CASE OF NYCHYPORENKO AND DEMIDOVA v. UKRAINE

CASE OF NYCHYPORENKO AND DEMIDOVA v. UKRAINE (CtEDO, 2024)

CAUZA CU DE CUZIA DE LA NYCHIPORENKO ȘI DEMIDOVA v. UKRAINE (Aplicații nos. 8278/21 și 41605/23) HOTĂRÂREA Strasbourg 12 decembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nychyporenko și Demidova v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Diana Sârcu , Președintele Kateřina Šimáčková, Mykola Gnatovskyy , judecători și Viktoriya Maradudina , grefierul adjunct al secțiunii interioare , având deliberat în privat la 21 noiembrie 2024 , pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de ancheta ineficientă privind tratamentele necorespunzătoare efectuate de părțile private. În cererea nr. 8278/21, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 din Convenție Reclamanții se plâng în principal de investigația ineficientă privind maltraturile infligite de părțile private. Ei au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 3 din Convenție. Curtea constată, la început, că tratamentul în cauză intră în domeniul de aplicare al articolului 3 din Convenție. Curtea reiterează că art. 3 din Convenție impune autorităților să efectueze o investigație oficială eficientă a presupuselor supușie de maltratare, chiar dacă acest tratament a fost infligat de persoanele fizice (a se vedea M.C. c. Bulgaria , nr. 39272/98, § 151, CEDH 2003‐XII , și Denis Vasilyev v. Rusia , nr. 32704/04, § 99, 17 decembrie 2009). Standardele minime de eficacitate stabilite de jurisprudența Curții includ cerințele că investigația trebuie să fie independentă, imparțială și supusă controlului public și că autoritățile competente trebuie să acționeze cu diligență și promptitudine exemplare (a se vedea mutatis mutandis Menesheva v. Rusia , nr. 59261/00, § 67, CEDO 2006-III). Cerințele procedurale prevăzute la art. 3 depășesc faza de anchetă preliminară atunci când investigația duce la o acțiune juridică în fața instanțelor naționale: procedura în ansamblu, inclusiv etapa de proces, trebuie să îndeplinească cerințele art. 3. Aceasta înseamnă că autoritățile judiciare naționale nu trebuie să fie pregătite pentru a lăsa suferința fizică sau psihologică infligétă să nu fie pedepsită. Acest lucru este esențial pentru menținerea încrederii publicului în statul de drept și pentru a sprijini statul de drept și pentru a preveni orice apariție a toleranței sau a coluziunilor autorităților în acte ilegale (a se vedea, mutatis mutandis, Okkalı v. Turcia , nr. 52067/99, § 65, CEDH 2006 XII (extracte)). Revizuirea faptelor prezentelor cazuri în lumina acestor principii, Curtea consideră că autoritățile, care au fost împuternicite să deschidă și să desfășoare o anchetă penală, nu au făcut o încercare autentică de a lua o examinare promptă și aprofundată a chestiunii, stabilesc faptele și, dacă este necesar, să aducă cont pe cei responsabili. Deficiențele specifice sunt indicate în tabelul adăugat. 10. În principalul caz de Muta c. Ucraina (nr. 37246/06, 31 iulie 2012), Curtea a constatat deja încălcări în ceea ce privește chestiuni similare cu cele în prezent. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că investigațiile nu îndeplinesc criteriile de eficacitate. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție în cadrul membrului său de procedură. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA CAUZA BON ESTABLIZATĂ 13. În cererea nr. 8278/21, reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, probleme în temeiul articolului 6 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în lumina constatărilor sale în cazul prevăzut în tabelul adăugat. 41605/23, în plus, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii în cazul ei. 15. Având în vedere concluziile de mai sus în temeiul articolului 3 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să se ocupe separat de plângerile reclamantului în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție (pentru o abordare similară a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDH 2014; Valyuzhenich c. Rusia , nr. 10597/13, § 27, 26 martie 2019). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 16. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pobokin c. Ucraina [Comitetul] nr. 30726/14, 6 aprilie 2023), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile privind investigarea ineficientă asupra bolilor tratamentul infligerat de părțile private și de celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul anexat, admisibil, și constată că nu este necesar să se examineze în mod separat restul cererii nr. 41605/23; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenția privind investigarea ineficientă a maltraturilor efectuate de părțile private; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul adăugat); Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuate în limba engleză și notificate în scris la 12 decembrie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (investigație ineficientă privind maltraturile infligate de părțile private sau în circumstanțe care exclud implicarea agenților de stat) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Contextul cazului și procedurile interne Probleme cheie Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] 8278/21 25/01/2021 Kateryna Petrivna NYCHYPORENKO 1984 Pe 30/06/2018, reclamantul a fost bătut cu un băț de Kh., care a intrat în casa ei. Reclamantul a suferit contuzie cerebrală. După plângerea sa la 01/07/2018, au fost inițiate proceduri penale. La 19/10/2018, biroul procurorului local a recunoscut inadecvarea anchetei și a eliberat instrucțiuni către investigator. La 05/12/2018, 17/01/2019, 07/05/2019 și 14/06/2019, instanța a constatat ilegal faptul că investigatorul nu a luat în considerare argumentele reclamantului depuse în cadrul procedurii penale. În timpul întâlnirilor de informare organizate la procurorul la 20/02/2019 și 07/06/2019, s-a reiterat că cazul penal nu a fost investigat în mod aprofundat, iar investigatorul a fost rugat să accelereze procesul. Pe 03/07/2019, investigatorul a decis să încheie procedura din cauza expirării termenului de anchetă. Această decizie a fost anulată la 26/09/2019 de către instanță din cauza raționării insuficiente. La 06/11/2019, procedura a fost încheiată din nou cu referire la termenele de anchetă. O altă decizie de încheiere a procedurii penale la 24/01/20 a fost încă o dată anulată de Curtea de Apel din Kyiv la 27/05/2020 din cauza raționării insuficiente. Procedurile sunt formal în așteptare, deși documentele de caz, stocate în departamentul de poliție Makariv din regiunea Kyiv, au fost distruse la 18-19/03/2022 ca urmare a ostilităților cu armata rusă. La 04/03/2020, reclamantul a depus o cerere civilă împotriva Kh., cerând compensarea pentru prejudiciu material și moral rezultate dintr-un atac de către Kh. Reclamantul a solicitat, de asemenea, instanței să solicite dosarul penal și să pună la îndoială mama ei, care a fost martoră la atac. Cu toate acestea, la data de 07/09/2020, instanța de primă instanță a respins petiția din cauza nerespectării faptelor care ar putea fi justificate de mărturia martorilor. Inculpatul nu a prezentat observații la cerere. La 30/09/2020, reclamantul a furnizat instanței o copie a mărturiei mamei sale obținute în cursul anchetei. La 23/10/20, instanța de primă instanță a respins cererea din cauza probelor insuficiente. Reclamantul a depus un recurs, cere încă o dată instanței de interviu a mamei sale. La 24/11/2020, instanța de apel a respins propunerea, concluzând că dovezile conținute în dosarul erau suficiente pentru a se pronunța asupra cererii. La 12/01/2021, în decizia sa finală, instanța de apel a susținut hotărârea instanței de primă instanță, concluzând în scurt timp că reclamantul nu a prezentat suficiente dovezi pentru a stabili comportamentul nedrept și vinovat al lui Kh.. Nici o explicație detaliată nu a însoțit această concluzie. Ambele instanțe au hotărât să examineze cazul prin intermediul procedurilor scrise. La 12/02/2021 Curtea locală Makariv din regiunea Kiev a permis parțial cererea reclamantului împotriva departamentului de poliție, atribuind 1.722 hryvnas ucrainene (UAH) și 2.000 UAH în compensare pentru prejudiciu material și, respectiv, morale, cauzate de ancheta ineficientă. Această decizie nu a fost apelată și la 25/03/2021 a devenit finală. Incapacitatea de a asigura dreptul reclamantului de a participa eficient la anchetă ( Chernega și alții c. Ucraina , nr. 74768/10 , § 165-166, 18 iunie 2019 , cu alte