ÇATAL c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

07.03.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable (Art. 35) Conditions de recevabilité;(Art. 35-1) Épuisement des voies de recours internes

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ÇATAL c. TURQUIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2873/17 Kadriye CAMERĂ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 7 martie 2017 într-o cameră compusă din Julia Laffranque, președintă, Iș Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 decembrie 2016, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, domnul Kadriye Catal, este un resortisant turc născut în 1972 și rezident în Ankara. Ea este reprezentată de domnul Güntaç De uier, avocat în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, recurenta era judecător aproape de tribunalul de muncă al maiorului Ankara. În noaptea de 15-16 iulie 2016, un grup de persoane aparținând forțelor armate turce, acuzat de a fi legat de FETÖ/PDY (Fetullahç În timpul nopții, peste 200 de persoane, majoritatea civililor, și-au pierdut viața în secret față de pustnici. În zilele următoare, autoritățile au fost acuzate de numeroase arestări și expulzări în cadrul armatei și justiției. La 16 iulie 2016, cea de-a doua secțiune a Consiliului Suprem al Magistraturii, însărcinată, printre altele, cu chestiuni disciplinare, a suspendat 2 735 de magistrați, inclusiv reclamanta, din funcție. În aceeași zi, reclamanta a fost arestată și reținută în incintele Direcției de Securitate D La 20 iulie 2016, a fost eliberată. După elementele dosarului, Consiliul de Miniștri, reunit sub președinția președintelui Republicii, a adoptat douăzeci și unu de decrete-lege (n 667-687) în conformitate cu art. 121 din Constituție. În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. În iulie 2016, Consiliul Suprem al Magistraturii prevedea, în special, la art. 3 că Consiliul Suprem al Magistraturii avea competența de a revoca judecătorii care erau considerați ca aparținând, afiliate sau legate de organizații teroriste sau de organizații, structuri sau grupuri pentru care Consiliul Național de Securitate a stabilit că sunt implicați în activități care aduc atingere securității naționale a statului. Prin decizia din 24 august 2016, de punere în aplicare a acestei dispoziții, Consiliul Superior al Magistraturii, reunit în plen, a revocat 2 847 de magistrați, dintre care reclamanta, toți fiind considerați ca aparținând, afiliată sau legate de organizațiile, structurile sau grupurile menționate anterior. 10. La 1 septembrie 2016, recurenta a formulat opoziția față de decizia din 24 august 2016. La 18 octombrie 2016, Marele Parlament Național al Turciei a adoptat Legea nr. 6749, publicată în Jurnalul Oficial la 23 octombrie 2016, de aprobare a Decretului-lege nr. 667.12 printr-o decizie din 29 noiembrie 2016, publicată în Jurnalul Oficial la 30 noiembrie 2016, Consiliul Suprem al Magistraturii, reunit în plen, a respins opoziția formulată de recurentă. Dreptul și practica internă relevante 13. Dispozițiile relevante în speță ale Constituției privind starea de urgență sunt prevăzute în Decizia Zihni c. Turcia ((dec.) n 59061/16, § 8-11, 29 noiembrie 2016). Decizia Curții Constituționale din 9 august 2016 14. Printr-o decizie din 9 august 2016, Curtea Constituțională, reunită în plen, a decis să revoce doi dintre membrii săi, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Decretul-lege nr. 667, acestea fiind considerate ca aparținând, afiliate sau legate de organizații teroriste sau de organizații, structuri sau grupuri pentru care Consiliul Național de Securitate a stabilit că sunt implicate în activități care aduc atingere securității naționale a statului. Controlul jurisdicțional al decretelor-lege stabilite în perioade de urgență 15. Controlul jurisdicțional al decretelor-lege stabilite în perioade de urgență și al măsurilor luate în aplicarea acestora a fost