MIKELADZE AND OTHERS v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MIKELADZE AND OTHERS v. GEORGIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 19 octombrie 2016 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 54217/16 Teimuraz MIKELADZ și alții împotriva Georgiei depusă la 10 septembrie 2016 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Toate acestea sunt reprezentate în fața Curții de către dna Tamta Mikeladze și dna Mariam Begadze, avocați care practică în Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În vara 2014 au avut loc mai multe discuții între comunitatea musulmană a municipiului Adigeni și autoritățile guvernamentale locale cu privire la statutul unei clădiri pe care fostul a susținut-o ca fiind o moschee antică. În cele din urmă, municipalitatea a decis să transforme clădirea într-o bibliotecă publică. Arestarea manifestanților musulmani în satul Mokhe la 22 octombrie 2014 (a) Circumstanțele înconjurătoare arestărilor, așa cum au descris reclamanții și alți martori oculari La 22 octombrie 2014, la ora 10 a.m. au început lucrările de restaurare în și în jurul clădirii contestate, în ciuda obiecțiilor comunității musulmane locale. Un semn plasat pe site-ul citiți „lucrari de reabilitare pe biblioteca satului Mokhe”. Un număr de ofițeri de poliție și mașini au fost prezente pe teren, împreună cu reprezentanții municipiului local. Inițial, aproximativ zece reprezentanți ai comunității musulmane locale s-au adunat pentru a afla ce se întâmplă. Treptat mai mulți oameni s-au alăturat și reuniunea s-a transformat într-un protest de până la 100 de musulmani locali. Poliția a format un lanț uman separarea manifestanților de reprezentanți ai municipiului local. În jurul orașului 13:00, primul reclamant, un trustee de sat ( ) desemnat de municipiu pentru a reprezenta comunitatea locală, s-a alăturat protestului împreună cu tatăl său, al doilea reclamant. Acesta a reamintit ofițerilor de poliție de obligațiile lor în temeiul legislației antidiscriminație, ceea ce se presupune iritat polițiștii, care au început să insulte reclamanții și ceilalți manifestanți. Potrivit contului reclamanților, doi ofițeri de poliție au încătușat cu forță al doilea reclamant, care nu a rezistat, și l-au băgat într-un vehicul de poliție, unde au legat centura de siguranță în jurul gâtului. El nu a fost dat nici un motiv pentru atenția lui. Ofițerul de poliție se presupune că a strâns gâtul celui de al doilea reclamant cu un braț în timp ce confisca telefonul mobil. În timp ce în mașină, al doilea reclamant a fost spus că musulmanii „trebuie să iasă de aici”. Primul reclamant și colegii demonstranți se îndreaptă spre mașină al căror șofer a încercat să conducă la o viteză mare prin manifestanții. Unul dintre ofițerii de poliție a jurat la femeile musulmane, amenințand să le conducă dacă nu s-au mișcat. După ce o persoană a căzut la sol, prima reclamantă a încercat să oprească mașina, lovindu-și parbrizul. Mașina a continuat înainte și s-a îndreptat spre secția de poliție Adigeni. Primul reclamant a fost arestat imediat după acest incident. Ofițerii de poliție au fost arestați și au început să-l bată și să jure. Apoi a fost încătușat și dus la secția de poliție. 10. Ca răspuns la obiecțiile puternice care au fost ridicate de manifestanți șeful secției de poliție Samtskhe Javakheti a dat o ordine de a „arestarea lor toate”. 11. Al treilea reclamant a sosit la locul de protest împreună cu unii dintre colegii săteni din satul Dertseli. El a văzut un sat a fost prins la sol de un om neinformat, care a insultat al treilea reclamant și l-a ordonat să se îndepărteze. Fără a se da seama că omul a fost un ofițer de poliție datorită absenței unei uniforme, reclamantul a continuat să se mute spre ofițer și satul. El a fost arestat și a fost forțat într-un vehicul de poliție. El susține că el a fost bătut în mașină și abuzat verbal din cauza credințelor sale religioase. 12. Al patrulea reclamant a lucrat ca bibliotecar la o școală situată în apropierea locului de protest. În timp ce mergea spre centrul evenimentelor el a fost arestat de patru ofițeri de poliție. Se presupune că au abuzat fizic și verbal reclamantul și l-au dus la secția de poliție, unde susține că a fost forțat să stea lângă un perete timp de aproximativ o oră. Reclamantul susține că a semnat raportul de arestare sub presiune. 13. În total, 14 persoane au fost arestate în acea zi, inclusiv cele patru reclamante. (b) Acuzat că a fost tratat rău la secția de poliție 14. Reclamanții arestati au fost duși la secția de poliție Adigeni. 15. Primul reclamant a fost condus într-o cameră separată la trei sau patru metri de la sala în care restul manifestanților au fost ținuți. Pe drumul spre camera el a privit la tatăl său, al doilea reclamant. Acest lucru părea a irrita ofițerul de poliție, care a lovit primul reclamant în spate. 16. Unul dintre arestați, R.I., a auzit un ofițer de poliție spunând: „Vă uitați ce se întâmplă atunci când [ofițerul conduce mașina a căror primul reclamant a lovit parbrizul] vine.” 17. Manifestatorii arestati au putut auzi ce credeau că au fost sunetele bătutelor și a mobilierului, împreună cu remarci nepotrivite. Unul dintre martori a raportat că un ofițer de poliție a părăsit camera strigând: „Nu mai ai slujba [în calitate de fiduciar al satului]; nu mai sunteți angajat de municipiu. Trebuia să fie de partea noastră.” 18. Potrivit martorilor, primul reclamant a fost escortat afară din cameră după aproximativ douăzeci de minute cu semne de abuz fizic pe fața lui, cum ar fi vânătăi, un hematom pe ochi, și o buză împărțită. 19. Al doilea reclamant se simțea neînțeles din cauza stresului. El solicită un pahar de apă și că cărțile sale să fie eliminate. Cererea lui a fost refuzată. Al treilea și al patrulea reclamant raportează fiind abuzate verbal și fizic la secție. Reclamanții și martorii oculari raportează că ofițerii de poliție au folosit în mod explicit și repetat limbaj discriminatoriu. 20. Primii trei solicitanți au fost transferați la centrul de detenție temporar Borjomi. Primul reclamant a suferit un control medical la intrarea în instituție care a dezvăluit mai multe leziuni fizice. În special, potrivit raportului medical, reclamantul a avut un ochi roșu, un hematom pe ochi, umflari, vânătăi, o lovitură pe cap și o zgârietură pe spate. A fost trimis la un spital civil pentru o radiografie X și consultații suplimentare cu un chirurg și un neuropatologist. Apoi a fost admis la centrul de detenție temporar Borjomi. 21. Cele trei reclamante au fost eliberate a doua zi, pe motiv că detenția lor nu mai era necesară. Ei nu au fost niciodată acuzați oficial. Al patrulea reclamant a fost transferat la centrul de detenție Akhaltsikhe și a eliberat a doua seară după ce a fost amendat de către instanță pentru hooliganism mic și refuzând să respecte ordinele de poliție. Investigarea incidentului din satul Mokhe 22. La 22 octombrie 2014 a fost deschisă o anchetă penală împotriva primelor trei reclamante cu privire la ofițerii de poliție care se presupune că s-au opus în scopul de a interfera cu susținerea ordinului public. 23. La 3 noiembrie 2014, reclamanții au depus o cerere la Procuratura șefului, cerându-i să investigheze presupusul abuz de putere de către ofițeri de poliție, având în vedere utilizarea lor a forței excesive în timpul dispersării protestei și la secția de poliție, împreună cu utilizarea lor a limbii discriminatorii. 24. La 6 decembrie 2014, Biroul Procurorului-șef al Georgiei a recunoscut reclamanților că ar putea exista o problemă privind posibila abuz de putere de la ofițerii de poliție și că s-a deschis o anchetă separată în această chestiune. 25. Cei patru solicitanți au solicitat autorităților judecătorești să le acorde statutul de victimă și, prin urmare, să aibă acces la dosarele de caz la 12 decembrie 2014, 17 Februarie 2015 și 7 martie 2016. Cerințele au fost respinse, autoritățile judecătorești raționând că dovezile colectate până la data respectivă nu au dezvăluit motive suficiente pentru a concluziona dincolo de îndoieli rezonabile că reclamanții au fost victime ale presupuselor infracțiuni. 26. La 5 mai 2015, reprezentantul reclamanților a depus o plângere la procurorul regional că investigația în curs nu a fost independentă și imparțial, având în vedere faptul că o serie de acțiuni de investigare au fost efectuate de același departament de poliție la care presupusii infractori au fost angajate. 