CASE OF IONIȚĂ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect)
CASE OF IONIȚĂ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)
Tradu
s și revizuit de IER (
http://ier.gov.ro/)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A PATRA
CAUZA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 81270/12)
HOTĂRÂRE
Prezenta
versiune a fost rectificată la 28 aprilie 2017
în temeiul art.
81 din Regulamentul Curții
STRASBOURG
10 ianuarie 2017
DEFINIT
IVĂ
10.04.
2017
Hotărârea a devenit definitivă în condițiile prevăzute la a
rt. 44 §
2 din Convenție.
Poate suferi modificări de formă.
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
1
În cauza Ioniță împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într
-o
cameră compusă din:
András Sajó,
președinte,
Vincent A. De Gaetano,
Nona Tsotsoria,
Egidijus Kūris,
Iulia Motoc,
Gabriele Kucsko-Stadlmayer
,
Marko Bošnjak,
judecători
,
ș
i Marialena Tsirli,
grefier de secție
,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 29 noiembrie 2016,
pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDUR
A
La originea cauzei se află cererea
nr.
81270/12 îndreptată împotriva
României, prin care doi resortisanți ai acestui stat, doamna Dorina Ioniță și
domnul Viorel-Aurel
1
Ioniță („reclamanții”) au sesizat Curtea la 13
decembrie 2012, în temeiul art. 34 din
Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). Reclamanții sunt
părinții unui copil care a murit în urma unei intervenții chirurgicale.
Guvernul României („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul
guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe.
Reclamanții s
-
au plâns că nu a existat o anchetă efectivă cu privire la
decesul fiului lor.
La 20 martie 2014, cererea a fost comunicată Guvernului.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANȚELE CAUZE
I
5.
Reclamanții, Dorina și Viorel
-Aurel
2
Ioniță, s
-
au născut în 1976 și,
respectiv, 1972, și locuiesc în Brăila.
1
Rectificată la 28 aprilie 2017: textul a fost: „Vior
el”.
2
Rectificată la 28 aprilie 2017: textul a fost: „Vior
el”.
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
2
A. Decesul fiului reclamanților
La 7 noiembrie 2005, fiul reclamanților, în vârstă de 4 ani și 9
luni la
acea dată, a fost supus unei intervenții chirurgicale de extirpare a polipilor,
care a fost efectuată de dr. C.B. în Spitalul Județean de Urgență Brăila.
Dr. C.B. a decis să efectueze operația sub anestezie generală cu
intubație orotraheală. Anestezia generală a fost efectuată de d
r. P.A., asistat
de P.V.I., asistentă medicală.
Imediat după operație copilul a fost transferat la secția de terapie
intensivă. La 10 minute după transfer, P.V.I. l
-
a informat pe dr. P.A că
pacientul era cianotic și nu avea puls.
Copilul a suferit o
hemoragie, sângele provenit din zona operată fiind
aspirat în plămâni. O echipă de medici a încercat să îl resusciteze și să îi
dezobtureze căile respiratorii, dar fără succes. Copilul a fost declarat mort la
2
ore după operație.
În aceeași zi, Inspectoratul Județean de Poliție Brăila a început
cercetarea penală privind cauza decesului.
Dr. C.B. și dr. P.A. au fost audiați și au dat declarații scrise.
În raportul de constatare medico-
legală emis de Serviciul Județean de
Medicină Legală Brăila la
8 noiembrie 2005 s-
a precizat că decesul
copilului s-
a datorat insuficienței cardio
-
respiratorii acute, consecința
aspirării în plămâni a sângelui provenit din zona operată sub anestezie
generală cu intubație orotraheală. De asemenea, s
-
a precizat că copi
lul
suferea de tare organice preexistente care, probabil, au jucat un rol în
complicațiile postoperatorii: distrofie miocardică, distrofie hepatică, pre
cum
și cord cu mic defect septalatrial.
Raportul a fost trimis spre aprobare la Comisia de avizare ș
i control
din cadrul Institutului de Medicină Legală („IML”) Iași. La 5 mai 2006,
comisia a confirmat că decesul copilului a survenit în urma intervenției
chirurgicale și a fost cauzată de sângele aspirat, care i
-
a blocat căile
respiratorii și plămânii. Comisia a susținut că a existat o legătură de
cauzalitate între tratamentul postoperator și moartea copilului. S
-a constatat
dezumflarea balonașului sondei de intubație, aplicate postoperator pentru a
împiedica pătrunderea sângelui în plămâni, ca o posibilă cauză a prezenței
sângelui în acel loc și în căile respiratorii.
La 12 octombrie 2006, Comisia superioară medico
-
legală din cadrul
Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” a examinat toate
documentele și a confirmat concluziile Comisiei de avizare și control din
cadrul IML Iași.
B. Procedura disciplinar
ă
La 8 noiembrie 2005, tatăl copilului a depus o plângere disciplinară
împotriva dr. C.B. și a dr. P.A.
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
3
Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Brăila a început o
anchetă asupra morții
pacientului, adunând documente din dosarul medical
al pacientului și luând declarații de la dr. C.B. și dr. P.A., precum și de la
medicii implicați în manevrele de resuscitare postoperatorie. În decizia din 9
iulie 2007, a concluzionat că decesul copilulu
i ar putea fi inclus în rândul
cazurilor de moarte subită (cu o frecvență de 2
-
4% din cauza afecțiunilor
medicale preexistente ale copilului: distrofie miocardică, distrofie hepatică,
precum și cord cu mic defect septalatrial). Comisia, deși a concluzionat că
nu a existat o legătură directă între moartea copilului și actul medical, i
-a
sancționat cu mustrare pe ambii medici pentru că investigarea preoperatorie
a copilului a fost insuficientă și pentru că nu au obținut consimțământul
informat al reclamanților înainte de intervenția chirurgicală.