întotdeauna controversat în doctrina și în jurisprudența instanțelor turce. În trecut, Curtea Constituțională a decis să controleze constituționalitatea acestor decrete-lege, considerând că, având la bază calificarea juridică a actelor supuse examinării sale, îi revine sarcina de a spune dacă un decret adoptat în conformitate cu procedura introdusă prin art. 121 din Constituție putea fi considerată într-adevăr un decret-lege stabilit în perioade de urgență în sensul dispoziției menționate anterior; în acest sens, ea anulase în special anumite dispoziții ale acestor decrete care permiteau autorităților să ia măsuri privind o regiune care nu face obiectul unei situații de urgență. În plus, Comisia a precizat că astfel de decrete nu pot modifica o lege, având în vedere caracterul provizoriu al actelor adoptate în cursul procesului de urgență (hotărârile nr. E.1990/25, K.1991/1, E.1991/6, K.1991/20, E.1992/30, K.1992/36 și E.2003/28, K.2003/42). 16. 668 și 669) și 2 noiembrie 2016 (privind decretele-lege n 670 și 671) pe lângă introducerea unei căi de atac în neconstituționalitate de către deputații turci, Curtea Constituțională a efectuat o revigorare judecătorească și a decis că aceasta nu este competentă să examineze constituționalitatea decretelor-lege stabilite în perioade de urgență. În hotărârea sa de principiu din 12 octombrie 2016 privind decretul-lege nr. 668, Comisia a considerat în special că din art. 148 din Constituție reiese că decretele-lege adoptate în perioade de urgență nu puteau face obiectul unei acțiuni în neconstituționalitate în fața ei, nici în ceea ce privește forma, nici în ceea ce privește fondul. În plus, aceasta a subliniat că, după art. 121 din Constituție, el nu putea să facă obiectul unei acțiuni legislative de control al decretelor-lege menționate. 17. În urma evenimentelor din 15 iulie 2016, au fost depuse în fața Curții Constituționale peste 45 000 de cereri individuale, iar Curtea Constituțională nu a ajuns încă la o concluzie cu privire la competența acesteia de a examina măsurile luate prin decretele-lege care afectează justițiabilii. 18. La rândul său, printr-o hotărâre din 4 noiembrie 2016, Consiliul de Stat este declarat incompetent pentru a cunoaște fondul unei acțiuni în anulare introduse de un magistrat care fusese revocat printr-o decizie a Consiliului superior al magistraturii adoptată în temeiul Decretului-lege nr. 667. În așteptarea hotărârii sale, Consiliul de Stat a considerat, în special, că actul denunțat, care constituia o Această măsură excepțională și permanentă nu putea fi considerată o sancțiune disciplinară supusă controlului jurisdicțional. Considerând că aceasta incumbă în primul rând instanțelor administrative din statul respectiv, Consiliul de Stat a retrimis cauza în fața instanței de primă instanță. Acțiunea în cauză este în prezent în fața instanțelor naționale. 19. Pe de altă parte, în numeroase hotărâri, tribunalele administrative s-au declarat incompetente pentru a afla de fond acțiunile în anulare introduse de funcționari revocați direct prin decrete-lege stabilite în perioade de urgență. Aceste acțiuni sunt în prezent în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. Decretul-lege nr. 685 privind instituirea comisiei de arbitraj a actelor luate în cadrul statului de urgență ( Acesta a prevăzut astfel crearea unei comisii de examinare a actelor luate în cadrul stării de urgență, însărcinată să se pronunțe, după examinare, cu privire la acțiunile referitoare la măsurile care vizează funcționarii care au fost revocați direct prin decrete-lege emise în perioade de urgență. De asemenea, acesta a pus capăt controversei privind competența instanțelor naționale în ceea ce privește controlul jurisdicțional al măsurilor luate în temeiul Decretului-lege nr. 667. Acesta este formulat astfel în părțile sale relevante în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Persoanele care au fost considerate neadecvate [în cursul exercitării] profesiei lor și care au fost excluse din [acestea] în cadrul aplicării primului alineat din la mai] art. 3 din Decretul-lege nr. 667 și din art. 3 primul paragraf din Legea nr. 3 din Legea nr. 6749 din 18 octombrie 2016 pot sesiza în mod direct Consiliul de Stat în calitate de instanță de primă instanță în termen de 60 de zile de la data la care deciziile [le privind] au devenit definitive. Dispoziții tranzitorii art. 1 (...) Persoanele care au fost considerate neadecvate [în cursul exercitării] profesiei lor și care au fost excluse din [acestea] în cadrul aplicării primului alineat din la mai] art. 3 din Decretul-lege nr. 667 și din art. 3 primul paragraf din Legea nr. 3 din Legea nr. 6749 din 18 octombrie 2016 pot introduce o acțiune în termen de 60 de zile, în temeiul articolului 11 alineatul (2) [din prezentul decret-lege]. Cauzele pendinte în fața instanțelor administrative sunt retrimise Consiliului de Stat. Dispozițiile prezentului paragraf se aplică, de asemenea, acțiunilor introduse și judecate înainte de publicarea prezentului decret-lege. 865/2016 a Comisiei Europene pentru democrație prin lege (precum și Comisia de la Veneția) privind decretele-lege nr. 667 676 adoptate în cadrul statului de urgență după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016 21. În cadrul celei de a 109-a sesiuni plenare (9-10 decembrie 2016), Comisia de la Veneția a adoptat avizul nr. 865/2016 privind decretele-lege nr. 667-676 din 15 iulie 2016 (CDL-AD(2016) 037). În acest document, Comisia a subliniat în special că orice decizie de revocare a unui judecător ar trebui să fie individualizată și motivată pe baza unor dovezi verificabile și că procedurile în fața Consiliului Suprem al Magistraturii ar trebui să respecte cel puțin standardele minime de garanții procedurale. De asemenea, Comisia a subliniat importanța controlului jurisdicțional al măsurilor în cauză (punctele 147-150). GRIEF 22. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, recurenta se plânge că nu are acces la o instanță și că nu beneficiază de o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale pentru a-și exercita drepturile cu privire la măsura de revocare luată împotriva sa. De asemenea, recurenta susține că această măsură de revocare încalcă art. 7 din convenție și își denunță revocarea pentru apartenență sau afiliere la organizațiile, structurile sau grupurile menționate anterior în acest sens ar încălca dreptul la respectarea vieții private protejate prin art. 8 din convenție. Pe de altă parte, pe teren la art. 14 din Convenție, se plânge că a suferit o discriminare din cauza măsurii de revocare în litigiu. În plus, pe baza acelorași fapte, aceasta denunță o încălcare a articolelor 15, 17 și 18 din Convenție. În cele din urmă, pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ea susține că și-a pierdut toate mijloacele de existență prin efectul măsurii de revocare mai sus menționate anterior, pe care aceasta o denotă "arbitraire." În conformitate cu dispozițiile art. 6, 7, 8, 13, 14, 15, 17 și 18 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 24. Curtea arată că reclamanta și-a prezentat cererea în fața acesteia fără să fi sesizat în prealabil instanțele naționale. Pentru a justifica această omisiune, Comisia susține că nu dispune de o cale de atac eficientă care să îi permită să conteste măsura de revocare în litigiu, întrucât măsurile luate prin decret-lege în cadrul statului de urgență nu ar putea face obiectul unei căi de atac. De asemenea, aceasta indică faptul că doi membri ai Curții Constituționale, precum și judecători raportori care lucrează în cadrul acestei instanțe au fost arestați și plasați în detenție provizorie. Prin urmare, recurenta consideră că, într-un astfel de context, Curtea Constituțională nu este în măsură să ia o decizie în mod imparțial și că o acțiune introdusă în fața acestei instanțe nu ar avea nici o șansă de succes. Pe de altă parte, în ceea ce privește calea de soluționare a litigiilor administrative, Tribunalul din 4 noiembrie 2016, care face trimitere la hotărârea Consiliului de Stat din 4 noiembrie 2016, arată că acesta din urmă este declarat incompetent pentru a cunoaște fondul unei acțiuni în anulare introduse de un magistrat care a fost revocat printr-o hotărâre a Consiliului Suprem al Magistraturii adoptată în temeiul Decretului-lege nr. 667 menționat anterior (punctul 18 de mai sus). 25. Curtea reamintește că regula de epuizare a căilor de atac interne are ca scop să ofere statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a corecta presupusele încălcări înainte ca aceste afirmații să fie supuse (a se vedea, printre multe altele, Selmuni c. Franța [GC], n 25803/94, § 74, CEDH 1999 V). Această regulă se bazează pe ipoteza, obiect prevăzut la art. 13 din Convenție și cu care aceasta prezintă afinități strânse, că ordinul intern oferă o cale de atac eficientă în ceea ce privește încălcarea în cauză. Astfel, aceasta constituie un aspect important al principiului conform căruia mecanismul de salvgardare instituit prin convenție are un caracter subsidiar față de sistemele naționale de garantare a drepturilor omului (Vučković și alții c. Serbia (cu excepția preliminară) [GC], nr. 17153/11 și 29 altele, 69-70 martie 2014; a se vedea, de asemenea, Brusco c. Italia (dec.), nr. 69789/01, CEDH 2001 IX; și Demopoulos și altele, precum Turcia (dec.) [GC], nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04 și 21819/04, § 69, CEDO 2010 26. Cu toate acestea, Curtea reamintește că dispozițiile articolului 35 din Convenție nu se referă decât la epuizarea recursurilor atât referitoare la încălcările incriminate, disponibile și adecvate. Aceste acțiuni trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine nu numai în teorie, ci și în practică, altfel le lipsesc eficiența și accesibilitatea dorită (a se vedea în special, În plus, în conformitate cu principiile de drept internațional general recunoscute de Turcia (Selmuni), anumite circumstanțe speciale pot scuti reclamantul de obligația de a epuiza acțiunile interne care îi revin (Selmuni) Cu toate acestea, Curtea dorește să reafirme faptul că simplul fapt de a nutri îndoieli cu privire la perspectivele de succes ale unei acțiuni date care nu este în mod evident condamnată la eșec nu constituie un motiv întemeiat pentru a justifica neutilizarea acestei acțiuni ( Brusco, decizia menționată anterior 27. Curtea reamintește, de asemenea, că epuizarea căilor de atac interne se bucură în mod normal la data la care a fost introdusă cererea în fața ei. Cu toate acestea, după cum a menționat de mai multe ori, această regulă nu merge fără excepții, care pot fi justificate de circumstanțele speciale ale fiecărui caz din speță (Baumann c. Franța, n 33592/96, § 47, CEDH 2001). V (extracturi)). Astfel, Curtea este în special respinsă de principiul general conform căruia condiția de epuizare trebuie să fie apreciată în momentul introducerii cererii în cauze îndreptate împotriva anumitor state membre cu privire la acțiuni care au ca obiect durata excesivă a procedurilor (Fakhretdinov și altele c. Rusia (dec.), 26716/09, 67576/09 și 7698/10, 23 septembrie 2010, Taron c. Germania (dec.), nr. 53126/07, 29 mai 2012 și Müdür Turgut și alții (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). 42936/07, 17 aprilie 2012 și Ar mai târziu, Turcia (dec.), nr 11166/05, 6 noiembrie 2012). 28. Curtea ia notă, în speță, de argumentul recurentei cu privire la eficacitatea acțiunii în litigiu administrativ : În această privință, la Or, Curtea constată că, după introducerea prezentei cereri, Decretul-lege nr. 685, adoptat la 2 ianuarie 2017 și publicat în Jurnalul Oficial la 23 ianuarie 2017, a desemnat Consiliul de Stat ca instanță de primă instanță pentru a cunoaște fondul acțiunilor formulate împotriva măsurilor luate în temeiul 667 (punctul 20 de mai sus). Prin urmare, justițiabilii care au făcut obiectul unor astfel de măsuri au acum posibilitatea de a sesiza direct această înaltă instanță în termen de 60 de zile de la data la care hotărârile care îi privesc au devenit definitive. § 4 din dispozițiile tranzitorii ale Decretului-lege nr. 685, d Legea în cauză (punctul 20 de mai sus). Prin urmare, trebuie să se constate că autoritatea executivă a pus capăt controversei privind competența instanțelor naționale în ceea ce privește controlul jurisdicțional al măsurilor luate în aplicarea decretelor-lege stabilite în perioade de urgență. 29. Reamintind aici rolul său subsidiar față de sistemele naționale de garantare a drepturilor omului (Handyside c. Regatul Unit, 7 decembrie 1976, § 48, seria A n 24), Curtea consideră că recurenta are la dispoziție un nou standard care îi permite să ofere instanțelor interne posibilitatea de a remedia la nivel național presupusa încălcare a dispozițiilor Convenției ( Ovidiu Trailescu c. România (dec.), nr. 5666/04 și nr. 14464/05, § 72, 24 august 2010). În plus, în ceea ce privește o nouă dispoziție adoptată în cadrul obiectivului specific de a crea o cale de atac care ar putea remedia o situație problematică legată de o controversă juridică privind controlul jurisdicțional al măsurilor de revocare care îi afectează pe magistrați, este bine să se sesizeze instanțele naționale pentru a le permite acestora să pună în aplicare această dispoziție (a se vedea mutatis mutandis Sefik Demir (dec.), nr. 51770/07, § 32, 16 octombrie 2012). 30. Curtea arată, de asemenea, că hotărârile pronunțate de Consiliul de Stat pot fi contestate în fața Curții Constituționale prin acțiunea individuală și că, în urma sesizării acestei înalte instanțe și a deciziilor pronunțate de aceasta, orice persoană poate, dacă este necesar, să sesizeze o persoană care a formulat o cerere de înscriere în Convenție. 31. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere natura Decretului-lege nr. 685 și contextul în care acesta a fost adoptat, Curtea consideră că este justificat să se facă o excepție de la principiul general potrivit căruia condiția de epuizare a căilor de atac interne trebuie să fie apreciată în momentul depunerii cererii (Scordino c. Italia 1) [GC], nr. 36813/97, § 144, CEDH 2006-V. Prin urmare, este responsabilitatea persoanei care se consideră victimă a unei încălcări grave a dispozițiilor Convenției de a testa limitele noii căi de atac (a se vedea mutatis mutandis Sefik Demir, citată anterior, § 32, Hasan Uzun c. Turcia (dec), nr. 10755/13, § 69, 30 aprilie 2013). 32. Prin urmare, Curtea concluzionează că calea de atac instituită prin Decretul-lege nr. 685 constituie a priori o acțiune accesibilă; pe de altă parte, ea nu dispune de nici un element care să-i permită să afirme că aceasta din urmă nu ar putea să aducă o redresare adecvată obiecțiilor recurentei întemeiate pe dispozițiile Convenției și că aceasta nu oferea perspective rezonabile de succes. Cu toate acestea, Comisia subliniază că această concluzie nu aduce atingere, dacă este cazul, unei eventuale revizuiri a problemei eficienței acțiunii în cauză, în special capacității instanțelor naționale de a stabili o jurisprudență uniformă și compatibilă cu cerințele Convenției (Corenjak c. Slovenia (dec.), 463/03, § 73, 15 mai 2007). Aceasta reamintește, de asemenea, că aceasta își păstrează competența de control suprem pentru orice motiv prezentat de reclamanți care, după cum dorește principiul subsidiarității, au epuizat căile de atac interne disponibile (Radoljub Marinković c. Serbia (dec.), nr 5353/11, § 49-61, 29 ianuarie 2013 33). Pe scurt, recurenta se plânge de o încălcare, prin măsura de revocare în litigiu, a drepturilor sale convenționale, îi cere, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție, să sesizeze instanțele naționale. În consecință, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 martie 2017. Stanley Naismith Julia Laffranque Modulul Președinte