LATELLA c. ITALIE

Comunicat la 6 decembrie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 2409/08 Maria Consiglia Latella împotriva Italiei introdus la 5 mai 2008 EXPOSAT DE FAPTE Printr-un decret depus la grefa din 24 iulie 1996, camera Tribunalului din Reggio de Calabria specializată în aplicarea măsurilor preventive a ordonat confiscarea anumitor bunuri aparținând L.S., fratele recurentei. Hotărârea a fost confirmată de instanța judecătorească din Calabria și, la 23 ianuarie 2004, de Curtea de Casație. În 2004, recurenta sesizează instanțele interne în vederea obținerii restituirii unora dintre bunurile confiscate fratelui său pe motiv că aceasta era proprietarul real al acesteia. La 10 martie 2006, camera Tribunalului din Reggio de Calabria, specializată în aplicarea măsurilor preventive, a respins cererea recurentei.

În decizia sa, Comisia reamintea că procedura de revocare nu putea fi interpretată ca oferind o a doua oportunitate de a contesta concluziile la care a ajuns instanța în momentul adoptării măsurilor preventive. Aceasta a arătat că această procedură, a cărei exercitare ar fi fost supusă unor condiții stricte, permitea examinarea unor elemente de fapt noi pentru a demonstra caracterul impertinent al confiscării. Comisia a remarcat că recurenta știa că o procedură de prevenire a bunurilor în litigiu era în curs de desfășurare, dar că nu solicitase să intervină în această procedură pentru a-și exercita pretențiile și că, în orice caz, recurenta nu introducea elemente noi în raport cu faptele evaluate în cadrul procedurii principale.

Prin hotărârea depusă la grefa din 8 noiembrie 2007, Curtea de Casație a confirmat decizia Tribunalului și a statuat că, deși recurenta a avut cunoștință de procedura de punere în aplicare a măsurii de prevenire prin intermediul unei comunicări oficiale, aceasta nu a solicitat să intervină în procedura principală. Comisia a considerat că, pentru a demonstra că era proprietarul real al bunurilor, recurenta ar fi trebuit să sesizeze instanțele civile și, în caz de succes, să depună o nouă cerere de revocare. Părțile sunt invitate să precizeze natura procedurii inițiate de recurentă și, în special, să indice dacă această procedură se poate califica drept drept drept drept procedură de executare sau de revizuire în sensul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 1423 din 1956. Având în vedere natura procedurii și a statutului recurentei în cadrul acestei proceduri, se aplică art. 6 din convenție în speță?

În special, procedura în cauză a fost în mod direct având în vedere dreptul civil invocat de reclamantă? În cazul în care se aplică art. 6 din convenție, desfășurarea ședințelor procedurii în litigiu în camera consiliului era compatibilă cu condiția ca cauza să fie audiată public, în sensul acestei dispoziții (a se vedea, în ultimă instanță, Bongiorno c. Italia, nr 4514/07, 5 ianuarie 2010)?

Communiquée le 6 décembre 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 24909/08 Maria Consiglia LATELLA contre l’Italie introduite le 5 mai 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Par un décret déposé au greffe le 24 juillet 1996, la chambre du tribunal de Reggio de Calabre spécialisée dans l’application des mesures de prévention ordonna la confiscation de certains biens appartenant à L.S., frère de la requérante. La décision fut confirmée par la cour d’appel et, le 23 janvier 2004, par la Cour de cassation. En 2004, la requérante saisit les juridictions internes en vue d’obtenir la restitution de certains des biens confisqués à son frère au motif qu’elle en était la propriétaire réelle. Le 10 mars 2006 la chambre du tribunal de Reggio de Calabre spécialisée dans l’application des mesures de prévention rejeta la demande de la requérante. Dans sa décision, elle rappelait que la procédure de révocation ne pouvait être interprétée comme offrant une deuxième opportunité pour contester les conclusions auxquelles était parvenu le tribunal au moment de l’adoption des mesures de prévention.

Elle indiquait que cette procédure, dont l’exercice aurait été soumis à des conditions strictes, permettait de faire examiner des éléments de fait nouveaux afin de démontrer l’illégitimité de la confiscation. Elle notait que la requérante savait qu’une procédure de prévention concernant les biens litigieux était en cours mais qu’elle n’avait pas demandé à intervenir dans cette procédure pour faire valoir ses prétentions. Elle concluait que, en tout état de cause, la requérante n’avait pas introduit d’éléments nouveaux par rapport aux faits évalués lors de la procédure principale. Par un arrêt déposé au greffe le 8 novembre 2007, la Cour de cassation confirma la décision du tribunal. Elle releva que, bien que la requérante eût eu connaissance de la procédure d’application de la mesure de prévention par le biais d’une communication officielle, elle n’avait pas demandé à intervenir dans la procédure principale.

Elle estima que, pour démontrer qu’elle était la propriétaire réelle des biens, la requérante aurait dû saisir les juridictions civiles et, en cas de succès, introduire une nouvelle demande de révocation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les parties sont invités à préciser la nature de la procédure entamée par la requérante et en particulier, à indiquer si cette procédure peut se qualifier en droit interne de procédure d’exécution ou de révision au sens de l’article 7 § 2 de la loi n o 1423 de 1956. 2. Compte tenu de la nature de la procédure et du statut de la requérante dans le cadre de cette procédure, l’article 6 de la Convention est-il applicable en l’espèce ? En particulier, la procédure en cause était-elle « directement déterminante » pour le droit de caractère civil invoqué par la requérante ? 3. Si l’article 6 de la Convention est applicable, la tenue des audiences de la procédure litigieuse en chambre du conseil était-elle compatible avec la condition que la cause soit entendue publiquement, au sens de cette disposition (voir, en dernier lieu, Bongiorno c. Italie, n o 4514/07, 5 janvier 2010) ?