referințe), nu a luat măsurile necesare pentru a investiga în mod aprofundat cazul ( Skorokhodov c. Ucraina , nr. 56697/09 , §§ 34-35, 14 noiembrie 2013), hotărâri nefondate de a închide sau de a suspenda cazul ( Aleksandr Nikonenko v. Ucraina , nr. 54755/08, § 45, noiembrie 2013), deficiențe recunoscute de autoritățile naționale însuși ( Muta v. Ucraina , nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012) Art. 6 (1) - lipsa de audiere corectă - Raționamentul deficit al hotărârilor judecătorești în cazul civil al reclamantului, în special având în vedere refuzul instanței de a accepta dovezile oculare ale reclamantului (a se vedea Benderskiy v. Ucraina nr. 22750/02, §§ 42-47, 15 noiembrie 2007; Pronina v. Ucraina nr. 63566/00, § 25, 18 iulie 2006; și Bogatova v. Ucraina , nr. 5231/04, §§ 18 și 19, 7 octombrie 2010). 3.900 41605/23 07/11/2023 Svitlana Volodymyrivna DEMIDOVA 1967 Potrivit reclamantului, la 22/07/2006 a fost atacată de vecina sa O. și a suferit leziuni corporale (bruișe și zgarie). La 20/12/2006, reclamantul a depus o plângere penală împotriva O. După mai multe refuzuri ale unei instanțe locale de a iniția proceduri penale și de a anula aceste decizii de către o instanță de apel ca fiind nedeclarată, jurisdicția cauzei a fost schimbată într-o instanță locală diferită, care în cele din urmă a inițiat o procedură penală împotriva O. la 15/07/2009. La 23/12/2011 O. a fost scutită de răspundere penală din cauza amnistia și a procedurii penale împotriva lui au fost închise. La 12/04/2012, instanța de apel a anulat această decizie pentru examinarea incompletă a cazului și a remis-o pentru procedură proaspătă de către instanța de primă instanță. La 20/07/2012 O. a fost scutită de răspundere penală datorită expirării perioadei de prelungire și procedurile penale împotriva lui au fost închise. La 06/11/2012, instanța de apel a anulat această decizie și a remis cazul pentru procedură proaspătă de către instanța de primă instanță. În 05/07/2013 și 22/09/2014, un examen medical forense a stabilit că leziunile corporale ale reclamantului au fost ușoare. La 28/11/2014 O. a fost scutită de răspundere penală din cauza amnistia și a procedurii penale împotriva lui au fost încheiate. La 27/07/2015, instanța de apel a anulat această decizie pentru a lua în considerare incompleta cazul și a trimis-o pentru procedură proaspătă de către instanța de primă instanță. La 04/04/2016 O. a fost scutită de răspundere penală datorită expirării perioadei de prelungire și procedurile penale împotriva lui au fost încheiate; la 16/05/2017, instanța de apel a anulat această decizie din cauza deficiențelor procedurale și a remis cazul pentru procedură proaspătă de către instanța de primă instanță. La 28/07/2020 O. a fost condamnat pentru a inflige răni corporale, condamnat la o amendă și exonerat de pedeapsă din cauza expirării perioadei de prelungire legală. A fost permisă cererea civilă a reclamantului și O. a fost obligat să-și plătească daunele de 9 000 EUR (225 EUR). La 17/01/2022 instanța de apel și la 11/08/2022 Curtea Supremă a susținut această decizie. Din materialele transmise nu se urmărește faptul că au fost efectuate acțiuni de investigare, cu excepția examinărilor medicale forense. Reclamantul susține că o copie a hotărârii Curții Supreme nu a fost transmisă ei, în timp ce capacitatea ei de a obține el însuși a fost afectată de condițiile de război și evacuarea ei din regiunea Kharkiv, care este aproape de frontline, în Germania. Pe 27/06/2023 a revenit în Ucraina, și pe 05/07/2023 a autorizat un avocat să o reprezinte. Pe 18/07/2023 avocatul ei a avut acces la dosarul. Refuzul nefondat de a iniția procedurile penale / de a înregistra plângerea în Registrul Unificat de Investigații Pre-Experimentale ( Skorochodov v. Ucraina , nr. 56697/09, § 34, 14 noiembrie 2013); nu a luat măsurile necesare pentru a investiga în mod aprofundat cazul ( Skorochodov v. Ukrain e, nr. 56697/09, §§ 34-35, 14 noiembrie 2013); Muta v. Ucraina , nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012); caracterul general prolungat al procedurii de anchetă și de judecată ( Muta c. Ucraina , nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012) 3.000 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF

NYCHYPORENKO AND DEMIDOVA v. UKRAINE

(Applications nos. 8278/21 and 41605/23)

JUDGMENT

STRASBOURG

12 December 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Nychyporenko and Demidova v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Diana Sârcu

, President

,

Kateřina Šimáčková,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 November 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the ineffective investigation into ill

‑

treatment inflicted by private parties. In application no.

8278/21, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

6.

The applicants complained principally of the ineffective investigation into ill-treatment inflicted by private parties. They relied, expressly or in substance, on Article

3 of the Convention.

7.

The Court notes at the outset that the treatment in question fell within the scope of Article 3 of the Convention. The Court reiterates that Article 3 of the Convention requires that the authorities conduct an effective official investigation of alleged ill‑treatment, even if such treatment has been inflicted by private individuals (see

M.C. v.

Bulgaria

, no.

39272/98, §

151, ECHR

2003‑XII, and

Denis

Vasilyev v.

Russia

, no.

32704/04, §

99, 17

December 2009). The minimum standards of effectiveness laid down by the Court’s case-law include the requirements that the investigation must be independent, impartial and subject to public scrutiny, and that the competent authorities must act with exemplary diligence and promptness (see,

mutatis mutandis

,

Menesheva v. Russia

, no.

59261/00, § 67, ECHR 2006-III).

8.

The procedural requirements of Article 3 go beyond the preliminary investigation stage when the investigation leads to legal action being taken before the national courts: the proceedings as a whole, including the trial stage, must meet the requirements of Article 3. This means that the domestic judicial authorities must on no account be prepared to let the physical or psychological suffering inflicted go unpunished. This is essential for maintaining the public’s confidence in, and support for, the rule of law and for preventing any appearance of the authorities’ tolerance of or collusion in unlawful acts (see,

mutatis mutandis, Okkalı v. Turkey

, no. 52067/99, § 65, ECHR 2006 XII (extracts)).

9.

Reviewing the facts of the present cases in the light of those principles, the Court considers that the authorities, who were empowered to open and conduct a criminal investigation, did not make a genuine attempt to take a prompt and thorough examination of the matter, establish the facts and, if necessary, bring those responsible to account. The specific shortcomings are indicated in the appended table.

10.

In the leading case of

Muta v. Ukraine

(no. 37246/06, 31 July 2012) the Court already found violations in respect of issues similar to those in the present cases.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that the investigations failed to meet the criteria of effectiveness.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention under its procedural limb.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

13.

In application no.

8278/21, the applicant submitted other complaints which also raised issues under Article 6 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in the case set out in the appended table.

REMAINING COMPLAINTS

14.

In application no.

41605/23, the applicant in addition complained under Articles 6 and 13 of the Convention about the length of the proceedings in her case.