Reclamanții au contestat concluziile comisiei, iar recursul lor a fost
examinat de Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din
România.
O opinie expertală a fost prezentată comisiei și a fost folosită de
aceasta pentru a ajunge la concluziile finale. Expertul a constatat, printre
altele, că pregătirea copilului pentru operație nu a fost corespunzătoare,
examinarea sa înainte de anestezie fiind „foarte superficială”; în acest sens,
comisia a rema
rcat lipsa unei radioscopii a plămânilor, a unui EKG și a unei
explorări a timpului necesar pentru coagularea sângelui. În opinia
expertului, medicii au ignorat tarele organice preexistente ale copilului,
considerând că intervenția chirurgicală de extirpar
e a polipilor era o
„intervenție minoră” și, prin urmare, nu erau necesare precauții speciale.
Prin decizia din 6 iunie 2008, Comisia Superioară de Disciplină a
Colegiului Medicilor din România a anulat decizia din 9 iulie 2007 și a
aplicat fiecărui medic o amendă administrativă de 1
000
lei românești
[aproximativ 220 euro (EUR)]. A constatat că investigarea preoperatorie a
copilului a fost insuficientă pentru a se evita posibilele complicații
postoperatorii. Prin urmare, aceasta a decis că dr. C.B. și dr. P.A. au încălcat
art.
53 din Codul de deontologie medicală, conform căruia medicul trebuie
să dea dovadă de diligență maximă în stabilirea diagnosticului,
tratamentului adecvat și în evitarea complicațiilor previzibile la pacientul
aflat în îngrijirea sa.
De asemenea, comisia a afirmat că pătrunderea sângelui în arborele
respirator al copilului nu poate fi elucidată pe baza documentelor și
declarațiilor aflate la dosar. Aceasta a remarcat că toate cadrele medicale
care au dat declarații au precizat că balonașul sondei de intubație era etanș;
cu toate acestea, cauza decesului fiind pătrunderea sângelui în arborele
respirator al copilului, singura concluzie posibilă este că aceste afirmații au
fost inexacte.
În baza art.
58 și
a
rt. 60 din Codul de
deontologie și a a
rt. 6 din Legea
nr.
46/2003, comisia a constatat, de asemenea, omisiunea luării
consimțământului informat al părinților.
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
4
C. Acțiunea penală împotriva medicilor
Cercetarea și urmărirea penală
La 7 noiembrie 2005, reclamanții au depus plângere penală, susținând
că tratamentul chirurgical și postoperatoriu defectuos primit de fiul lor a dus
la decesul acestuia. Au solicitat ca persoanele vinovate să fie identificate și
trase la răspundere penală pentru moartea fiului lor. S
-au constitu
it părți
civile la procesul penal.
La solicitarea Inspectoratului Județean de Poliție Brăila, la 19 iulie
2006, Spitalul Județean de Urgență Brăila a declarat că membrii
personalului medical însărcinat cu supravegherea copilului au fost dr. P.A.
în tim
pul intervenției și al transferului copilului la secția de terapie intensivă
și P.V.I. în timpul petrecut în secția de terapie intensivă.
La 5 ianuarie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus
începerea urmăririi penale față de dr. P.A.
P.V.I. a fost audiată în calitate de martor imediat după moartea
copilului, în cursul cercetării penale preliminare. În cursul urmăririi penale
față de dr. P.A., deși a fost citată în mod repetat, organele de cercetare
penală nu au putut să o audieze deoarece nu a fost găsită. A renunțat la locul
de muncă la Spitalul Județean de Urgență din Brăila în ianuarie 2006.
Organele de urmărire penală au audiat mai multe cadre medicale din
spital care au participat la tratamentul postoperator al fiului recla
manților
.
Dr. P.A. a depus la organele de cercetare o cerere pentru un nou
raport de expertiză medico
-
legală. A subliniat că există contradicții majore
între raportul de autopsie și avizul emis de Comisia de avizare și control din
cadrul Institutului d
e Medicină Legală Iași.
La 4 aprilie 2007, Inspectoratul Județean de Poliție Brăila a solicitat
Institutului de Medicină Legală Iași efectuarea unei expertize medico
-legal
e
pentru identificarea cauzei și circumstanțelor decesului copilului. Institu
tul
de Medicină Legală Iași a răspuns că nu poate întocmi un nou raport de
expertiză medico
-
legală deoarece probele examinate au fost trimise de
Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila la Institutul Național de
Medicină Legală „Mina Minovici”.
La 20 f
ebruarie 2008, dr. P.A. a prezentat un raport de expertiză
extrajudiciară. Potrivit declarațiilor acestuia, cauza decesului nu a fost
prezența sângelui în plămânii copilului din cauza lipsei supravegherii
postoperatorii corespunzătoare, ci reacția postoper
atorie a unui copil cu
afecțiuni medicale preexistente (malformație cardiacă, distrofie hepatică
,
stază renală, adenopatie mezenterică și enterocolită hemoragică), menționate
în fișele medicale păstrate de medicul pediatru al copilului. În raport s
-a
menționat o reacție inflamatorie generalizată asociată cu hemoragii difuze în
tubul digestiv, plămâni, cord și splină.
Reclamanții au dat declarații în fața organelor de cercetare penală la
23 ianuarie 2008. Aceștia au susținut că nu au fost informați în mo
d
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
5
corespunzător cu privire la riscurile intervenției chirurgicale și ale anesteziei
generale și, prin urmare, nu și
-
au dat consimțământul pentru această
intervenție.
