CtEDO 02.01.2017 Auto

BOCHEV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
02.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOCHEV c. BULGARIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 2 ianuarie 2017 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 34534/08 Konstantin Bochev BOCHEV împotriva Bulgariei introdusă la 2 iunie 2008 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Konstantin Bochev Bochev, este un resortisant bulgar născut în 1964 și rezident în Sofia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 9 mai 1998, în jurul orei 5:00, reclamantul și una dintre cunoștințele sale, B.V., au fost surprinși de poliție, în timp ce ei încercau să intre într-un magazin de echipamente computerizate, printr-o deschidere în peretele subsolului clădirii vecine. El a urmat un schimb de focuri de armă între reclamant, B.V. și poliție. Un polițist a fost ucis. B.V. a fost grav rănit și a murit la scurt timp după aceea. O grenadă de mână a fost lansată în direcția polițiștilor și a explodat fără victime. Reclamantul s-a dus la forțele de ordine în aceeași zi, în jurul orei 8:30. A fost arestat, pus în arest provizoriu și acuzat de intrare prin efracție însoțit de crimă. După arestarea sa, reclamantul a fost bătut și amenințat pentru a-l face să recunoască faptele și să mărturisească. Aceste abuzuri ar fi continuat pe 12 și 14 mai 1998, când a fost interogat de investigator însărcinat cu anchetarea cazului penal. La 15 mai 1998, el a fost din nou scos din celulă și condus la investigator. La scurt timp după aceea, anchetatorul a fost obligat să semneze declarații la 9 și 15 mai 1998, iar în aceste depoziții el a recunoscut că a tras în polițiști și că a lansat o grenadă de mână la 9 mai 1998. La 13 octombrie 1998, tribunalul orașului Sofia a respins recursul formulat de reclamant împotriva menținerii sale în detenție din următoarele motive: În conformitate cu art. 152 din CPP, instanța de judecată Bochev a comis o crimă intenționată, gravă, care se pedepsește cu 15-20 de ani în închisoare, cu închisoare pe viață sau cu pedeapsa cu moartea. În măsura în care reclamantul susține că este bolnav, nu există nici un motiv pentru care acesta să fie tratat în mod corespunzător într-o instituție spitalicească din Ministerul de Interne (...) În etapa de informare preliminară, responsabilii de investigație au efectuat mai multe măsuri : inspectarea locului, percheziția și sechestrarea la domiciliul reclamantului, autopsia corpului victimei, prelevarea de probe materiale, mai multe expertize, interogările reclamantului și mulți martori. Acuzațiile împotriva reclamantului au fost modificate pentru a include deținerea ilegală de arme, muniție și explozibili, uciderea unui ofițer de poliție și tentativa de omor a altor șase polițiști. Reclamantul susține că, pe parcursul întregii activități preliminare, a fost împiedicat să aibă interviuri confidențiale cu avocații săi. În special, toate interviurile cu susținătorii săi ar fi avut loc în prezența anchetatorului; acesta prezintă două certificate eliberate de directorul regional al instituțiilor de detenție provizorie din Sofia, conform cărora interviurile cu avocatul său, M.N.P., au avut loc cu autorizație și în prezența investigatorului. La 29 decembrie 1999, Parchetul orașului Sofia a ridicat acuzația și l-a trimis pe reclamant la judecată. Procesul reclamantului a început în iunie 2000. În anii următori, mai multe audieri au fost amânate din diverse motive. Reclamantul a fost asistat de doi avocați la alegerea sa, care au contestat probele, au solicitat și au obținut strângerea unor probe cu descărcare de gestiune și au pledat pentru cauza clientului lor. La Tribunalul din 13 octombrie 2005, reclamantul și-a retras declarațiile din 9 și 15 mai 1999 explicând că a fost maltratat și amenințat să le semneze. El a sprijinit pe care nu a avut o armă, că nu a tras și că nu a lansat grenade de mână în direcția polițiștilor. Prin hotărârea din 14 octombrie 2005, Tribunalul orașului Sofia l-a recunoscut