Bolshakova împotriva Rusiei

Decizia nr. 50952/11 Tatyana Dmitriyevna BOLSHAKOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 6 decembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 iulie 2011, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și răspunsul prezentat de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Tatyana Dmitriyevna Bolshakova, este un național rus care s-a născut în 1988 și trăiește în Chita. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna O. Shcherbina, un avocat practicant în Krasnodar.

Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut în 1988 și trăiește în Chita. La 26 aprilie 2007, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de asasinare și incendiere. La 28 aprilie 2007, a fost retrasă în custodie. La 28 decembrie 2007, a fost eliberată cu o întreprindere de a nu părăsi locul de reședință. La 8 decembrie 2008, Curtea de District Ingodinskiy din regiunea Chita a condamnat reclamantul incendiului și i-a dat o condamnare de doi ani suspendată a închisoarei.

În același timp, a fost achitată de omor. La 16 martie 2009, Curtea regională Chita a susținut condamnarea reclamantului pentru incendiu în apel, a anulat achitarea de omor și a ordonat un proces de redresare asupra acestei acuzații. La 31 august 2009, Curtea de District a condamnat reclamantul de asasinat și a condamnat-o la șapte ani de închisoare. La 10 decembrie 2009, Curtea Regională Zabaykalskiy a susținut hotărârea privind recursul. La 17 martie 2011, Presidium al Curții Regionale, în urma unei plângeri de control de către reclamant, a anulat hotărârea de la 31 martie 2011. August 2009 și hotărârea privind recursul din 10 decembrie 2009 și a remis cazul reclamantului pentru o proaspătă examinare.

Reclamantul a fost ordonat să rămână în custodie în așteptarea reexaminării din cauza faptului că a fost acuzată de infracțiuni grave. Referindu-se la gravitatea acuzațiilor, tribunalele și-au prelungit detenția anterioară, menționând că ea ar putea revoca, abscond sau amenința martorii. La 5 mai 2012, Curtea de District a returnat cazul procurorului și a eliberat reclamantul. La 10 august 2012, procedurile penale împotriva ei au fost întrerupte. Reclamantul a fost informat despre dreptul ei la reabilitare, inclusiv dreptul de a primi compensare pentru urmărirea penală împotriva ei.

Prin decizia din 3 decembrie 2012, susținută în apel, Curtea de district Tsentralniy din Chita i-a acordat 500.000 de ruble ruse (RUB) în compensare pentru prejudiciu moral, după cum urmează: „... Curtea constată că [reclamantul] a fost judecat și reținut ilegal ... instanța consideră că o astfel de lungă perioadă de detenție anterioară (aproximativ trei ani și jumătate), ... ancheta penală, interogatoriu, condamnare și închisoare au cauzat suferințe [reclamantului].” Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenția privind detenția pre judecătorească lungă și nejustificată. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că detenția anterioară a fost excesiv de lungă și nu s-a bazat pe motive relevante și suficiente.

art. 5 § 3 prevede următoarele: „Toată persoana arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) litera (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptarea procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea pentru proces.” Guvernul a susținut că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă a unei încălcări a drepturilor sale, deoarece autoritățile interne au recunoscut că detenția sa înainte de proces a fost lungă și că a primit o compensație suficientă. De asemenea, ei au declarat că reclamantul nu a informat Curtea cu privire la evoluția cazului său. Reclamantul a menținut plângerea.

Curtea reiterează că o decizie sau o măsură favorabilă unei reclamante nu este, în principiu, suficientă pentru a-l priva de statutul de „victima”, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi au oferit o soluție pentru o încălcare a Convenției (a se vedea Amuur c. Franța , 25 iunie 1996, § 36, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-III și Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 44, CEDO 1999 VI). În acest caz, procurorul a întrerupt procedura penală împotriva reclamantului și a informat-o despre dreptul ei la reabilitare. Decembrie 2012 instanța internă a acordat compensația reclamantului, declarând că a fost urmărită ilegal și că detenția sa preliminară a fost excesiv de mult timp.