15.

In view of the above findings under Article 3 of the Convention, the Court considers that there is no need to deal separately with the applicant’s complaints under Articles 6 and 13 of the Convention (for similar approach see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v.

Romania

[GC], no. 47848/08, §

156, ECHR 2014;

Valyuzhenich v. Russia

, no. 10597/13, § 27, 26 March 2019).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pobokin v. Ukraine

[Committee]

,

no. 30726/14, 6 April 2023), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the ineffective investigation into ill

‑

treatment inflicted by private parties and the other complaints under the well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible,

and

finds

that there is no need to examine separately the remainder of application no.

41605/23;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

3 of the Convention concerning the ineffective investigation into ill-treatment inflicted by private parties;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under the well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 12 December 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Diana Sârcu

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(ineffective investigation into ill-treatment inflicted by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Background to the case and domestic proceedings

Key issues

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

8278/21

25/01/2021

Kateryna Petrivna NYCHYPORENKO

1984

On 30/06/2018 the applicant was beaten with a stick by Kh., who entered her home. The applicant sustained brain concussion. Following her complaint on 01/07/2018, criminal proceedings were initiated. On 19/10/2018 the local prosecutor’s office acknowledged the inadequacy of the investigation and issued instructions to the investigator. On 05/12/2018, 17/01/2019, 07/05/2019 and 14/06/2019 the court found unlawful the investigator’s failure to consider the applicant’s submissions lodged within the criminal proceedings. During briefings held at the prosecutor’s office on 20/02/2019 and 07/06/2019, it was reiterated that the criminal case lacked thorough investigation, and the investigator was directed to expedite the process. On 03/07/2019 the investigator decided to terminate the proceedings due to the expiration of the time-limit for investigation. This decision was overturned on 26/09/2019 by the court due to insufficient reasoning. On 06/11/2019 the proceedings were again terminated with reference to the time-limits for investigation. The court quashed that decision on 10/01/2020, citing the failure to carry out necessary investigative actions. Another decision to terminate the criminal proceedings on 24/01/2020 was once again overturned by the Kyiv Court of Appeal on 27/05/2020 due to insufficient reasoning. The proceedings are formally pending, although the case file materials, stored in the Makariv police department in the Kyiv region, were destroyed on 18-19/03/2022 as a result of hostilities with the Russian army.

On 04/03/2020 the applicant lodged a civil claim against Kh., seeking compensation for pecuniary and non-pecuniary damage resulting from an assault by Kh. The applicant also asked the court to request the criminal casefile and to question her mother, who had witnessed the attack. However, on 07/09/2020 the first-instance court dismissed the motion due to the applicant’s failure to indicate any facts that could be substantiated by witness testimony. The defendant did not submit any observations to the claim. On 30/09/2020 the applicant provided the court with a copy of her mother’s testimony obtained during the investigation. On 23/10/2020 the first-instance court dismissed the claim due to insufficient evidence. The applicant lodged an appeal, once again requesting the court to interview her mother. On 24/11/2020 the appellate court dismissed the motion, concluding that the evidence contained in the casefile was sufficient to rule on the claim. On 12/01/2021 in its final decision, the appellate court upheld the first-instance court’s ruling, briefly concluding that the applicant had failed to present sufficient evidence to establish Kh.’s offending and guilty behaviour. No detailed explanation accompanied that conclusion. Both courts decided to consider the case through written proceedings.

On 12/02/2021 the Makariv Local Court of the Kyiv region partially allowed the applicant’s claim against the police department, awarding her 1,722 Ukrainian hryvnas (UAH) and UAH 2,000 in compensation for pecuniary and non-pecuniary damage, respectively, caused by the ineffective investigation. This decision was not appealed against and on 25/03/2021 became final.

Failure to secure the applicant’s right to participate effectively in the investigation (

Chernega and Others v.

Ukraine

, no.