pe reclamant vinovat de uciderea unui polițist și tentativa de omor a unui al doilea ofițer de poliție, precum și de detenție ilegală de arme, muniție și explozivi, și l-a condamnat la 30 de ani de închisoare. Tribunalul stabilește faptele după cum urmează. Reclamantul și complicele său au decis să fure marfa dintr-un magazin de echipamente electronice de la Sofia. Ei au fost duse de mai multe ori în subsolul clădirii vecine și au distrus parțial peretele metropolitan pentru a intra în magazin. La 9 mai 1998, dis - de - dimineață, cei doi bărbați sai erau trimiși din nou la subsolul clădirii vecine și intraseră la mare distanță în zid. Ei erau înarmați. Un locuitor al clădirii anunțase poliția și o echipă de polițiști fusese trimisă la fața locului. Polițiștii intraseră în subsolul clădirii și anunțaseră prezența lor cu voce tare. Reclamantul și complicele său au fost apoi ascunse în două pivnițe diferite. Reclamantul a deschis focul cu trăgaciul de la mică distanță față de primul polițist care a încercat să pătrundă în pivnița unde se ascundea. Acesta din urmă a fost împușcat de două ori în cap și a fost ucis pe loc. Reclamantul continuase să tragă în direcția celorlalți polițiști care ripostau în timp ce se retrageau, iar reclamantul lansase în direcția lor o grenadă de mână care provocase pierderea parțială a audierii unuia dintre polițiști. După un timp, polițiștii primiseră întăriri și inițiaseră discuții cu reclamantul care se adresase, în prezența unui procuror, la scurt timp după aceea. Polițiștii îl arestaseră și pe complicele său care fusese grav rănit și care murise din cauza rănilor sale. Mai târziu, în locuința reclamantului și a mamei sale, forțele de ordine au descoperit explozibili, arme și muniție, care fuseseră depozitați fără autorizație. Pentru a stabili faptele din speță, tribunalul din orașul Sofia a susținut declarațiile polițiștilor, care erau susținute de alte dovezi fizice, medicale și științifice adunate în cursul anchetei. Instanța reține, de asemenea, declarațiile reclamantului din 9 și 15 Mai 1998, cu privire la motivul pe care le-au reieșit celelalte dovezi colectate și pe care le-au făcut în prezența apărătorilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El a invocat mai multe încălcări ale normelor procedurale, ale încălcării drepturilor sale procedurale și a contestat concluziile faptice și juridice ale Tribunalului de Primă Instanță. În special, el s-a plâns de faptul că nu a avut discuții confidențiale cu apărătorul său în timpul procedurii preliminare și că a fost maltratat și amenințat pentru a-l convinge să mărturisească. La 8 iunie 2006, instanța de apel a Sofiei (în continuare, instanța de apel) a respins parțial cererea de admitere a noilor dovezi pentru absența relevanței, a dispus patru expertize suplimentare solicitate de apărare și a acceptat cererea apărării de a citi documentele conținute în dosar și de a prezenta dovezile materiale colectate la locul crimei. Instanța de apel a examinat cauza între 11 iulie și 8 decembrie 2006. La această ultimă dată, instana de apel a părților și a declarat că aceasta își va pronuna hotărârea în termenele legale, în conformitate cu art. 340 alineatul (2), adică în termen de 30 de zile, fie în ședină publică în prezența părților, fie informându-le în scris. Recurentul susține că hotărârea a fost pronunțată în aceeași zi în absența sa și în lipsa avocatului său. În hotărârea sa din 2 octombrie 2007, instana de apel a respins apelurile celor două părți și a confirmat hotărârea Tribunalului în ansamblul său, ținând cont de constatările sale faptice și juridice. La 22 octombrie 2007, Parchetul s-a ocupat de casare, susținând că pedeapsa aplicată reclamantului era mult prea indulgentă. La rândul său, reclamantul a contestat admisibilitatea recursului la Parchet în temeiul căi de atac a fost întârziat. La rândul său, acesta s-a ocupat de rupere și a ridicat mai multe încălcări ale normelor materiale și procedurale ale dreptului intern și ale drepturilor sale: Curtea