CASE OF SARKISYAN v. RUSSIA

A treia secțiune CAUZĂ DE SARKISYAN c. RUSSIA (Depunerea nr. 62614/13 JUDGMENT Strasburg 3 noiembrie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sarkisyan c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Hasan Bakırcı Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 13 octombrie 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: FACTE ȘI PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 62614/13) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dl Gayk Levonovich Sarkisyan („reclamantul”), la 23 septembrie 2013. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Anokhin și dna Gordeyeva, avocații care practică în Astrakhan. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 28 ianuarie 2016, reclamațiile referitoare la art. 5 § 3 și la art. 5 § 4 au fost comunicate guvernului și restul cererii au fost declarate inadmisibile în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. Detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Guvernul a prezentat o declarație în vederea rezolvării chestiunilor planteate de solicitant. În special, Guvernul a recunoscut că reclamantul a rămas în detenție prealabilă pentru o perioadă excesiv de lungă, în încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. Ei au oferit să plătească reclamantului 1.200 euro și au invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Declarația nu a menționat plângerea reclamantului în temeiul art. 5 § 4 din Convenție. Reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 3 AL CONVENȚIEI Curtea reiterează acordul expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern și îl va considera ca o soluție prietenoasă între părțile care se referă la partea cererii în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a detenției anterioare ale reclamantului. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă realizată între părți în ceea ce privește o parte a cererii. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile în cauză, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii, în măsura în care se referă la art. 5 § 3 din Convenția. 10. În consecință, este necesar să se elimine această parte a aplicării din listă. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 4 A CONVENȚIEI 11. Reclamantul a prezentat o plângere suplimentară cu privire la întârzierile în examinarea apelurilor sale împotriva ordonanțelor de detenție. Reclamarea prezintă o problemă în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, în conformitate cu jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea Idalov, citat mai sus, § 154, cu alte referințe). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor materialelor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a art. 5 § 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pastukhov și Yelagin c. Rusia, nr. 55299/07, 19 decembrie 2013), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 5 § 3 din convenție cu privire la lungimea excesivă a detenției anterioare a reclamantului; declară admisibilă plângerea reclamantului cu privire la lipsa de revizuire rapidă a detenției sale; declară că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenția privind durata excesivă a controlului judiciar al detenției; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 3 noiembrie 2016, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Hasan Bakırcı Helena Jäderblom Președintele adjunct al Registrului Apendice APPENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preliminare) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Denumirea reprezentantului și locația Perioada de detenție Lungimea de detenție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 62614/13 23/09/2013 Gayk Levonovich SARKISYAN 02/10/1983 Anokhin Aleksandr Anatolyevich Astrakhan Gordeeva Margarita Vladimovna, Astrakhan 01/08/2012-25/07/2013 11 luni și 25 zile (s) Art. 5 (4) - lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției 1) apelul împotriva ordinului de detenție din 01/04/2013 a fost examinat la 16/05/2013 2) recurs împotriva ordinului de detenție din 22/02/2013 a fost examinat la 16/05/2013 500 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF SARKISYAN v. RUSSIA

(Application no. 62614/13

)

JUDGMENT

STRASBOURG

3 November 2016

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Sarkisyan v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Helena Jäderblom,

President,

Dmitry Dedov,

Branko Lubarda,

judges,

and Hasan Bakırcı

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 13 October 2016,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 62614/13) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Russian national, Mr Gayk Levonovich Sarkisyan (“the applicant”), on 23 September 2013.

2.

The applicant was represented by Mr A. Anokhin and Ms

M.

Gordeyeva, lawyers practising in Astrakhan. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

On 28 January 2016 the complaints concerning Article 5 § 3 and Article 5 § 4 were communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court.

4.

The relevant details of the application are set out in the appended table.

5.

The Government submitted a declaration with a view to resolving the issues raised by the applicant.

6.

In particular, the Government acknowledged that the applicant had remained in pre-trial detention for an excessively lengthy period in violation of Article 5 § 3 of the Convention. They offered to pay the applicant 1,200 euros and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s judgement. In the event of failure to pay this amount within the abovementioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The declaration did not mention the applicant’s complaint under Article 5 § 4 of the Convention.

7.

The applicant informed the Court that he agreed to the terms of the declaration.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

8.

The Court reiterates the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government and will treat it as a friendly settlement between the parties pertaining to the part of the application under Article 5 § 3 of the Convention about the excessive length of the applicant’s pre-trial detention.

9.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties as regards a part of the application. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto and finds no reasons to justify the continued examination of the part of the application in so far as it concerned Article 5 §

3 of the Convention.

10.

Accordingly, it is appropriate to strike this part of the application out of the list.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 §

4 OF THE CONVENTION

11.

The applicant submitted an additional complaint about delays in the examination of his appeals against the detention orders. The complaint raises an issue under Article 5 § 4 of the Convention, in accordance with the relevant well-established case-law of the Court (see

Idalov,

cited above, §

154, with further references). The complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of Article 5 § 4 of the Convention.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pastukhov and Yelagin v. Russia,

no. 55299/07, 19

December 2013), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention in so far as it concerns the complaint under Article 5 § 3 of the Convention about the excessive length of the applicant’s pre-trial detention;

2.

Declares

admissible the applicant’s complaint about the lack of speedy review of his detention;

3.

Holds

that there has been a breach of Article 5 §

4 of the Convention concerning the excessive length of judicial review of detention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 3 November 2016, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Hasan Bakırcı

Helena Jäderblom

Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Representative

name and location

Period of detention

Length of detention

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[1]

62614/13

23/09/2013

Gayk Levonovich SARKISYAN

02/10/1983

Anokhin Aleksandr Anatolyevich

Astrakhan

Gordeeva Margarita Vladimirovna,

Astrakhan

01/08/2012 to

25/07/2013

11 month(s) and 25 day(s)

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention

1) appeal against the detention order of 01/04/2013 was examined on 16/05/2013

2) appeal against the detention order of 22/02/2013 was examined on 16/05/2013

500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.