74768/10,

failure to take the necessary steps to investigate the case thoroughly (

Skorokhodov v. Ukraine

, no.

56697/09, §§ 34-35, 14

November 2013),

groundless decisions to close or suspend the case (

Aleksandr

Nikonenko v. Ukraine

, no.

54755/08, §

45,

14

November 2013),

shortcomings recognised by the national authorities themselves (

Muta v. Ukraine

, no. 37246/06, §

65, 31

July 2012)

Art. 6 (1) - lack of fair hearing - Deficient reasoning of the court decisions in the applicant’s civil case, in particular, in view of the courts’ refusal to accept the applicant’s eyewitness evidence (see

Benderskiy v. Ukraine

,

no. 22750/02, §§ 42-47, 15

November 2007;

Pronina v. Ukraine

,

no. 63566/00, § 25,

18 July 2006; and

Bogatova v. Ukraine

, no.

5231/04, §§

18 and 19, 7

October 2010).

3,900

41605/23

07/11/2023

Svitlana Volodymyrivna DEMIDOVA

1967

According to the applicant, on 22/07/2006 she was assaulted by her neighbour O. and sustained bodily injuries (bruises and scratches).

On 20/12/2006 the applicant filed a criminal complaint against O. Following several refusals of a local court to initiate criminal proceedings and quashing of these decisions by an appellate court as unsubstantiated, the jurisdiction of the case had been changed to a different local court, which eventually initiated criminal proceedings against O. on 15/07/2009.

On 23/12/2011 O. was exempted from criminal liability due to amnesty and the criminal proceedings against him were closed.

On 12/04/2012 the appellate court quashed that decision for incomplete consideration of the case and remitted it for fresh trial by the first-instance court.

On 20/07/2012 O. was exempted from criminal liability due to the expiration of the limitation period and the criminal proceedings against him were closed. On 06/11/2012 the appellate court quashed that decision and remitted the case for fresh trial by the first-instance court.

In 05/07/2013 and 22/09/2014 a forensic medical examination established that the applicant’s bodily injuries were light.

On 28/11/2014 O. was exempted from criminal liability due to amnesty and the criminal proceedings against him were terminated. On 27/07/2015 the appellate court quashed this decision for incomplete consideration of the case and remitted it for fresh trial by the first-instance court.

On 04/04/2016 O. was exempted from criminal liability due to the expiration of the limitation period and the criminal proceedings against him were terminated; on 16/05/2017 the appellate court quashed that decision due to procedural shortcomings and remitted the case for fresh trial by the first-instance court.

On 28/07/2020 O. was convicted of inflicting bodily injuries, sentenced to a fine, and exempted from punishment due to the expiry of the statutory limitation period. The applicant’s civil claim was allowed, and O. was obliged to pay her damages of UAH 9,000 (EUR 225). On 17/01/2022 the appellate court and on 11/08/2022 the Supreme Court upheld that decision.

From the submitted materials it does not follow that any investigative actions except for forensic medical examinations were conducted.

The applicant claims that a copy of the Supreme Court’s decision was not delivered to her, while her ability to get it herself was impaired by wartime conditions and her evacuation from the Kharkiv region, which is near the frontline, to Germany. On 27/06/2023 she returned to Ukraine, and on 05/07/2023 she authorised a lawyer to represent her. On 18/07/2023 her lawyer got access to the case file.

Repeated groundless refusal to institute criminal proceedings / to register the complaint in the Unified Register of Pre-trial Investigations (

Skorokhodov v. Ukraine

, no.

56697/09, § 34,

14 November 2013);

failure to take the necessary steps to investigate the case thoroughly (

Skorokhodov v. Ukrain

e, no.

56697/09, §§ 34-35, 14 November 2013);

Muta v. Ukraine

, no. 37246/06, § 65, 31 July 2012);

overall protracted character of the investigation and court proceedings (

Muta v. Ukraine

, no. 37246/06,

3,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.