La 30 iunie 2008, Inspectoratul Județean de Poliție Brăila a dispus
efectuarea unei noi expertize medico-
legale de către Institutul Național de
Medicină Legală „Mina Minovici”. Reclamanții, dr. P.A. și organele de
cercetare penală au adresat mai multe întrebări experților medico
-legali.
Printre altele, au întrebat dacă afecțiunea medicală preexistentă a copilului a
influențat evoluția postchirurgicală nefavorabilă a acestuia și dacă
administrarea unui anestezic general a fost opțiunea corectă, având în vedere
vârsta și diagnosticul copilului. Tatăl copilului a mai întrebat Institutul de
Me
dicină Legală dacă supravegherea postoperatorie a copilului a fost
corespunzătoare.
Cu toate acestea, la 28 iulie 2008, Institutul de Medicină Legală a
răspuns că nu poate prezenta un raport deoarece, în conformitate cu
legislația internă relevantă, nu se poate dispune un nou raport de expertiză
medico-
legală decât dacă există elemente medicale și faptice noi. În
consecință, Institutul de Medicină Legală a afirmat că își menține avizul
anterior.
Copii după documentele din dosarul disciplinar au fost adăugate la
dosarul penal
.
Prin ordonanța din 30 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Brăila a decis scoaterea de sub urmărire penală a dr. P.A.,
constatând, în lumina probelor administrate în cauză, că nu a existat niciun
element de negl
ijență penală în comportamentul său. Ordonanța a fost
confirmată la 10 noiembrie 2008 de pri
m
-
procurorul de la același parchet.
Procesul în instanță
Prin încheierea din 25 februarie 2009, Judecătoria Brăila a admis
plângerea reclamanților împotriva ordonanțelor procurorilor. Ordonanțel
e
procurorilor au fost infirmate, iar judecătoria a reținut cauza spre judecare.
Instanța a reținut că, deși nu s
-
a întocmit un nou raport de expertiză medico
-
legală, decizia Comisiei Superioare a Colegiului Medicilor d
in România a
oferit suficiente informații privind cauza decesului, respectiv pătrundere
a
sângelui în arborele respirator al copilului ca urmare a neetanșeității
balonașului sondei de intubație. S
-
a considerat că ar trebui să se stabilească
dacă tratamentul
postoperatoriu al copilului asigurat de dr. P.A. a fost
corespunzător, mai precis dacă dr. P.A. ar fi trebuit să observe sonda
nefuncțională
.
Dr. C.B. și dr. P.A. au dat declarații în fața judecătoriei la 18 ianuarie
În plus, au dat declarații cadrele medicale care au făcut încercările de
resuscitare (la 1 martie, 20 aprilie și 8 iunie 2008). Unele dintre acestea au
susținut că sângele din plămâni s
-
ar putea explica prin încercările de
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
6
resuscitare și că balonașul sondei a fost menținut etanș tot timpul după
operație
.
P.V.I. nu a dat declarație în fața instanței deoarece, deși a fost citată,
nu a participat la ședințele de judecată. Potrivit mai multor procese
-verbale
întocmite de executorii judecătorești care aveau mandat de aducere în fața
in
stanței, aceasta plecase în Italia. Din actele aflate la dosarul cauzei, nu
reiese că instanța ar fi luat măsuri speciale pentru a afla adresa acesteia de
acolo.
Tatăl copilului a depus mărturie în fața Judecătoriei Brăila la 18
ianuarie 2010. Și
-a men
ținut pretențiile pentru despăgubiri materiale și
morale. A reiterat faptul că medicii nu au informat familia sa cu privire la
riscurile intervenției chirurgicale și, în special, ale anesteziei generale și,
prin urmare, nu și
-
au dat consimțământul informat
.
La 1 octombrie 2010, după mai multe audieri, Judecătoria Brăila l
-a
achitat pe dr. P.A. și a respins pretențiile civile ale reclamanților ca
nefondate
.
Judecătoria a avut în vedere raportul de expertiză medico
-
legal
ă
extrajudiciară prezentat de dr. P.A. Instanța a reținut că concluziile
raportului de expertiză medico
-
legală extrajudiciară sunt în totală
contradicție cu concluziile raportului de constatare medico
-
legală din 8
noiembrie 2005 și cu concluziile Comisiei de avizare și control din cadru
l
Institutului de Medicină Legală Iași.
Sentința penală a fost confirmată prin decizia penală a Tribunalului
Brăila din 21 decembrie 2010.
Tribunalul nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză
medico-
legală extrajudiciară, considerând că acesta reprezenta doar probe
extrajudiciare care nu puteau infirma concluziile institutelor medico-legale
competente.
Tribunalul a concluzionat că decesul copilului a fost cauzat de
pătrunderea sângelui în căile respiratorii și în plămâni. Cu t
oate acestea, pe
baza probelor depuse la dosar, nu era posibil să se explice când a pătruns
sângele în arborele respirator al copilului din cauza dezumflării balonașului
sondei de intubație. Mai mult, complicațiile postoperatorii au apărut la 10
minute dup
ă ce copilul a fost transferat în salonul de terapie intensivă, sub
supravegherea asistentei medicale P.V.I. Prin urmare, tribunalul a constatat
că nu se poate stabili existența culpei dr. P.A., constând în nesupravegherea
menținerii umflate a balonașului sondei după operație.
Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei decizii. Au cerut
instanței să se extindă cercetarea penală și față de asistenta P.V.I., care a
avut copilul sub supravegherea sa în secția de terapie intensivă.
Prin decizia di
n 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați a admis
recursul reclamanților și a casat hotărârile instanțelor de grad inferior.
