SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 58400/14 Łukasz KASPROWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 24 martie 2020 într-un comitet compus din Armen Harutyunyan, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Pere Pastor Vilanova, judecători și Renata Degener, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 13 august 2014, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 16 septembrie 2019, invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Łukasz Kasprowicz, este un resortisant polonez născut în 1977 și rezident în Mosina. El a fost reprezentat în fața Curții de către M. Bychawska-Siniarska, de la Fundația Helsinki din Varșovia.
Guvernul polonez (at'u'u'u') a fost reprezentat de agentul său, J. Sobczak, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plângea că a fost condamnat de instanțele de aplicare a legii pentru calomnie împotriva primarului comunei sale, după ce a publicat un comentariu pe site-ul său web pe marginea unei discuții-dezbatere între utilizatorii de internet cu privire la presupusele disfuncții în administrația acestei comune. Cererea a fost comunicată guvernului ENÂ După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea printr-o scrisoare din 16 septembrie 2019 pe care dorește să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa litigiul.
Declarația, care a fost redactată în franceză, era astfel formulată. Guvernul dorește să declare prin prezenta [scrisoare] că a recunoscut că instanțele naționale, declarându-l vinovat pe reclamant vinovat de infracțiunea de calomnie pe baza art. 212 alin. (2) din Codul penal, au împiedicat exercitarea de către reclamant a libertății sale de exprimare cu încălcarea art. 10 din Convenție. Prin urmare, acesta se declară pregătit să plătească reclamantului suma de 3 000 EUR (trei mii EUR) pe care o consideră rezonabilă având în vedere circumstanțele individuale de la 1 34598/12 din 1 iunie 2017). Suma respectivă, care trebuie să acopere orice daune materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice impozit eventual aplicabil.
Această sumă va fi convertită în zloți polonezi la rata în vigoare la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții de a tăia cererea de rol. În cazul în care această sumă nu este achitată în termenul stabilit de trei luni, statul membru în cauză trebuie să majoreze dobânda de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.
4.Plata va face ca plata definitivă a cauzei. Într-o scrisoare din 15 octombrie 2019, reclamantul a indicat că … Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, aceasta poate decide în orice moment cu privire la procedura de ștergere a unei cereri din rol în cazul în care circumstanțele aduc la îndeplinire una dintre concluziile enunțate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. (...) din orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cauzei. În această privință, Curtea trebuie să examineze declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (excepție preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007).
10.Curtea a formulat într-o serie de cauze îndreptate împotriva Poloniei practica care trebuie urmată în ceea ce privește obiecțiunile de încălcare a dreptului la libertatea de exprimare reieșite dintr-o condamnare întemeiată pe art. 212 alineatul (2) din Codul penal (a se vedea, de exemplu, Łozowska c. Polonia, 62716/09, 13 ianuarie 2015, Dorota Kania c. Polonia, 44436/13, 4 octombrie 2016 și Koniuszewski c. Polonia, 619/12, 14 iunie 2016).
11.În cazul de față, guvernul recunoaște în mod expres în declarația sa că condamnarea pentru calomnie pe care reclamantul a făcut-o în temeiul articolului 212 alineatul (2) din Codul penal a adus atingere dreptului de a-și exercita libertatea de exprimare. Această declarație, citită în lumina celei care propune plata unei sume de bani, poate părea o recunoaștere a unei încălcări a convenției.
12.Curtea face trimitere, de asemenea, la constatările pe care le-a pronunțat în cauze similare cu privire la posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii naționale pe baza unei decizii prin care a aprobat o declarație unilaterală a guvernului polonez (Sroka c. Polonia (radierea rolului), nr 42801/07, 6 martie 2012 și Dolata c. Polonia (radierea rolului), n 74409/16, §§ 12-14, 5 martie 2019. Comisia consideră aceste constatări relevante în speță.
13.Întrucât guvernul recunoaște încălcarea în declarația sa și având în vedere cuantumul de la Pe de altă parte, având în vedere considerațiile de mai sus și în special jurisprudența sa clară și abundentă în acest sens, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine
15.În cele din urmă, Comisia subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în funcție în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr 18369/07, 4 martie 2008).
16.În aceste condiții, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 10 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 mai 2020. Renata Degener Armen Harutyunyan Prezidențială adjunctă
DÉCISION Requête n o 58400/14 Łukasz KASPROWICZ contre la Pologne La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 24 mars 2020 en un comité composé de : Armen Harutyunyan, président, Krzysztof Wojtyczek, Pere Pastor Vilanova, juges, et de Renata Degener, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 13 août 2014, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 16 septembre 2019, invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
1. Le requérant, M. Łukasz Kasprowicz, est un ressortissant polonais né en 1977 et résidant à Mosina. Il a été représenté devant la Cour par M me D. Bychawska-Siniarska, de la Fondation Helsinki de Varsovie.
2.Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. J. Sobczak, du ministère des Affaires étrangères.
3.Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir été condamné par les juridictions répressives pour diffamation envers la maire de sa commune après avoir publié un commentaire sur son site Internet à l’occasion d’une discussion-débat entre les internautes à propos de dysfonctionnements supposés dans l’administration de cette commune.
4.La requête a été communiquée au Gouvernement . EN DROIT
5.Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement a informé la Cour par une lettre du 16 septembre 2019 qu’il souhaitait formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre le litige. Il l’a invitée à rayer l’affaire du rôle en application de l’article 37 de la Convention. La déclaration, qui était établie en français, était ainsi libellée : « 2. Le Gouvernement souhaite déclarer par la présente [lettre] qu’il reconnaît que les juridictions nationales, en déclarant le requérant coupable du délit de diffamation sur le fondement de l’article 212 § 2 du code pénal, ont empêché l’exercice par le requérant de sa liberté d’expression en violation de l’article 10 de la Convention. Partant, il se déclare prêt à verser au requérant la somme de 3 000 EUR (trois mille euros) qu’il considère comme raisonnable eu égard aux circonstances individuelles de 1’espèce et conforme à la jurisprudence de la Cour dans des affaires similaires (voir Kość c. Pologne, n o 34598/12, du 1 juin 2017). Ledit montant, qui doit couvrir tout dommage matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempt de tout impôt éventuellement applicable. 3. Cette somme sera convertie en zlotys polonais au taux en vigueur à la date du paiement et sera payable dans les trois mois à compter de la date de notification de la décision prise par la Cour de rayer la requête du rôle. En cas de non-paiement de cette somme dans le délai imparti de trois mois, le Gouvernement s’engage à la majorer, jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. 4. Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. »
6.Par une lettre du 15 octobre 2019, le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale car, selon lui, l’affaire n’était pas répétitive, une décision de radiation du rôle de la Cour aurait pour effet de le priver de la possibilité de demander la réouverture de la procédure nationale, et un arrêt de la Cour présenterait un intérêt pour le débat en cours en Pologne autour de la dépénalisation de la diffamation.
7.La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, elle peut décider à tout moment de la procédure de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « (...) pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. »
8.La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. 9. À cet égard, la Cour doit examiner la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (exception préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI, voir aussi WAZA Sp. z o.o. c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007).
10.La Cour a énoncé dans un certain nombre d’affaires dirigées contre la Pologne la pratique à suivre en ce qui concerne les griefs de violation du droit à la liberté d’expression tirés d’une condamnation fondée sur l’article 212 § 2 du code pénal (voir, par exemple, Łozowska c. Pologne, n o 62716/09, 13 janvier 2015, Dorota Kania c. Pologne, n o 44436/13, 4 octobre 2016, et Koniuszewski c. Pologne , n o 619/12, 14 juin 2016).
11.En l’espèce, le Gouvernement reconnaît expressément dans sa déclaration que la condamnation pour diffamation dont le requérant a fait l’objet en vertu de l’article 212 § 2 du code pénal a emporté violation du droit de l’intéressé à la liberté d’expression. Cette déclaration, lue à la lumière de celle proposant le paiement d’une somme d’argent, peut passer pour une reconnaissance d’une violation de la Convention.
12.La Cour renvoie en outre aux constats qu’elle a opérés dans des affaires similaires à propos de la possibilité de demander la réouverture de la procédure nationale sur la base d’une décision par laquelle elle a entériné une déclaration unilatérale du gouvernement polonais ( Sroka c. Pologne (radiation du rôle), n o 42801/07, 6 mars 2012, et Dolata c. Pologne (radiation du rôle), n o 74409/16, §§ 12-14, 5 mars 2019). Elle juge ces constats pertinents en l’espèce. 13. Étant donné que le Gouvernement reconnaît la violation dans sa déclaration, et eu égard au montant de l’indemnisation qu’il propose – montant qui correspond à ceux alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)).
14.Par ailleurs, à la lumière des considérations qui précèdent, et compte tenu en particulier de sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ).
15.Enfin, elle souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), n o 18369/07, 4 mars 2008).
16.Dans ces conditions, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 10 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 28 mai 2020. Renata Degener Armen Harutyunyan Greffière adjointe Président