DOKTOROV v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DOKTOROV v. BULGARIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 7 decembrie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 15074/08 Tsanko Todorov DOKTOROV împotriva Bulgariei depusă la 18 februarie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Tsanko Todorov Doktorov, este un cetățean bulgar care s-a născut în 1973 și locuiește în Varna. El este reprezentat în fața Curții de către dl T. Valchev, avocat practicant în Varna. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și soția sa au divorțat la 21 august 2006 în conformitate cu un acord aprobat de instanță între ei doi. În conformitate cu termenii prezentului acord, reclamantul s-a angajat să plătească sprijinul copilului celor doi copii născuți în timpul căsătoriei și a convenit să își mențină numele de familie al soției sale după divorț. Ulterior, reclamantul a aflat că fosta sa soție a conceput al doilea copil ca urmare a unei relații cu un alt bărbat în timpul căsătoriei cu reclamantul. Reclamantul a suferit un test ADN pentru a determina dacă el a fost tatăl copilului mai mic. Testul ADN - rezultatul căreia reclamantul a primit la 15 ianuarie 2007 - a stabilit că el nu este tatăl biologic al celui de-al doilea copil, care s-a născut în 2003. La scurt timp după aceea, la o dată neespecificată, reclamantul a adus o cerere civilă în instanță, în căutarea de a contesta paternitatea copilului în cauză. Martie 2007 Curtea Regionala Varna si-a respins cererea, constatand ca a fost interzis din cauza expirarii perioadei de limitare a anului de la nastere a copilului. Această constatare a fost confirmată de două instanțe judiciare mai mari, decizia finală a fost pronunțată de Curtea Supremă de Cassare la 19 septembrie 2007. Legea aplicabilă în acel moment a fost Codul Familiar din 1985 („Codul din 1985”). În conformitate cu art. 32 alineatul (1) din Codul din 1985, soțul mamei unui copil a fost considerat tatăl unui copil născut în timpul căsătoriei sau înainte de expirarea a trei sute de zile de la dizolvarea sa. Conform art. 33 alin. (1) din Codul 1985, soțul mamei unui copil ar putea contesta paternitatea copilului prin dovedirea că copilul nu ar fi putut fi păsător de el. O astfel de cerere ar putea fi adusă în termen de un an de la data în care tatăl a învățat de nașterea copilului. Reclamantul se plânge, în special, în temeiul articolului 8 și al articolului 13 din Convenție, că a fost imposibil să conteste presupunerea legală că a fost tatăl unui copil născut în timpul căsătoriei sale cu mama și că nu a avut niciun remediu intern în legătură cu aceasta. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție? A avut reclamantul un remediu intern eficace, conform articolului 13 din Convenție, în legătură cu plângerea sa în temeiul articolului 8?