ȘEREFLIOĞULLARı v. TÜRKİYE

Publicat la 6 ianuarie 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 43718/22 Muhammet ȘEREFL İOδULLARI împotriva Türkiye depusă la 8 august 2022 a comunicat la 17 decembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusele maltraturi infligute reclamantului de către ofițeri de poliție și la procedura penală în urma acestei proceduri. După intervenția ofițerilor de poliție cu privire la fiul reclamantului, care vindea apă pe stradă, a avut loc o altercație între ofițerii de poliție și solicitant, din cauza căreia ambele părți au suferit leziuni. Rapoartele medicale emise în ziua evenimentului au observat o fractură în încheietura dreaptă a reclamantului, precum și edem și leziuni pe diferite părți ale corpului său. Prin urmare, Curtea Penală a Jurisdicției Generale a constatat că ofițerii au fost vinovați de a cauza leziuni corporale și le-a condamnat la un an și trei luni de închisoare. Curtea a hotărât să suspende pronunțarea hotărârii cu privire la unul dintre ofițeri în temeiul articolului 231 din Codul de Procedură Penală (Legea nr. 5271) și a amânat executarea hotărârii pentru celălalt. Reclamantul a fost, de asemenea, considerat vinovat de rezistență pentru a împiedica exercitarea datoriei ofițerilor. Curtea Constituțională a considerat inadmisibil cererea individuală a reclamantului ca fiind evident nefondată. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 3, 6 și 13 din Convenție că a fost supus unui tratament inuman și că autoritățile interne nu au efectuat o investigație eficace în această chestiune. Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza tratamentului pe care l-a infligit ofițerii de poliție la 7 iulie 2017 (compară Böber c. Turcia , nr. 62590/09, §§ 28-30, 9 aprilie 2013)? Având în vedere cerințele procedurale prevăzute la art. 3 din Convenție, a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne, care a dus la suspendarea pronunțarii hotărârii și la amânarea sentinței pronunțate în ceea ce privește ofițerii în cauză, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea Okkalı c. Turcia , nr. 52067/99, §§§§ 65-66 și 75-78, CEDO 2006-XII (extracte), și Ateșoğlu c. Turcia , nr. 53645/10 , §§ 23 și 28, 20 ianuarie 2015)?

Published on 6 January 2025

SECOND SECTION

Application no. 43718/22

Muhammet ȘEREFLİOĞULLARI

against Türkiye

lodged on 8 August 2022

communicated on 17 December 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged ill-treatment inflicted on the applicant by police officers and the ensuing criminal proceedings.

Following an intervention by police officers regarding the applicant’s son, who was selling water on the street, an altercation took place between the police officers and the applicant, as a result of which both parties sustained injuries. The medical reports issued on the day of the event noted a fracture in the applicant’s right wrist, as well as oedema and lesions on various parts of his body. Criminal proceedings were initiated against two of the officers and the applicant. As a result, the Criminal Court of General Jurisdiction found the officers guilty of causing bodily injury and sentenced them to one year and three months’ imprisonment. The court decided to suspend the pronouncement of the judgment with regard to one of the officers pursuant to Article 231 of the Code of Criminal Procedure (Law no. 5271) and deferred the execution of the judgment for the other. The applicant was also found guilty of resistance in order to impede the exercise of the officers’ duty.

The Constitutional Court found the applicant’s individual application inadmissible as being manifestly ill-founded.

The applicant complains under Articles 3, 6 and 13 of the Convention that he was subjected to inhuman treatment and that the domestic authorities failed to carry out an effective investigation into the matter.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article

3 of the Convention, on account of the treatment inflicted on him by the police officers on 7 July 2017

(compare

Böber v.

Turkey

, no.

62590/09, §§ 28-30, 9 April 2013)?

2.

Having regard to the procedural requirements of Article 3 of the Convention, was the investigation in the present case by the domestic authorities, which resulted in the suspension of the pronouncement of the judgment and deferral of the sentence delivered with regard to the officers concerned, in breach of Article

3 of the Convention (see

Okkalı v.

Turkey

, no.

52067/99, §§

65-66 and 75-78, ECHR 2006-XII (extracts), and

Ateșoğlu v.

Turkey

, no.

53645/10, §§

23 and 28, 20

January 2015)?