27. La 6 iulie 2015 Reprezentantul reclamanților a depus o cerere separată pentru ca primul reclamant să primească statutul de victimă. La 11 iulie 2015, biroul procurorului regional a răspuns că biroul său nu a adunat încă suficient material pentru a concluziona că primul reclamant a suferit orice prejudiciu pentru a-i fi acordat statutul de victimă. Un recurs depus de primul reclamant la procurorul regional din 16 iulie 2015 a fost respins la 24 iulie 2016 din aceleași motive. 28. La 10 martie 2016, reprezentantul reclamanților a primit o scrisoare din partea procurorului regional care a afirmat din nou că ancheta a fost în curs de desfășurare și că, deocamdată, nu s-a stabilit dincolo de îndoieli rezonabile că cele patru reclamante au suferit orice prejudiciu pentru care acestea să fie admise ca victime în cadrul anchetei. Reclamanții susțin că în această dată a devenit inutil pentru ei să aștepte încheierea anchetei interne din cauza ineficacității sale aparente. 29. Ancheta în această chestiune este încă în așteptare. Observații internaționale și interne cu privire la incidentul din satul Mokhe 30. În 2015, Human Rights Watch și-a publicat Raportul Mondial pentru anul 2014. Extrasul relevant din raportul menționează următoarele: „În octombrie, poliția a folosit o forță disproporționată pentru a despărți un protest într-un sat mic și a deținut 14 participanți care au demonstrat împotriva planurilor guvernului de a reconstrui o fostă moschee ca bibliotecă. Curtea a amendat 11 dintre ei GEL 250 (aproximativ 140 de dolari) fiecare pentru hooliganismul mici și neascultarea ordinelor de poliție. Autoritățile nu au investigat în mod eficient comportamentul poliției.” 31. Un raport al Apărătorului Public al Georgiei – Situația privind protecția drepturilor și libertăților omului în Georgia în 2015 – a făcut referire la incidentul Mokhe și a remarcat că „reprezentanții biroului Apărătorului Public s-au familiarizat cu rapoartele de examinare fizică a manifestanților arestate la 22 octombrie 2014, care au confirmat [prezența] semnelor de prejudiciu fizic.” Raportul a remarcat, în continuare, ca o preocupare generală în ceea ce privește respectarea libertății religiei în țara că „una dintre principalele probleme este un răspuns oportun, adecvat și eficace la infracțiunile comise pe baza intoleranței și urăi religioase ...”. 32. Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție că au fost tratați rău în timpul dispersării protestei și la secția de poliție de către ofițeri de poliție care au folosit forță fizică excesivă și au făcut remarci discriminatorii. 33. Acestea se plâng în continuare în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție că autoritățile relevante nu au efectuat o anchetă eficientă cu privire la plângerile lor. 34. În cele din urmă, reclamanții se plâng în temeiul articolului 14 din Convenție că maltraturile lor, interferența cu integritatea lor fizică și morală și absența unei anchete eficace asupra abuzului de poliție au fost cauzate de atitudinea discriminatorie a autorităților relevante față de convingerile religioase ale reclamanților. A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție? În special: (a) Reclamanții au fost supuși unor tratamente inumane sau degradante? (b) Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, ECHR 2000) IV, § 131), a fost ancheta din acest caz de către autoritățile interne în încălcarea art. 3 din Convenție? Reclamanții au epuizat soluțiile interne relevante în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 8 și 11 din Convenție, această ultimă plângere fiind de oficiu de către Curte? În caz afirmativ, a existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor privată și/sau a dreptului lor la libertatea de adunare pașnică, în contravenție cu articolele 8 și 11 din Convenție? A avut reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolelor 3, 8, 11 și 14 din Convenție, în conformitate cu art. 13 din Convenție? Reclamanții au suferit discriminări pe motivul religiei lor, în contravenție cu art. 14 din Convenție, această dispoziție fiind citită în conjuncție cu art. 3 și cu articolele 8 și 11 din Convenție? Apendicele Prenumesc NUMUL LAST Data nașterii Naționalitate Locul de reședință Teimuraz MIKELADZE 15/01/1980 Satul Georgian Mokhe Otar MIKELADZE 11/04/1957 Satul Georgian de Mokhe Malkhaz BERIDZE 25/09/1990 Satul Georgian Dertseli Gocha BERIDZE 19/02/1988 Satul Georgian Mokhe