CtEDO 22.11.2016 Auto

TÜRK AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TÜRK AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 44188/04 Ahmet TÜRK și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 22 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Stéphanie Mourou-Vikström, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 noiembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE: Dl Ahmet Türk, dl Mehmet Türk și dna Latife Türk sunt trei resortisanți turci, care au fost născuți în 1964, 1955 și respectiv 1932 și au fost reprezentați în fața Curții de către dl și dna Küçüköner, avocații practicanți în Mersin. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au avut o trama de teren în districtul Tarsus de Mersin, care a fost înregistrată în registrul terestrei ca parcela nr. 281, parcela nr. 11. La 23 octombrie 2001, municipalitatea Tarsus („comunitatea”) a hotărât să expropieze terenurile reclamanților. După aceea, la 31 decembrie 2001, municipalitatea a solicitat Tribunalului Civil Tarsus de Primă Instanță să stabilească suma compensației de expropriare și să înregistreze municipalitatea ca proprietar al terenurilor în registrul de terenuri. La 28 ianuarie 2002, reclamanții au depus o cerere Tribunalului Civil Tarsus și au solicitat ca un interes să fie aplicat la atribuirea compensației. La 27 februarie 2002, Tribunalul Civil Tarsus a ordonat o examinare expertă pentru a determina valoarea pieței terenurilor reclamanților. În urma unei examinări efectuate la 5 martie 2002, experții au prezentat raportul lor care indică faptul că valoarea terenului a fost de 28.964.286.000 lira turcă (TRL). În urma hotărârii Tribunalului Civil Tarsus din 30 aprilie 2002, la 10 mai 2002, municipalitatea a plătit suma impugnată într-un cont bancar deschis în numele reclamanților. La 16 mai 2002, Tribunalul Civil Tarsus a ordonat ca terenurile reclamanților să fie înregistrate în numele municipiului și ca suma compensației expropriate să fie deținută într-un cont de economii pe termen lung până la data plății efective. Pentru că banca nu a fost notificată de hotărârea Tribunalului Civil Tarsus de Primă Instanță din 16 În mai 2002, suma compensației de expropriare nu a fost transferată la un cont de economii pe termen lung. 10. Reclamantul nu a apelat împotriva hotărârii din partea Tribunalului Civil Tarsus de Primă Instanță. 11. La recursul depus de Comunitatea, la 26 noiembrie 2002, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 16 mai 2002 a Tribunalului Civil Tarsus de Primă Instanță. 12. La 5 februarie 2003, reclamanții au prezentat o nouă cerere și au solicitat Tribunalului Civil Tarsus de Primă Instanță să pună în aplicare dobânzile nejustificate la atribuirea compensației. 13. Tribunalul Civil Tarsus de Primă Instanță a reevaluat valoarea terenurilor și, la 30 septembrie 2003, a ordonat ca valoarea TRL 27 107.601.000 sunt plătite reclamanților ca compensație de expropriare. În hotărârea sa, Tribunalul Civil Tarsus nu a răspuns la depunerea reclamanților cu privire la aplicarea dobânzilor la atribuirea compensației. 14. La 12 noiembrie 2003 și 3 decembrie 2003, reclamanții au fost plătiți deplină compensație. 15. La 12 noiembrie 2003, reclamanții au depus un recurs împotriva hotărârii Tribunalului Civil Tarsus din 30 septembrie 2003, susținând că neaplicarea interesului implicit pentru compensarea expropriației a fost contrară legii. 16. La 26 ianuarie 2004, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Solicitarea de rectificare a reclamanților a fost ulterior respinsă de Curtea de Casație și hotărârea a devenit finală la 10 mai 2004. Hotărârea finală a fost preluată la 31 mai 2004 la reprezentantul reclamanților. O descriere a dreptului și practicii interne cu privire la Comisia de compensare menționată mai jos (punctul 23) se poate găsi în Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013; Demiroğlu și alții c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013; și Yıldız și Yanak c. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014. COMPLAINTE 18. Reclamanții se plângeau de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii și a echității procedurilor interne. 19. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de depreciere a compensației expropriate și de neaplicare a interesului implicit în favoarea compensației expropriate. 20. Reclamanții au susținut, în continuare, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că atribuirea compensației nu le-a fost plătită imediat după eliberarea hotărârii Tribunalului Civil Tarsus din 16 mai 2002. HOTĂRÂREA a presupus încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția 21. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. 