- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 noiembrie 2016
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Affaire communiquée
Önal împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 24 noiembrie 2016 a doua secțiune Cerere nr. 5463/06 Șenol ÖNAL împotriva Turciei introdusă la 20 ianuarie 2006 DE LA LIFFAR Cererea se referă la supravegherea reclamantului, procuror al Republicii. Acesta a fost interceptat indirect prin interceptarea convorbirilor prin intermediul unor autorizații judiciare referitoare la o anchetă privind traficul de droguri și alte infracțiuni organizate. Reclamantul a vorbit deschis cu suspecții care au ascultat să le ofere anumite favoruri juridice în schimbul banilor sau al altor profituri.
La 3 februarie 2006, la 5 februarie 2006, Consiliul Înaltului Magistratură a fost confirmat de declarațiile magistraților și administratorilor care funcționează în același oraș printr-o decizie care a devenit definitivă la 4 iulie 2005 și care a fost notificată la 22 octombrie 2005, Înaltul Consiliu al Magistraturii ( Camera Curții de Casație l-a condamnat pe reclamant pentru corupție și abuz de putere la 16 luni de închisoare și o amendă, cu suspendare. La 12 iunie 2007, Adunarea Plenară a Curții de Casație a confirmat această hotărâre. Reclamantul se plânge numai în cadrul procedurii de revocare, de la data la care comunicarea sa a fost adresată.
La art. 6 alineatul (1) din Convenție, se aplica procedura urmată în instanță în fața Înaltului Consiliu al Magistraturii Vilho Eskelinen și a altor c. Finlanda ([GC], n 63235/00, CEDH 2007-II, Apay c. Turcia, (dec.), n 3996/05, 11 decembrie 2007 și mutatis mutandis Kayasu c. Turcia, n 64119/00 și 76292/01, § 77-82 și 111-123, 13 noiembrie 2008)? rapoartele privind interceptările telefonice indirecte cu privire la reclamant și declarațiile administratorilor și ale magistraților care au funcții în același oraș, colectate în cursul procesului de luare a deciziilor de către inspectorul judiciar, au fost comunicate reclamantului Înaltul Consiliu al Magistraturăi, care a cunoscut cauza reclamantului, era independent și imparțial, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, a avut recurentul dreptul la o cale de atac împotriva deciziei de revocare luate în acest sens, în sensul articolului 6, combinat, în esență, cu art. 13 din convenție?
A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În cadrul Convenției, intervenția în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. (2) (Lambert c. Franța, 24 august 1998, § 28 și 38-41, Rec., 1998, Roman Zakharov Rusia [GC], n 47143/06, § 227-235, 4 decembrie 2015)
Communiquée le 24 novembre 2016
DEUXIÈME SECTION
Requête n o 5463/06 Șenol ÖNAL contre la Turquie introduite le 20 janvier 2006
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne la surveillance du requérant, procureur de la République. Celui-ci fut intercepté indirectement lors d’écoutes téléphoniques mis en place par des autorisations judicaires s’agissant d’une enquête sur un trafic de drogues et d’autres crimes organisés. Le requérant parlait ouvertement avec les suspects mis sur écoute de leur fournir certaines faveurs juridiques en contrepartie d’argent ou d’autres bénéfices. D’autres comportements de sa part, non-conformes à l’éthique judiciaire, furent aussi confirmés par les dépositions des magistrats et administrateurs faisant fonction dans la même ville. Par une décision devenue définitive le 4 juillet 2005 et notifiée le 22 octobre 2005, le Haut Conseil de la Magistrature (« HCM ») décida de révoquer le requérant de la profession.
Le 3 février 2006, la 5 e chambre de la Cour de cassation condamna le requérant pour corruption et abus de pouvoir à seize mois d’emprisonnement et une amende, avec sursis. Le 12 juin 2007, l’assemblée plénière de la Cour de cassation confirma ce jugement. Le requérant se plaint dans le cadre de la procédure de révocation uniquement, de l’interception de ses communications.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. L’article 6 § 1 de la Convention, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce devant le Haut Conseil de la magistrature ( Vilho Eskelinen et autres c. Finlande ([GC], n o 63235/00, CEDH 2007-II, Apay c. Turquie , (déc.), n o 3964/05, 11 décembre 2007, et mutatis mutandis Kayasu c. Turquie , n os 64119/00 et 76292/01, §§ 77-82 et 111-123, 13 novembre 2008) ? Dans l’affirmatif ; a) les comptes-rendus des interceptions téléphoniques indirectes à l’égard du requérant, et les dépositions des administrateurs et magistrats ayant des fonctions dans la même ville, recueillis lors de l’investigation par l’inspecteur judiciaire, ont-ils été communiqués au requérant ? b) Le Haut Conseil de la Magistrature qui a connu de la cause du requérant était-il indépendant et impartial, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? c) Le requérant disposait-il d’un recours contre la décision de révocation prise à son égard, au sens de l’article 6, combiné, en substance, avec l’article 13 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ( Lambert c. France , 24 août 1998, §§ 28 et 38-41, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ V, et Roman Zakharov c. Russie [GC],
n o 47143/06, §§ 227-235, 4 décembre 2015) ?