Prin urmare, Curtea constată că instanța internă a recunoscut fără echivoc faptul că detenția anterioară a reclamantului a fost excesivă pe parcursul perioadei sale. Curtea remarcă că reclamantul a fost acordat RUB 500.000 (aproximativ 12.440 euro) pentru suferința ei, suma care depășește suma compensației atribuite de obicei de Curte în cazuri similare. O astfel de atribuire poate fi considerată ca fiind o soluție pentru încălcarea dreptului convenției susținut de ea în prezenta cerere. Rezultă că reclamantul nu mai poate pretinde că este o „victima” a unei încălcări a drepturilor sale în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție și că cererea ei trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 50952/11 Tatyana Dmitriyevna BOLSHAKOVA against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 December 2016 as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 July 2011, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Tatyana Dmitriyevna Bolshakova, is a Russian national who was born in 1988 and lives in Chita. She was represented before the Court by Ms O. Shcherbina, a lawyer practising in Krasnodar.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was born in 1988 and lives in Chita. On 26 April 2007 the applicant was arrested on suspicion of manslaughter and arson. On 28 April 2007 she was remanded in custody. On 28 December 2007 she was released on an undertaking not to leave her place of residence. On 8 December 2008 the Ingodinskiy District Court of the Chita Region convicted the applicant of arson and gave her a two-year suspended prison sentence. At the same time she was acquitted of manslaughter.

On 16 March 2009 the Chita Regional Court upheld the applicant’s conviction for arson on appeal, quashed the manslaughter acquittal and ordered a retrial on that charge. On 31 August 2009 the District Court convicted the applicant of manslaughter and sentenced her to seven years’ imprisonment. On 10 December 2009 the Zabaykalskiy Regional Court upheld the judgment on appeal. On 17 March 2011 the Presidium of the Regional Court, following a supervisory review complaint by the applicant, quashed the judgment of 31 August 2009 and the appeal judgment of 10 December 2009 and remitted the applicant’s case for fresh examination. The applicant was ordered to remain in custody pending the retrial on the grounds that she had been accused of serious crimes.

Referring to the seriousness of the charges, the courts extended her pre-trial detention, noting that she might reoffend, abscond or threaten witnesses. On 5 May 2012 the District Court returned the case to the prosecutor and released the applicant. On 10 August 2012 criminal proceedings against her were discontinued. The applicant was advised of her right to rehabilitation, including a right to receive compensation for the criminal prosecution against her.

By a decision of 3 December 2012, upheld on appeal, the Tsentralniy District Court of Chita awarded her 500,000 Russian roubles (RUB) in compensation for non-pecuniary damage as follows: “... the court finds it established that [the applicant] has been unlawfully prosecuted and detained ... the court considers that such a long period of pre-trial detention (about three and a half years), ... criminal investigation, interrogation, conviction and imprisonment have caused suffering to [the applicant].” COMPLAINT The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention of lengthy and unjustified pre-trial detention. THE LAW The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that her pre-trial detention had been excessively long and had not been based on relevant and sufficient reasons.

Article 5 § 3 provides as follows: “Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.” The Government submitted that the applicant had lost her status as a victim of a violation of her rights as the domestic authorities had acknowledged that her pre-trial detention had been lengthy and she had received sufficient compensation. They also stated that the applicant had failed to inform the Court about developments in her case. The applicant maintained her complaint.

The Court reiterates that a decision or measure favourable to an applicant is not in principle sufficient to deprive him or her of the status of a “victim” unless the national authorities have acknowledged, either expressly or in substance, and then afforded redress for, a breach of the Convention (see Amuur v. France , 25 June 1996, § 36, Reports of Judgments and Decisions 1996-III, and Dalban v. Romania [GC], no. 28114/95, § 44, ECHR 1999 ‑ VI). In the present case, the prosecutor discontinued the criminal proceedings against the applicant and informed her of her right to rehabilitation. On 3 December 2012 the domestic court awarded the applicant compensation, stating that she had been unlawfully prosecuted and that her pre-trial detention had been excessively long.

The Court therefore notes that the domestic courts unequivocally acknowledged that the applicant’s pre-trial detention had been excessive in its duration. The Court notes that the applicant was awarded RUB 500,000 (approximately 12,440 euros) for her suffering. That sum exceeds the amount of compensation usually awarded by the Court in similar cases. Such an award can be considered as constituting redress for the violation of the Convention right alleged by her in the present application. It follows that the applicant can no longer claim to be a “victim” of a violation of her rights under Article 5 § 3 of the Convention and that her application must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 12 January 2017. Fatoș Aracı Branko Lubarda Deputy Registrar President