Constatând că instanțele de grad inferior nu s
-
au pronunțat asupra afirmației
făcute de părinții copilului în sensul că nu și
-au dat
consimțământul pentru
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
7
operație și anestezie generală, instanța de recurs a retrimis dosarul cauzei la
Judecătoria Brăila.
La 22 decembrie 2011, Judecătoria Brăila l
-a achitat pe dr. P.A.
Instanța a reținut că nu există nicio legătură de cauzalitate în
tre decesul
copilului și pretinsa omisiune a autorităților medicale de a lua
consimțământul informat al reclamanților pentru administrarea unui
anestezic general
.
De asemenea, a constatat că nu se poate stabili mai presus de orice
îndoială existența culpei dr. P.A., constând în nesupravegherea menținerii
umflate a balonașului sondei după operație. În consecință, instanța a respins
pretențiile civile ale reclamanților ca nefondate.
De asemenea, instanța a respins cererea reclamanților pentru
extinder
ea urmăririi penale față de asistenta P.V.I. cu motivarea că, în
conformitate cu art. 337 alin. (1) C. proc. pen., numai procurorul putea cere
extinderea procesului penal cu privire la alte persoane în cursul judecății.
Această sentință a fost confirmată prin decizia penală definitivă
pronunțată de Curtea de Apel Galați la 22 mai 2012
.
D. Acțiunea civilă separată
La 28 octombrie 2008, reclamanții au inițiat în fața Judecătoriei
Brăila o acțiune civilă separată împotriva Spitalului Județean de Urgență
Brăila și a dr. C.B. și dr. P.A. solicitând despăgubiri pentru prejudiciul
material și moral pe care l
-au suferit ca urmare a decesului fiului lor.
La 23 aprilie 2009, făcându
-se trimitere la art. 19 C. proc. pen. (infra,
pct. 57), judecata în
fața instanței civile a fost suspendată până la
soluționarea definitivă a procedurii penale. Instanța a reținut că soluționarea
cauzei civile depinde în mare măsură de soluția pronunțată în cauza penal
ă.
La 29 ianuarie 2013, Judecătoria Brăila a dispus reluarea judecății în
fața instanței civile. Cu toate acestea, reclamanții au renunțat la pretențiile
civile separate la 6 martie 2013.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
Dispozițiile legale relevante, jurisprudența internă și practica internă
privind prezentarea rapoartelor medico-
legale, precum și răspunderea
personalului medical sunt descrise în
Eugenia Lazăr împotriva României
(nr. 32146/05, pct. 41-54, 16 februarie 2010).
Legea nr.
95/2006 a introdus noțiunea de malpraxis medical ca bază
pentru stabi
lirea răspunderii personalului medical și a instituit pentru aceștia
obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă pentru greșeli în
activitatea profesională (
Eugenia Lazăr
, citată anterior, pct. 54).
Răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat este personală și
proporțională cu gradul de vinovăție (a
rt. 643).
Normele metodologice de
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
8
aplicare a titlului XV din Legea nr.
95/2006 aprobate prin Ordinul
ministrului sănătății
nr.
482/2007 prevedeau că stabi
lirea gradului de
vinovăție se face de către instanța judecătorească competentă [a
rt. 3
alin. (2)].
Medicii au obligația legală de a se încheia o asigurare de malpraxis
pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate
prin actul medical (art. 656). În temeiul art.
662, despăgubirile se pot stabili
pe cale amiabilă în cazul în care părțile cad de acord; în lipsa unui acord,
dacă este certă culpa asiguratului, despăgubirile se vor plăti numai în baza
hotărârii definitive a instanței judecătorești competente.
O serie de legi privind domeniul public de sănătate și drepturile
pacienților prevăd obligația de a informa un pacient cu privire la orice
procedură chirurgicală propusă, riscurile implicate în procedură, tratament
ul
alternat
iv, precum și diagnosticul și prognosticul: Legea
nr. 3/1978 privind
asigurarea sănătății populației și Legea
nr. 306/200
4
privind exercitarea
profesiei de medic, precum și organizarea și funcționarea Colegiului
Medicilor din România; Legea nr.
74/1995 privind exercitarea profesiunii
de medic, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din
România; Legea nr.
46/2003 a drepturilor pacientului; precum și Legea
nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Potrivit art.
37 din Legea nr.
46/2003, nerespectarea dreptului
pacientului de a fi informat și consultat atrage, după caz, răspunderea
disciplinară sau penală a medicului, conform prevederilor legale. Legea
reglementează, de asemenea, dreptul pacientului de a cere o altă opinie
me
dicală (a
rt. 11).
Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală, în versiunea în
vigoare la momentul faptelor, prevedeau următoarele:
Art. 15
„Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau
inculpatului și a persoan
ei responsabile civilmente.
Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața
instanței de judecată până la citirea actului de sesiza
re.”
Art. 19
„(1) Persoana vătămată care nu s
-
a constituit parte civilă în procesul
penal poate
introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infr
acțiune.
(2) Judecata în fața instanței civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei
penale.
(3) De asemenea, poate să pornească acțiune în fața instanței civile persoana
vătămată care s
-
a constituit parte civilă sau pentru care s
-
a pornit din oficiu acțiunea
civilă în procesul penal dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului
penal, acțiunea introdusă la instanța civilă se suspendă
.
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
9
(4
) Persoana vătămată care a pornit acțiunea în fața instanței civile poate să
părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală sau instanței
de judecată, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul
pe
nal a fost reluat după suspendare [...] Părăsirea instanței civile nu poate avea loc
dacă aceasta a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitiv
ă.ˮ
Art. 22
„Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața
instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei
care a săvârșit
-
o și a vinovăției acestei
a.”
