Kiełb împotriva Poloniei

Traducere în română Auto

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE KIEÄB v. POLONIA (Doc. nr. 47730/20) HOTĂRÂREA STRASBOURG 12 decembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kiełb v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides , Președintele Erik Wennerström, Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradodina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 21 noiembrie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Poloniei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 22 octombrie 2020. Guvernul polonez (“Convenția”) Guvernul” a primit notificarea cererii.

FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a procedurilor administrative și de lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă. LEGUL ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 DE CONVENȚIE Reclamantul s-a plâns că durata procedurii administrative în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și că nu avea niciun remediu eficace în acest sens, iar ea se baza pe art. 6 § 1 și art. 13 din convenție. Guvernul a formulat o obiecție preliminară susținând că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne de care dispune în temeiul legislației poloneze, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție.

În special, ei au susținut că două hotărâri ale Curții administrative regionale Rzeszów din 10 ianuarie 2006 se referă la plângeri depuse de părinții reclamanților, dar nu de către reclamant înșiși și nu au fost depuse apeluri împotriva acestor hotărâri. Acestea au afirmat, de asemenea, că reclamantul nu a reușit să utilizeze căile de recurs disponibile prevăzute pentru plângeri cu privire la durata procedurii administrative. Curtea constată că, deși în hotărârile din 10 ianuarie 2006, părinții reclamantului au fost menționați ca reclamanți, mama reclamantului (H.K.) a acționat doar ca reprezentant al reclamantului. Curtea constată, de asemenea, că, în cursul mai mult de șaptezeci de ani în timp ce procedurile administrative erau în suspensie, reclamantul a folosit de mai multe ori măsurile prevăzute în Codul de Procedură Administrativă, dar nu au condus la accelerarea procedurii în cazul ei.

În concluzie, Curtea se bazează pe jurisprudența sa (a se vedea Wcisło și Cabaj c. Polonia) , nr. 49725/11 și 79950/13, §§ 165-168, 8 noiembrie 2018), consideră că, după epuizarea recourslor disponibile prevăzute de Codul de Procedură Administrativă, reclamantul nu a fost obligat să lanse încă o altă încercare de a obține recurs. Prin urmare, Curtea concluzionează că, în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, reclamantul a epuizat căile de recurs interne. Din acest motiv, obiecția preliminară conform căreia reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne trebuie respinsă. 10. Curtea reiterează, de asemenea, că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în legătură cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

11. În cazul principal al Wcisło și Cabaj, citat mai sus, Curtea a constatat deja o încălcare în temeiul articolului 6 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii administrative. 12. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 13. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție. Wcisło și Cabaj, citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenția privind durata excesivă a procedurii administrative și lipsa oricărei căi de recurs efective în legislația internă în acest sens; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 12 decembrie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Georgios A. Serghides Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice APPENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungime excesivă a procedurilor administrative și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Începutul perioadei relevante în temeiul articolului 6 § Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de competență Decizia internă relevantă Valoarea atribuită pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 47730/20 22/10/2020 Katarzyna KIEŁB 1972 30/11/2001 06/02/2020 (zisiunea finală a servit reclamantului la 14/05/2020) Mai mult de 18 ani și 2 luni 4 niveluri de competență Rzeszów Regional Administrative Court, 10/01/2006; Cazul nr. II SAB/Rz 33/05 11.700 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIRST SECTION

CASE OF KIEŁB v. POLAND (Application no. 47730/20) JUDGMENT STRASBOURG 12 December 2024 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Kiełb v. Poland, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Georgios A. Serghides , President , Erik Wennerström, Alain Chablais , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 21 November 2024, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22 October 2020.

The Polish Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

The applicant complained of the excessive length of administrative proceedings and of the lack of any effective remedy in domestic law. THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

5. The applicant complained that the length of the administrative proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that she had no effective remedy in this connection. She relied on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention.

The Government raised a preliminary objection arguing that the applicant had failed to exhaust the domestic remedies available to her under the Polish law, as required by Article 35 § 1 of the Convention. In particular, they submitted that two decisions of the Rzeszów Regional Administrative Court of 10 January 2006 concerned complaints lodged by the applicant’s parents but not the applicant herself and no appeal against those decisions had been lodged. They also alleged that the applicant had failed to make use of the available remedies provided for complaints about the length of administrative proceedings. The applicant disagreed.

The Court observes that while in the decisions of 10 January 2006 the applicant’s parents were mentioned as complainants, the applicant’s mother (H.K.) only acted as the applicant’s representative. The Court further notes that in the course of more than seventeen years while the administrative proceedings were pending, the applicant several times made use of the remedies provided for in the Code of Administrative Procedure, but they never led to the acceleration of the proceedings in her case.

In conclusion, the Court, relying on its case-law (see Wcisło and Cabaj v. Poland , nos. 49725/11 and 79950/13, §§ 165-168, 8 November 2018), considers that, having exhausted the available remedies provided for by the Code of Administrative Procedure, the applicant was not required to embark on yet another attempt to obtain redress. Accordingly, the Court concludes that, for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention, the applicant has exhausted domestic remedies.

For this reason, the preliminary objection that the applicant failed to exhaust domestic remedies must be dismissed.

10.

The Court further reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

11.

In the leading case of Wcisło and Cabaj, cited above, the Court already found a violation under Article 6 of the Convention in relation to the length of the administrative proceedings.

12.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

13.

The Court further notes that the applicant did not have at her disposal an effective remedy in respect of these complaints.

14.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 and of Article 13 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

15. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Wcisło and Cabaj, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention concerning the excessive length of the administrative proceedings and the lack of any effective remedy in domestic law in that regard; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 12 December 2024, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina Georgios A. Serghides Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention (excessive length of administrative proceedings and lack of any effective remedy in domestic law) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Start of the relevant period under Article 6 § 1 End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Relevant domestic decision Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 47730/20 22/10/2020 Katarzyna KIEŁB 1972 30/11/2001 06/02/2020 (the final judgment served on the applicant on 14/05/2020) More than 18 years and 2 months 4 levels of jurisdiction Rzeszów Regional Administrative Court, 10/01/2006, case no. II SAB/Rz 33/05 11,700 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.