelor aflate sub jurisdicția sa (Osman c. Regatul Unit, 28 octombrie 1998, § 115, Rec., 1998 VIII, Akdemir și Evin c. Turcia, nr. 58255/08 și nr. 29725/09, § 50, 17 martie 2015). 25. În ceea ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia statul a omis să ia măsurile necesare pentru a împiedica Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Ö Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Aceasta arată că locurile nu corespundeau unei zone în care statul era obligat să ia măsuri specifice de securitate. 26. Oricât de regretabil ar fi cazul, Curtea arată că nimic din dosar nu permite să se concluzioneze că decesul reclamantei a fost cauzat de încălcarea administrației. În aceste condiții, reclamanta nu a arătat că statul nu și-a îndeplinit obligația de a lua măsurile preventive necesare. Acestea fiind spuse, obligația pozitivă menționată mai sus (punctul 24) implică, de asemenea, obligația de a institui un sistem judiciar eficient și independent care să permită, pe de o parte, să clarifice circumstanțele în care are loc decesul și, pe de altă parte, de a identifica responsabilii, dacă este necesar, este A′mir și Evin c. Turcia, menționat anterior, § 51 27. Curtea amintește că, în cazul în care moartea nu a fost cauzată în mod intenționat și pune în discuție o neglijență din partea membrilor statului, în special în ceea ce privește aplicarea normelor referitoare la distrugerea proiectilelor militare neexplozate, o cale de reparație civilă poate fi considerată adecvată și suficientă și ca fiind conformă cu criteriul un sistem judiciar efectiv și că exercitarea acestei căi de atac este necesară pentru a introduce o cale de atac în fața ei (Hyri Aslan și alții c. Turcia (dec.), n 18751/05, 30 noiembrie 2010). În acest sens, Comisia reamintește, de asemenea, că a concluzionat că calea de atac administrativă este o cale de atac eficientă pentru rudele victimelor decedate în circumstanțe similare celor din prezenta cauză (Ercan Bozkurt c. Turcia, n 20620/10, § 57, 23 iunie 2015). 28. În ceea ce privește declaraia referitoare la o insuficienă a sumei de la l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 006,80 TRY în la mai multe cazuri pentru daune materiale și consideră că nu există niciun motiv să se creadă că autoritățile judiciare au apreciat în mod arbitrar elementele dosarului. 29. Curtea observă că legea nr. 5233 are ca obiect în special să permită despăgubirea prejudiciilor materiale suferite de persoane fizice sau juridice din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului. 18888/02, § 48, CEDH 2006 I). Prin urmare, aceaceasta este o cale de atac specifică care nu prevede posibilitatea de a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral. 30. Cu toate acestea, Curtea ia notă de faptul că dreptul turc prevede posibilitatea de a sesiza instanțele administrative cu privire la o acțiune în justiție în deplină instanță îndreptată împotriva administrației competente pentru a imputa despăgubirea prejudiciilor materiale și morale pe care părțile interesate le consideră a fi suferite. 31. În speță, Curtea constată că recurenta avea posibilitatea de a sesiza instanța administrativă cu privire la o astfel de acțiune, în temeiul articolelor 12 și 13 din Legea nr. 2577, pentru a solicita despăgubiri pentru orice prejudiciu și că nu a exercitat această acțiune. În plus, aceasta nu explică motivele pentru care nu a introdus o astfel de acțiune. 32. În concluzie, Curtea consideră că dreptul turc oferea recurentei căi de atac administrative capabile să îndeplinească obligaia care decurge din art. 2 din Convenia de a institui un sistem judiciar efectiv care ar putea da un răspuns judecătoresc adecvat la decesul apropiatului său. Aceasta constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33. În consecință, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție, în cursul procedurii 34, recurenta a afirmat că cauza sa în fața instanțelor administrative nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. Curtea consideră că este necesar să se examineze acest ... din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui dispoziții relevante în speță se citesc astfel: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 35. Curtea reamintește că a fost pronunțată în cauza Turgut și altele ((dec.), n 4860/09, §§ 19-26, 26 martie 2013) cu privire la obiecțiuni similare celor prezentate de recurentă. Aceasta a concluzionat că reclamanții, care susțin că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil În conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție, în prezent trebuie să se sesizeze, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție, comisia de soluționare a litigiilor care a fost sesizată prin Legea nr. 6384, în măsura în care aceasta se desfășoară, a priori, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție. , o cale de atac accesibilă și care le-ar putea oferi perspective rezonabile de redresare a obiecțiunilor lor (Turt și altele, decizia menționată anterior, punctul 56). 36. Curtea observă că, în speță, recurenta nu a indicat că a exercitat această cale de atac, care a fost pronunțată după introducerea cererii sale în fața acesteia. Aceasta nu indică niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită, în prezenta cauză, a celei la care a ajuns în cauza respectivă. 37. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din Convenție, trebuie să se respingă, pentru neobosirea căilor de atac interne, durata procedurii urmate în fața instanțelor administrative. Recurenta, fără a invoca un articol din Convenție și în general, susține necunoașterea dreptului la libertatea de circulație. 39. Astfel formulat, Curtea consideră că acest aspect intră sub incidența articolului 2 din Protocolul nr. 4. Cu toate acestea, aceasta ridică Turcia nu a ratificat acest protocol. 40. În consecință, acest aspect este incompatibil cu rațional personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în conformitate cu art. 35 § Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 17 noiembrie 2016. Stanley Naismith Nebojša Vučinier Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-06-21
0,94
YİĞİT c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 54619/11 Yılmaz YİĞİT contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 juin 2016 en une chambre composée de : Julia Laffranque, présidente, Işıl Karakaş, Neb
CtEDO 2019-06-18
0,94
AFFAIRE ȘİMȘEK ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ŞİMŞEK ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 46414/13 et 71 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 18 juin 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Şimşek et autres c. Tu
CtEDO 2016-10-11
0,94
ÖZGÜÇ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 39649/10 Methiye et Ahmet ÖZGÜÇ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 octobre 2016 en une Chambre composée de : Julia Laffranque, présidente, Işıl
CtEDO 2016-01-26
0,94
AFFAIRE ALPAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ALPAR c. TURQUIE (Requête n o 22643/07) ARRÊT STRASBOURG 26 janvier 2016 DÉFINITIF 26/04/2016 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’
CtEDO 2016-10-18
0,94
AFFAIRE ALİ ABA TALİPOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ALİ ABA TALİPOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 16408/10) ARRÊT STRASBOURG 18 octobre 2016 DÉFINITIF 18/01/2017 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
Sursă