Art. 346
„(1) În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se
pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile
.
(2) Când achitarea s-
a pronunțat pentru că instanța a constatat existența unei cauze
care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul din elementele
constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei potrivit
legii
civile.”
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 2 DIN
CONVENȚI
E
Invocând art. 6 §
1 din Convenție, reclamanții s
-
au plâns că ancheta
privind circumstanțele decesului fiului lor nu a fost una efectivă.
Curtea este responsabilă de caracterizarea care urmează să fie dată în
drept faptelor și poate decide să examineze capete de cerere care i
-au fost
adresate în raport cu alt articol decât cel invocat de reclamant (
Guerra și
alții împotriva Italiei
, 19 februarie 1998, pct. 44,
Culeger
e de hotărâri și
decizii
1998-
I). Prin urmare, Curtea va examina capătul de cerere în temeiul
art.
2 din Convenție [
Istrățoiu împotriva României
(dec.), nr. 56556/10, pct.
56, 27 ianuarie 2015], care prevede următoarele:
„1. Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege [...]”
A. Cu privire la admisibilitate
Guvernul a ridicat o excepție de neepuizare a căilor de atac interne.
Acesta a susținut că reclamanții ar fi trebuit să continue acțiunea separată în
răspundere civilă delictuală împ
otriva medicilor sau a altor persoane pe care
le considerau vinovate de decesul fiului lor, după ce acțiunea lor civilă
alăturată acțiunii penale a fost respinsă de Tribunalul Brăila la 22 decembrie
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
10
A subliniat că reclamanții au renunțat la acțiunea civilă separată la 6
martie 2013.
Guvernul și
-
a susținut argumentele potrivit cărora acțiunea în
răspundere civilă delictuală ar fi fost o cale de atac efectivă în
circumstanțele cauzei, făcând trimitere la constatările Curții în cauzele
Codarcea împotriva României
(nr. 31675/04,
pct. 38-48, 2 iunie 2009),
Stihi-Boos împotriva României
(dec.) (nr. 7823/06, pct. 42-43, 11 octombrie
2011) și
Floarea Pop împotriva României
(nr. 63101/00, pct. 47, 6 aprilie
2010).
Reclamanții au contestat poziția Guvernului. Aceștia au susținut că,
imediat după moartea fiului lor, au depus plângeri disciplinare și penale, la
care au alăturat o acțiune civilă. După câteva luni, considerând că cercetarea
penală era prea lentă și începând să se teamă că acțiunea lor civilă s
-ar putea
prescrie, au introdus o acțiune separată în răspundere civilă delictuală. Însă
despăgubirile acordate acestora în cadrul acțiunii civile separate depindeau
de constatările instanțelor penale. În plus, instanțele penale le
-au respins
preten
țiile civile alăturate acțiunii penale. Prin urmare, reclamanții au
renunțat la acțiunea civilă separată întrucât instanțele penale nu au constatat
nicio neglijență în tratamentul pre și postoperator al fiului lor.
Curtea consideră că excepția ridicată de Guvern este strâns legată de
fondul capetelor de cerere formulate de reclamanți. Prin urmare, conexează
excepția cu fondul cauzei.
Constată, de asemenea, că cererea nu este în mod vădit nefondată în
sensul art.
35 §
3 lit.
a) din Convenție. Constată, de asemenea, că nu
prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie
declarată admisibilă.
B. Cu privire la fond
Argumentele părților
Reclamanții s
-
au plâns că cercetarea penală în legătură cu decesul
fiului lor nu a
fost efectivă și a depășit un termen rezonabil. Aceștia au
susținut, în special, că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești
nu au jucat un rol activ și nici nu au verificat dacă P.V.I., asistenta
responsabilă cu supravegherea postoperatorie a copilului, și dr. C.B., care a
efectuat operația, și
-
au îndeplinit atribuțiile profesionale.
De asemenea, reclamanții au susținut că nu sunt de acord cu
afirmațiile Guvernului potrivit cărora concluziile raportului de expertiză
medico-
legală, în co
nformitate cu care cauza decesului a fost dezumflarea
balonașului sondei de intubație, ar fi putut fi infirmate de declarațiile
martorilor și inculpaților. În plus, aceștia au subliniat că cercetarea efectuată
de organele de cercetare și de urmărire penală nu a fost efectivă întrucât
acestea, în pofida constatărilor Colegiului Medicilor din România și ale
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
11
experților medico
-
legali, au dispus scoaterea de sub urmărire penală a dr.
P.A. și nu au examinat deloc răspunderea dr. C.B. și a asistentei P.V.I.
De
asemenea, reclamanții au reiterat faptul că nu au fost informați cu
privire la natura și riscurile procedurii și, prin urmare, nu și
-au dat în scris
consimțământul informat, în conformitate cu dispozițiile legale, nici pentru
intervenția chirurgicală, nici pentru anestezia general
ă.
Guvernul a susținut că cercetarea penală a fost cuprinzătoare și
amănunțită, în conformitate cu cerințele de la a
rt.
2 din Convenție. Măsurile
luate de autorități au fost corespunzătoare și suficiente pentru a se conforma
c
erințelor de la a
rt.
2 din Convenție.
Guvernul a considerat că prezenta cauză diferă în mod semnificativ
de cauza
Eugenia Lazăr
(citată anterior). A subliniat că, deși în această din
urmă cauză Comisia superioară medico
-
legală din cadrul Institutului d
e
Medicină Legală „Mina Minovici” nu a fost în măsură să prezinte un nou
raport motivat pentru a clarifica contradicțiile dintre diferitele rapoarte de
expertiză medico
-
legală, în prezenta cauză singurele contradicții care s
-au
putut observa au fost între documentele medico-
legale, pe de o parte, și
documentele întocmite în cadrul procedurilor disciplinare și declarațiile
martorilor, pe de altă parte.
Potrivit Guvernului, instanțele naționale au examinat toate probele
depuse la dosar și nu au putut constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă,
că dr. P.A. a fost neglijent în îndeplinirea atribuțiilor sale. În plus, abaterile
dr. P.A. de la procedurile stabilite au fost identificate și sancționate de
organele de disciplină.
Din motivele de mai sus,
Guvernul a concluzionat că răspunderea
statului nu poate fi angajată în temeiul a
rt.
2 din Convenție.
Motivarea Curții
a) Principii generale
Curtea reiterează că obligațiile pozitive impuse statului de a
rt. 2 din
Convenție implică obligația de a institui un sistem judiciar eficient și
independent prin care se poate stabili cauza decesului unei persoane aflate
sub responsabilitatea cadrelor medicale, indiferent dacă acestea lucrează în
sectorul public ori sunt angajate în organizații private și, dacă
este necesar,
de a angaja răspunderea pentru faptele lor [a se vedea, în special,
Calvelli și
Ciglio împotriva Italiei
(MC), nr. 32967/96, pct. 49, CEDO 2002-I].
Deși din cele de mai sus nu se poate deduce că a
rt. 2 poate implica
dreptul la urmărirea penală sau condamnarea terților pentru o infracțiune
[
Armani Da Silva împotriva Regatului Unit
(MC), nr.
5878/08, pct. 238,
CEDO 2016], Curtea a declarat în mai multe rânduri că un sistem judiciar
efectiv, astfel cum se prevede la art.
2, poate, și în anumite circumstanțe
trebuie, să includă recurgerea la legea penală. Cu toate acestea, dacă
încălcarea dreptului la viață sau la integritate personală nu a fost cauzată
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
12
intenționat, obligația pozitivă impusă de a
rt. 2, de a institui un sistem juridic
eficient,
nu impune în mod necesar să se prevadă o cale de atac în materie
de drept penal în fiecare caz. În domeniul specific al malpraxisului medical,
obligația poate fi îndeplinită, de exemplu, în cazul în care sistemul juridic
oferă victimelor o cale de atac în fața instanțelor civile, fie în mod separat,
fie în coroborare cu o cale de atac în fața instanțelor penale, care să permită
stabilirea răspunderii medicilor în cauză și acordarea oricărei despăgubiri
civile adecvate, ca de exemplu obținerea unei dispoziții de a se plăti
despăgubiri și de a se publica decizia. Poate fi avută în vedere și aplicarea
de măsuri disciplinare
.
Cu toate acestea, obligațiile statului în temeiul a
rt.
2 din Convenție nu
vor fi îndeplinite dacă protecția oferită de dreptul intern există doar teoretic:
mai presus de toate, aceasta trebuie totodată să funcționeze eficient în
practică într
-
un interval de timp, astfel încât instanțele să poată finaliza
examinarea fondului fiecărei cauze în parte [
Calvelli și Ciglio
, citată
anterior, pct. 51-53);
Vo împotriva Franței
(MC), nr. 53924/00, pct. 89-90,
CEDO 2004-
VIII; și
Byrzykowski împotriva Poloniei
, nr.
11562/05, pct.
105, 27 iunie 2006]
.
Cerințele unei anchete efective includ, printre altele, nevoia de
„rigurozitate”, ceea ce înseamnă că autoritățile trebuie să facă mereu o
încercare serioasă de a afla ce s
-
a întâmplat și nu ar trebui să se bazeze pe
concluzii pripite sau neîntemeiate pentru finalizarea anchetei sau pentru a le
folosi ca temei pentru deciziile lor. Acestea trebuie să ia toate măsurile
rezonabile de care dispun pentru a asigura probele referitoare la incident
(
Elena Cojocaru împotriva României
, nr.
74114/12, pct. 113, 22 martie
2016).
b) Aplicarea principiilor generale în prezenta cauză
Revenind la faptele din prezenta
cauză, Curtea constată că, în urma
operației efectuate de dr. C.B. sub anestezie generală, administrată de dr.
P.A., fiul reclamanților a decedat în spital.
76. S-
a declanșat cercetarea penală. Organele de cercetare penală au
dispus efectuarea autopsiei și au luat declarații de la cei doi medici și de la
reclamanți. Ancheta preliminară s
-
a încheiat cu ordonanțe de scoatere de
sub urmărirea penală a dr. P.A., emise de procurori la 30 septembrie și 10
noiembrie 2008, nefiind dovedită nicio eroare medicală imputabilă acestuia
(supra, pct. 34). Procurorii nu au examinat răspunderea doctorului C.B. cu
privire la faptele sale medicale.
La 25 februarie 2009, ordonanțele procurorilor au fost anulate de
Judecătoria Brăila și s
-a dispus începerea procesului penal împotriva dr.
P.A. Judecătoria a observat că organele de cercetare penală au ignorat
concluziile Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din
România, care a constatat nereguli în supravegherea postoperatorie a
copilului (supra, pct. 35).
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
13
7
Curtea, în mod similar organelor naționale de cercetare și urmărire
penală, constată discrepanțe semnificative între diferitele rapoarte de
expertiză medico
-
legală întocmite în cursul urmăririi penale. Rezultatul a
fost că organele de cercetare și urmărire penală au considerat că este necesar
un nou raport de expertiză medico
-
legală pentru stabilirea cauzei decesului
(supra, pct. 28 și 31).
Reclamanții și dr. P.A. au adresat întrebări la care urmau să răspundă
experții criminaliști. Aceste întrebări erau relevante și, răspunzând la ele,
organele de medicină legală ar fi putut ajuta la clarificarea evenimentelor
nefericite care au cauzat pierderea suferită de reclamanți.
Cu toate acestea, cererile lor adresate Institutului Național de
Medicină Legală „Mina Minovici” pentru efectuarea unei expertize medico
-
legale au fost respinse întrucât legea aplicabilă nu permitea solicitarea unui
nou raport de expertiză medico
-
legală întrucât Institutul de Medicină Legală
a emis deja avizul în această cauză.
81.
Curtea a identificat anterior deficiențe în sistemul juridic românesc în
acest sens. În cauza
Eugenia Lazăr
, Curtea a considerat, în special, că
simpla existență, în legislația națională, a dispozițiilor care autorizează
instituțiile de medicină legală competente să emită avize care să eludeze
cererile autorităților judecătorești nu este conformă cu principala obligație
a
statului de a garanta dreptul la viață prin instituirea unui cadru juridic și
administrativ eficient, care să permită stabilirea cauzei d
ecesului unei
persoane care se afla sub răspunderea personalului medical (
Eugenia Lazăr
,
citată anterior, pct. 80).
Pentru Curte, numai un raport detaliat și fundamentat științific,
conținând motivele contradicțiilor dintre opiniile institutelor de gra
d inferior
și răspunsurile la întrebările adresate de organele de urmărire penală și de
reclamanți ar fi fost în măsură să inspire încrederea publicului în
administrarea justiției și să ajute autoritățile judiciare în îndeplinirea
atribuțiilor lor.
În plus, Curtea constată că organele de cercetare penală nu au
clarificat niciodată faptul dacă P.V.I. (asistenta medicală de salon) și
-a
îndeplinit cu sârguință atribuțiile în timpul supravegherii postoperatorii a
copilului. În această privință, Curtea subliniază că, potrivit rapoartelor de
expertiză medico
-
legală, una dintre ipotezele principale pentru prezența
sângelui în plămânii copilului a fost dezumflarea balonașului sondei de
intubație (al cărui rol era de a preveni pătrunderea sângelui în căile
respiratorii ale copilului), în timp ce se afla sub supravegherea fie a
doctorului P.A., fie a asistentei P.V.I. După ce P.V.I. a fost audiată ca
martor imediat după moartea copilului, aceasta a demisionat din funcția sa
la spital și a plecat în Italia (supra, pct. 37). Organele de urmărire penală au
respins, de asemenea, cererile reclamanților de extindere a procesului penal
și de a cerceta dacă aceasta ar putea fi trasă la răspundere pentru moartea
fiului lor (supra, pct. 48). Curtea observă că, deși măr
turia sa era destul de
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
14
importantă pentru aflarea cauzei decesului copilului, autoritățile nu au făcut
demersuri speciale pentru a afla domiciliul acesteia în Italia pentru a o
obliga să revină în țară ca să depună mărturie.
De asemenea, reclamanții s
-a
u plâns de presupusa omisiune a luării
consimțământului informat și în scris pentru procedură. Curtea a subliniat că
este important pentru persoanele expuse riscurilor pentru sănătatea lor să
aibă acces la informații care să le permită evaluarea riscurilor
respective. A
hotărât, în special, că statele contractante sunt obligate să adopte măsurile
de
reglementare necesare pentru a garanta că medicii iau în considerare
consecințele previzibile ale unei proceduri medicale planificate asupra
integrității corporale a pacienților și să îi informeze din timp pe pacienții
respectivi despre consecințele respective astfel încât aceștia din urmă să fie
în măsură să își dea consimțământul informat. Ca un corolar, dacă un risc
previzibil de această natură se concretizează fără ca pacientul să fi fost
informat corespunzător în prealabil de către medici și dacă, la fel ca în
prezenta cauză, medicii respectivi lucrează într
-un spital public, statul în
cauză poate fi considerat răspunzător direct în temeiul a
rt. 8 pentru lipsa de
informare [
Trocellier împotriva Franței
(dec.), nr. 75725/01, pct. 4, CEDO
2006-XIV;
Codarcea
, citată anterior, pct. 105; și
E.M. împotriva Românie
i
(dec.), nr. 20192/07, pct. 54, 3 iunie 2014]
.
Curtea observă că legislația națională prevedea în m
od expres dreptul
pacientului de a primi informații suficiente pentru a
-
i permite pacientului să
își dea, cu obligația corolară a medicului de a obține, consimțământul
informat înainte de o procedură care implică un risc (supra, pct.
55
-56).
În opinia
Curții, consimțământul informat al părinților în prezenta
cauză era și mai relevant, având în vedere că medicii implicați în intervenția
chirurgicală a fiului reclamanților ar fi putut și ar fi trebuit să cunoască
afecțiunile medicale congenitale grave de care suferea copilul, afecțiuni care
sugerau că ar fi trebuit avute în vedere complicații postoperatorii. Prin
urmare, aceste condiții ar fi trebuit să impună o examinare atentă a tuturor
opțiunilor disponibile.
Cu toate acestea, deși comisiile de disciplină au fost de acord că atât
chirurgul, cât și anestezistul nu au obținut, înainte de procedură,
consimțământul informat și în scris al reclamanților pentru procedură
(supra, pct. 16 și 21), instanțele naționale nu au constatat niciun fel de
malpraxis m
edical în modul în care medicii și
-
au îndeplinit atribuțiile
profesionale
.