22. Reclamanții au afirmat în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția care, din cauza lungii procedurilor interne, a întârzierii plății a atribuirii compensației și a ratelor ridicate ale inflației din Turcia, valoarea compensației de expropriare a fost depreciată și că instanțele interne nu au reușit să-și compenseze pierderea prin nu aplicarea dobânzilor. 23. Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384 a fost înființată în Turcia o nouă comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurii, executarea întârziere a hotărârilor și neexecuția hotărârilor. În plus, au remarcat că competența Comisiei de compensare a fost ulterior extinsă printr-un decret adoptat la 16 martie 2014 pentru examinarea plângerilor referitoare, printre altele, la presupusa pierdere a valorii compensației expropriate din cauza efectelor inflației și a lungii procedurii. În consecință, acestea au susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au formulat nici o cerere Comisiei de Compensare. 24. Curtea observă că, după cum a subliniat guvernul, în Turcia a fost instituit un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012). Ulterior, în decizia sa în cazul Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013) și Yıldız și Yanak c. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014), Curtea a declarat cererea inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noul remediu. În acest sens, Curtea a considerat, în special, că acest nou remediu a fost accesibil și capabil de a oferi o perspectiva rezonabilă de remediere a plângerilor privind durata procedurilor și deprecierea atribuițiilor în cazurile de expropriare. 25. Curtea constată că în decizia sa în cazul Ümmühan Kaplan (citat mai sus, § 77), el a subliniat că ar putea, totuși, să examineze, în conformitate cu procedura sa normală, cereri de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 26. Cu toate acestea, ținând cont de obiecția preliminară a Guvernului în ceea ce privește neutilizarea noii căi de recurs interne stabilite prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazurile Turgut și alții și Yıldız și Yanak, citate mai sus. 27. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că plângerile reclamanților cu privire la durata procedurii interne și deprecierea compensației expropriate ar trebui respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a căilor de recurs interne. Alte încălcări presupuse ale convenției 28. Reclamanții se plângeau de alte încălcări ale convenției. art. 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția. În acest sens, s-au plâns că unul dintre experți nu ar putea fi considerat imparțial. De asemenea, s-au plâns că municipalitatea nu a plătit atribuirea compensației imediat după eliberarea hotărârii din 16 mai 2002. 29. Curtea remarcă că reclamanții nu și-au formulat plângerea cu privire la imparțialitatea unuia dintre experți dinaintea instanțelor interne, precum și că reclamanții nu au apelat împotriva hotărârii din 16 mai 2002, care au ordonat ca compensația expropriată să fie ținută într-un cont de economii pe termen lung, în conformitate cu procedura normală de recurs. 30. Prin urmare, Curtea concluzionează că aceste plângeri trebuie respinse în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 decembrie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-12-19
0,95
KIRPIKLAR TARIM ÜRÜNLERİ SAN. VE TİC. LTD. ȘTİ v. TURKEY
SECOND SECTION DECISION Application no. 52126/09 KIRPIKLAR TARIM ÜRÜNLERİ SAN. VE TİC. LTD. ŞTİ against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19 December 2017 as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, Pre
CtEDO 2018-01-23
0,95
İȘLEK AND OTHERS v. TURKEY
SECOND SECTION DECISION Application nos. 52134/09 and 54642/09 Ahmet Aslan İŞLEK against Turkey and Münevver CANBOLAT and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 23 January 2018 as a Committee c
CtEDO 2017-12-19
0,94
BARAN v. TURKEY
SECOND SECTION DECISION Application no. 18947/09 Mehmet Emin BARAN against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19 December 2017 as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, President, Paul Lemmens, Stéphan
CtEDO 2016-10-11
0,94
ÖZTÜRK AND OTHERS v. TURKEY
SECOND SECTION DECISION Application no. 29833/05 Hasan Hüseyin ÖZTÜRK and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11 October 2016 as a Committee composed of: Valeriu Griţco, President, Stéphanie
CtEDO 2017-11-07
0,94
AKSU AND OTHERS v. TURKEY
SECOND SECTION DECISION Application no. 2715/06 Ahmet AKSU against Turkey and 8 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 7 November 2017 as a Committee composed of: Nebojša Vučin
Sursă