YILMAZ c. TURQUIE

Comunicat la 3 ianuarie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 62354/12 Rüstem YILMAZ și alții împotriva Turciei introdusă la 1 august 2012 ÎN LIMITĂ DE LA Într-o misiune de pază, prezenta cerere se referă la sinuciderea unui om numit Cahit Ylmaz. În ceea ce privește elementele dosarului, autoritățile militare par să fi fost conștiente că există riscul ca acesta din urmă să-și dea moartea, din moment ce mărturiile permit înțelegerea faptului că a afirmat că cu câteva zile înainte de actul său fatal pe care intenționa să-l pună capăt zilelor sale din cauza unei dispute violente cu familia sa, care impunea neapărat ruperea logodnei cu logodnica sa. Se propune să se comunice guvernului pârât cererea, prin procedura imediată și simplificată, pe baza întrebărilor de mai jos [art. 2 din Convenție - componentă materială / componentă procedurală].

octombrie 2011 și cauzele menționate), având în vedere mărturiile care sugerează că Fin M. Cahit Yalmaz a afirmat cu câteva zile înainte de actul său fatal pe care intenționa să-l pună capăt zilelor sale, autoritățile militare ar putea să treacă pentru că au făcut tot ceea ce putea aștepta în mod rezonabil de la ele pentru a proteja viața celui apropiat de reclamanți împotriva sa, pentru a împiedica materializarea unui risc de sinucidere reală și profundă pe care nu l-ar fi putut ignora, în temeiul articolului 2 din Convenție, sub aspectul său material Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în domeniul serviciului militar obligatoriu ( Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr 24014/05, § 169-182, 14 aprilie 2015), investigațiile efectuate de autoritățile naționale în speță cu privire la decesul persoanei dragi a reclamanților au îndeplinit cerințele prevăzute la art. 2 din convenție în acest sens?

Communiquée le 3 janvier 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête no 62354/12 Rüstem YILMAZ et autres contre la Turquie introduite le 1er août 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente requête porte sur le suicide d’un appelé, M. Cahit Yılmaz, par son arme de service, lors d’une mission de garde. Au regard des éléments du dossier, les autorités militaires semblent avoir été au courant qu’il y avait un risque que ce dernier se donnât la mort, dès lors que des témoignages permettent de comprendre qu’il avait affirmé quelques jours avant son acte fatal qu’il comptait mettre fin à ses jours en raison d’une violente dispute avec sa famille qui exigeait impérativement la rupture des fiançailles avec sa fiancée. Il est proposé de communiquer au gouvernement défendeur la requête, par la procédure immédiate et simplifiée, sur la base des questions ci-dessous (article 2 de la Convention - volet matériel / volet procédural).

QUESTIONS AUX PARTIES

1. En l’espèce, eu égard à la jurisprudence de la Cour en matière de suicide d’appelés ( Acet et autres c. Turquie , no 22427/06, § 59, 18 octobre 2011, et les affaires qui y sont citées), compte tenu des témoignages qui laissent à penser que feu M. Cahit Yılmaz avait affirmé quelques jours avant son acte fatal qu’il comptait mettre fin à ses jours, les autorités militaires puissent-elles passer pour avoir fait tout ce que l’on pouvait raisonnablement attendre d’elles pour protéger la vie du proche des requérants contre lui-même, afin d’empêcher la matérialisation d’un risque de suicide réel et imminent qu’elles ne pouvaient ignorer, au regard de l’article 2 de la Convention, sous son volet matériel ? 2. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie dans le domaine de service militaire obligatoire ( Mustafa Tunç et Fecire Tunç c. Turquie [GC], n o 24014/05, §§ 169-182, 14 avril 2015), les investigations effectuées par les autorités nationales en l’espèce au sujet du décès du proche des requérants ont-elles satisfait aux exigences dégagées à ce titre de l’article 2 de la Convention ?