Curtea nu este în măsură să contrazică constatările instanțelor
naționale referitoare la lipsa răspunderii penale a medicilor în cauză. Cu
toate acestea, Curtea consideră că, pentru aprecierea cauzei, era relevant să
se examineze dacă operația a fost efectuată în conformitate cu normele
profesiei medicale și cu mecanismele de protecție instituite chiar de sistemul
național (
Csoma împotriva României
, nr.
8759/05, pct. 57, 15 ianuarie
2013).
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
15
În plus, Curtea observă că decesul fiului reclamanților a survenit în
noiembrie 2005 și că hotărârea definitivă în cauză a fost pronunțată în mai
2012, respectiv 6
ani și jumătate mai târziu. Cu toate acestea, dosarul cauzei
nu sugerează că o procedură atât de îndelungată a fost justificată de
circumstanțele cauzei.
Curtea reiterează, în această privință, că o cerință de promptitudine și
de rapiditate rezonabilă este implicită în cercetarea cauzelor având ca obiect
decesul în spital.
Curtea a hotărât anterior că faptele și eventualele erori
comise în cursul asistenței medicale ar trebui să fie aflate în cel mai scurt
timp pentru a fi aduse la cunoștința personalului medical din instituția în
cauză, astfel încât să se prevină repetarea unor erori similare și, prin urmare,
să se contribuie la siguranța utilizatorilor tuturor serviciilor de sănătate
(
Byrzykowski
, citată anterior, pct. 117).
În acest context, Curtea amintește că, după decesul fiului lor,
reclamanții nu au rămas pasivi și au solicitat stabilirea corectă a cauzei reale
a decesului. Au depus o plângere disciplinară la Colegiul Medicilor și au
conexat o acțiune civilă la o plângere penală, solicitând ca persoanele
vinovate să fie identificate și trase la răspundere pentru de
cesul fiului lor
(supra, pct. 15 și 22).
La finalizarea acestor proceduri, reclamanții ar fi putut obține, cel
puțin teoretic, o evaluare a prejudiciului suferit și o despăgubire pentru
acesta. Cu toate acestea, nu au obținut reparație pe nicio cale.
9
Având în vedere că organele de urmărire penală și instanțele penale
naționale au stabilit că decesul nu a fost cauzat de malpraxis medical și au
respins pretențiile civile ale reclamanților de a fi despăgubiți pentru
prejudiciul suferit fără a prezenta motive suplimentare (supra, pct. 47), deși
pe baza acelorași înscrisuri medicale și rapoarte cu care Colegiul Medicilor
din România a aplicat sancțiuni disciplinare ambilor medici implicați în
intervenția chirurgicală (dr. C.B. și dr. P.A.), Curtea constată că este și mai
greu de înțeles în ce mod acțiunea civilă separată, introdusă la 28 octombrie
2008 (supra, pct. 50-
52), ar fi putut să fie eficientă în practică în
circumstanțele deosebite ale reclamanților
.
În final, Curtea consideră că, după exercitarea acțiunii penale –
la
care s-
au alăturat ca părți civile (supra, pct. 22) –
timp de peste 6 ani, ar fi
greu de așteptat din partea reclamanților să continue cauza civilă
suspendată.
Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că
exc
epția ridicată de Guvern cu privire la neepuizarea căilor de atac naționale
disponibile ar trebui să fie respinsă și că reclamanților nu li s
-au pus la
dispoziție proceduri legale eficiente, compatibile cu cerințele procedurale
prevăzute la a
rt. 2 din Conv
enție.
Prin urmare, a fost încălcat a
rt.
2 din Convenție sub aspect
procedural.
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
16
II. APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE
Art.
41 din Convenție prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale
și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare
incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este
cazul, o reparație echitabilă.”
A. Prejudiciu
Reclamanții au solicitat 195
000
EUR cu titlu de despă
gubiri pentru
prejudiciul moral
.
Guvernul a considerat aceste pretenții excesive.
Având în vedere toate circumstanțele prezentei cauze, Curtea admite
că reclamanții cu siguranță au suferit un prejudiciu moral care nu poate fi
reparat prin simpla c
onstatare a unei încălcări. Pronunțându
-se în echitate,
Curtea acordă reclamanților în solidar suma de 12
000 EUR
cu titlu de
despăgubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
Reclamanții au solicitat, de asemenea, 5
000 EUR
cu titlu de
cheltuieli de judecată ocazionate în fața instanțelor interne și a Curții. Însă
nu au prezentat niciun document în susținerea acestei pretenții.
Guvernul s-
a opus și a susținut că reclamanții nu au prezentat probe
pentru susținerile lor.
Conform
jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la
rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește
caracterul lor real și necesar, precum și caracterul rezonabil al cuantumului
acestora. În prezenta cauză, având în vedere documentele de care dispune și
criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile de
judecată.
C. Dobânzi moratorii
Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se
întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de
Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
HOTĂRÂREA IONIȚĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNI
EI
17
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA
1.
Unește cu fondul
excepția preliminară ridicată de Guvern cu privire la
neepuizarea căilor de atac interne și
o respinge
;
2.
Declară
cererea admisibilă;
3.
Hotărăște
că a fost încălcat a
rt.
2 din Convenție sub aspect procedural;
4.
Hotărăște
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni
de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitat
e cu art. 44 § 2
din Convenție, suma de 12
000
EUR (douăsprezece mii de euro), care
trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb
aplicabilă la data plății, pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce
poate fi datorată cu titlu
de impozit
;
b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,
această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu
rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca
Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată
cu trei puncte procentuale.
5.
Respinge
cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte
capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 10 ianuarie 2017,
în temeiul art. 77 §
2 și 3 din Regulamentul Curții.
Marialena Tsirli
Grefier
András Sajó
Președinte