SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 69029/14 Wladyslaw PIWOESKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 8 noiembrie 2016 într-un comitet compus din Nona Tsotsoria, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 12 noiembrie 2014, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 10 mai 2016 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Wladyslaw Piwoński, este un resortisant polonez născut în 1948 și rezident în Czestochowa. Guvernul polonez ( a fost reprezentat de agentul său, J. Chrzanowska, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de acces la o instanță, pe motiv că respingerea cererii sale de a stabili motivele hotărârii de primă instanță a avut loc după expirarea termenului de interjectare a apelului. La 12 martie 2015, cauza a fost comunicată guvernului. După eșecul negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 9 mai 2016 guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale de soluționare a chestiunii ridicate de cerere. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Declarația a fost formulată astfel (original engleză) : ...The Government hereby wish to ineech by way of the unitaral declaration maior acknowledgment that the applicant was deprived of his right to the access to the court in the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. Simultanously, they declaration that they are ready to pay the applicant the sum of PLN 8,000 which they consider to be reasonable in the light of the individual Circumstances of the present case, as well as the Court mais case-law in similarar cases (see, mutatis mutandis, Bułatowcz v. Poland, decision of 20 March 2012, no. 17719/10). The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non nu pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any impozits that may be applicable. It will be plata within three months from the data de notificare a deciziei taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage puncts. The Government respectfully suggest that the above Declaration might be acceptd by the Court as main other reason associated the striking out of the case of the Court as list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the convention.... Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare (a se vedea mutatis mutandis Tabor c. Polonia, n 12825/02, 27 iunie 2006) Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (c) 10. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 11. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 12. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că din declarația guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și din modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate se decide să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. În limba franceză și apoi se comunică în scris la 1 decembrie 2016. Andrea Tamietti Nona Tsotsoria Președinte adjunct
Requête n
o
69029/14
Wladyslaw PIWOŃSKI
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 8 novembre 2016 en un comité composé de
:
Nona Tsotsoria,
présidente,
Krzysztof Wojtyczek,
Marko Bošnjak,
juges,
et de Andrea Tamietti,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 novembre 2014,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 10 mai 2016 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Wladyslaw Piwoński, est un ressortissant polonais né en 1948 et résidant à Czestochowa.
2.
Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit d’accès à un tribunal, au motif que le rejet de sa demande d’établir les motifs du jugement de première instance était intervenu après l’expiration du délai pour interjeter appel.
4.
Le 12 mars 2015, l’affaire a été communiquée au Gouvernement.
5.
Après l’échec des négociations en vue d’un règlement amiable, par une lettre du 9 mai 2016 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée (original anglais) :
«
...the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgment that the applicant was deprived of his right to the access to the court in the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. Simultaneously, they declare that they are ready to pay the applicant the sum of PLN
8,000 which they consider to be reasonable in the light of the individual circumstances of the present case, as well as the Court’s case-law in similar cases (see,
mutatis mutandis, Bułatowicz v. Poland
, decision of 20 March 2012, no. 17719/10). The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article
37 §
1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three
‑
month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.
The Government respectfully suggest that the above
declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article
37 §
1 (c) of the Convention....»
6.
Par une lettre du 14 juin 2016, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration au motif que la somme offerte lui paraissait insuffisante.
7.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
8.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
2003
‑
VI; voir également
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
9.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires (voir,
mutatis mutandis, Tabor c. Pologne
, n
o
12825/02, 27 juin 2006) la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
10.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
11.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
12.
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 1
er
décembre 2016.
Andrea Tamietti
Nona Tsotsoria
Greffier adjoint
Présidente