de apel ar fi adoptat o hotărâre eronată și discriminatorie, fără suficiente dovezi și fără a clarifica faptele în speță ;formarea de judecată a Tribunalului de Primă Instanță nu ar fi fost imparțială și nu ar fi fost constituită în conformitate cu normele aplicabile ale dreptului intern;încheierea Tribunalului de Primă Instanță nu ar fi fost pronunțată în termenele legale; probe materiale esențiale nu ar fi fost păstrate și nu ar fi fost arătate în apărare ; reclamantul nu ar fi avut întrevederi confidențiale cu avocații săi în cursul procedurii de judecată preliminare; instanța inferioară ar fi luat în considerare declarațiile făcute de reclamant în cursul procedurii de judecată preliminare care i-ar fi fost șantajate; instanța de apel ar fi pronunțat hotărârea în absența reclamantului și a avocatului său. Prin hotărârea din 5 martie 2008, Curtea Supremă de Casație a examinat temeinicia recursurilor ambelor părți și le-a respins. Curtea Supremă a considerat că faptele din speță au fost stabilite în mod corect, că instanțele inferioare au aplicat în mod corect legislația internă care nu era discriminatorie, că normele materiale și procedurale ale dreptului intern au fost respectate și că drepturile reclamantului nu au fost încălcate. Partea relevantă a articolului 30 alineatul (5) din Constituție este formulată după cum urmează: Fiecare are dreptul de a și-o exprima în privat cu apărătorul său. Secretul interviurilor lor este inviolabil. La art. 19 din vechea lege privind exercitarea ocupației de avocat ( Avocatul are dreptul de a vorbi cu persoanele aflate în detenție provizorie și cu condamnații fără prezența unui agent administrativ (...) și fără ca conversațiile lor să fie ascultate (...) În perioada relevantă, statutul persoanelor aflate în detenție provizorie era reglementat de două ordonanțe succesive ale ministrului justiției: Ordonanța nr. 12 din 1993 ( Наредба No 12 отъдимите в местата за та таване от свобода) și Ordonanța nr. 2 din 1999 (таредба No 2 от 19.04.1999 г. за полонието на обвиемите и подсъдимита с мита затклоие задърние под страаате под страните ита поделита подърнее под страаа итое под театое тода те тода теа минитела ва а а тододе и а вододводвое е е е е е е е е е е е е е е е е ододе е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е е д д о о д д д д д д д д д д д с с д д с с с с с с с с au dreptul de a se asigura (...) cu apărătorul lor în orice moment al zilei. (2) În timpul discuțiilor cu apărătorul lor, persoanele acuzate sau acuzate pot primi sau transmite instrucțiuni scrise legate de cazul lor care nu pot fi controlate de administrație. (3) Prezența agenților administrației este autorizată în timpul întreținerii numai în cazul în care susținătorul la . Conversațiile în timpul întreținerii nu pot fi controlate sau ascultate. L . Ordonanța nr. 12 din 1993 a fost abrogată și înlocuită cu Ordonanța 2 în aprilie 1999. (1) Persoanele acuzate sau acuzate au dreptul de a comunica cu avocatul lor imediat după arestare (...) (2) În timpul discuțiilor cu avocatul lor, persoanele acuzate sau acuzate pot primi sau transmite în scris documente sau instrucțiuni legate de cazul lor, al căror conținut nu este susceptibil de control. (3) Conversațiile cu apărătorul nu pot fi ascultate sau înregistrate. Prezența unui agent administrativ este permisă numai la cererea apărătorului. GRIEF Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) din Convenție, reclamantul se plânge că, pe parcursul întregii activități preliminare a cazului său, interviurile cu avocatul său au avut loc în prezența investigatorului. A avut reclamantul posibilitatea de a se informa în mod confidențial cu avocații săi în etapa de judecată preliminară a cauzei sale penale, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (c) din Convenție? Dacă este cazul, absența unor astfel de interviuri în această etapă a adus o atingere iremediabilă dreptului la apărare al reclamantului și la echitatea procedurii penale

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă